Se da urmatoarea situatie: Romania cheltuie 3 miliarde de lei pe soft, site-uri si alte chestii cu biti in ultimii 3 ani. Asta a descoperit corpul de control al guvernului. Practic, „corpul de control a constatat că 19 entităţi publice au achiziţionat produse şi licenţe software (…) pentru care a fost plătită suma totală de 3,131 miliarde lei”.
Cele mai mari sume pentru contractele încheiate cu instituţiile publice au fost încasate de firmele Siveco Romania (377 milioane lei), Teamnet (261 milioane lei) şi UTI Grup (108 milioane lei).
Ce inseamna cifrele astea ? Pai hai sa le punem in context. In dolari, sa fie mai usor de inteles si de comparat.
Romania cheltuie anual 250 de milioane de dolari. La o populatie de 20 de milioane. Asta inseamna…
Bine, cifra corecta e 12,5, dar am rotunjit pe grafic. Dar cat cheltuie Statele Unite? Pai am gasit o sursa recenta, care spune ca Administratia Federala Americana plateste anual 6 miliarde de dolari, la o populatie de 325 de milioane de cetateni. Asta inseamna…
Dap, americanii sunt peste noi, dar nu cu mult peste noi! Pentru ca am uitat sa luam in calcul o cifra si mai importanta: diferenta intre bogatia noastra si a lor.
Ia sa facem noi o comparatie intre PIB-uri: 53.000 USD pe cap de locuitor versus 9400 USD in cazul Romaniei. Ce inseamna asta, in mare?
Practic, o tara de cinci ori mai bogata cheltuie nici de doua ori mai mult decat noi pe software.
Asta inseamna ca ei isi scot parleala mai ieftin pe cap de locuitor. Si, ca sa putem compara corect cifrele, din perspectiva PIB-ului, ar trebui sa inmultim 12,5 ai nostri cu 5 cat e diferenta in PIB.
Cifra balansata este deci 60 de dolari / cap de locuitor! Atat ar insemna povara Romaniei, la un PIB echivalent cu al Americii. Practic…
Asta e. Statul roman plateste de vreo 3 ori mai mult decat cel american (raportat de diferenta de PIB) pe software.
De trei ori mai mult. Pe software-ul statului. Pe cap de locuitor. Decat America!!!
Si o face unor companii romanesti, patriotice desigur, in vreme ce prietenii si beneficiarii spagilor acestor companii (cand nu sunt de-a dreptul proprietarii lor) se plang de concurenta neloiala a multinationalelor.
Cred si eu! Daca softurile din Romania ar fi facute de straini – de americani sa zicem – ar costa de 3 ori mai putin!!!
Pentru ca americanii n-ar pune pe factura si-o televizune-doua care sa injure in fiecare zi si-n fiecare ora orice tentativa de a face dreptate in tara asta!
There is no ads to display, Please add some
Trebuie sa ne uitam si la eficienta achizitiei de soft in Romania, care este aproape nula. Poti sa-ti inchipui ca la inmatricularea unui autovehicul, platesti la ANAF taxa de timbre ecologic, dupa care trebuie sa astepti minim 24 de ore ca sa fie introdusa taxa in sistemul electronic pentru a fi „vazuta ” de DRPCIV (politie inmatriculari).
Pe scurt daca nu aveam soft, chitanta de plata taxa timbru puteam s-o prezint la inmatriculari imediat. Astfel avem firme de intermediere care varsa ceva din taxa de intermediere la functionari, care dau mai departe sa-si pastreze locul si asa …..
Sstemele electronice achizitionate sunt de proasta facture tehnica si nu sunt sisteme integrate cu alte autoritati.
Exemple sunt nenumarate de la plata amenzilor- trebuie sa trimiti chitanta, la cardul de sanatate.
Autovehiculul de care vorbeam l-am achizitionat din Germania – am rezolvat problema in 10 minute cu numere si asigurare
Alt exemplu de ineficienta softurilor „statale”.
Am vrut sa ies din tara cu un copil minor, avand imputernicire notariala de la parinti, totul OK. Militianul de la Frontiera, HALT ! – Nu ai cazier judiciar…!? Ma uit in Lege si DA trebuie si cazier. Il intreb , daca nu poate el sa intre in „SISTEM” si sa si-l ia de acolo ( ca e la EI). NU se poa…, ma trimite in cel mai apropiat oras ( la vreo 60 km) sa ridic cazierul si sa vin cu el.
E seara… si asa am pierdut inca o zi, ca sa iau o hartie de la MILITIE si sa o duc la alta MILITIE.
M-am plimbat cu copilul minor toata Europa, 2 luni si nu m-a intrebat nimeni de acte, doar la noi , vigilenta organului m-a facut sa pierd o zi.
Daca tot „investesc” milioane de euro in soft… , poate vede cineva mesajul si baga un link intre Militia de Frontiera si Militia de la Cazier…
Lucian, costurile de producție (și deci de achiziție) ale unui software sunt aceleași, indiferent dacă îl cumpără 5 oameni sau 50 de milioane: tot atâția oameni trebuie să-l scrie, tot atâția să-l testeze, și toți trebuie să aibă aceleași aptitudini. Iar dacă o țară e mai săracă, de fapt impactul unui software bun ar fi mult mai pozitiv decât într-una bogată.
Problema este alta: noi facem totul de la zero, pe niște specificații fanteziste și rigide, care normal că duc la costuri mult mai mari și la software care nu merge, sau merge prost, sau nu satisface nevoile reale. Asta în loc să identificăm soluțiile deja existente pe piață, licențiabile la prețuri rezonabile (pentru că cei ce le-au dezvoltat le-au gândit la cazul general, și din cauza asta îți pot oferi o licență la un preț decent fiindcă nu ești singurul lor client) sau de-a dreptul gratuite.
Și ne mai lipsește și viziunea de ansamblu, cea din perspectiva clienților (adică contribuabililor): de aceea fiecare instituție are software-ul ei care nu poate interfața cu software-ul altei instituții, pentru că integrarea ori e ceva ce depășește capacitățile intelectuale ale managementului de stat, ori e ceva ce pare că „costă mult” (pentru că la dezvoltarea de la zero totul costă mult).