Povestea e simpla: un baiat din Targu Jiu pleaca in Franta, unde ajunge celebru. 100 de ani mai tarziu, urmasii lui se cearta pe o sculptura. Corectura: doar eu ma cert. Dar sa vedem faptele:
Cumintenia Pamantului a fost detinuta de statul roman in ultimii 50 de ani. Dupa ce a fost confiscata de militie in anii 50, a stat la Muzeul National de Arta. Unde s-a si ciobit un pic, dupa ce-a cazut la o expozitie.
Repet: sculptura aceasta a fost lovita si mutilata si-apoi reparata in timp ce se afla in custodia statului roman. Ironic ca tot el o vrea inapoi, nu?
Dar sa mergem mai departe. In ultimii ani inainte de retrocedare, statuia a fost ascunsa chiar in depozitul Muzeului National de Arta. N-a existat nici un protest public pentru scoaterea ei la lumina.
Retrocedarea s-a petrecut in jurul anului 2012. De ce asa de tarziu? N-am reusit sa aflu. Sursa:
Retrocedarea? In dubiu, daca e sa-l credem pe Victor Ponta:
„La dosar erau toate actele prin care statul era proprietar legal, iar acum, ca să nu fie vândută, trebuie să plătim 20 de milioane de euro. Or eu i-am cerut ministrului Justiţiei să sesizeze CSM şi CSM dacă constată că nu eu am dreptate, o să-mi cer scuze. Dar dacă se constată că un judecător a greşit, acel judecător trebuie să plătească”, a spus la momentul respectiv Ponta. Sursa: Mediafax, octombrie 2015.
Desigur ca nu-l credem pe Victor Ponta. Asa ca mergem mai departe.
Pretul:
Statul a oferit initial un milion. O evaluare initiala era pe la 30 de milioane, apoi avocatul mostenitorilor a cerut 20. S-a negociat pana la 11. Nu ma pricep aici. Sa zica specialistii. Care cam tac. Nu s-or pricepe nici ei?
Cati Brancusi avem in Romania
E adevarat ca n-avem statui de Brancusi? Nu. E doar un loc comun al semidoctilor. “Sarutul”, o opera din aceeasi epoca artistica, se gaseste la muzeul de arta din Craiova. Tot aici mai sunt inca CINCI Brancusi. Numar mediu de vizitatori pe zi? Dati o cifra.
Eu am gasit doar 16.000 la Noaptea Muzeelor de anul trecut. Ziua nu stiu. Venituri de pe urma ei? Intrebati la muzeu, are un site foarte frumos.
Alta opera fundamentala a lui Brancusi, Coloana Infinitului, e la Targu Jiu. E cumva o mare atractie pentru care vin de la distanta de mii de kilometri milioane de turisti s-o vada? Ia uite ce scria Romania Libera in 2010:
“Marea operă a sculptorului Constantin Brâncuşi „Coloana Infinitului” este integrată în viaţa comunităţii din Târgu Jiu, iar publicul şi-a însuşit-o ca pe un bun comun. Astfel, la baza ei cineva a scris numele iubitei, „Ana”, altcineva a tras cu bile de rulment, iar turiştii mai tandri au mângâiat muchia modulului, ştergându-i cu totul luciul.”
Poarta Sarutului, aflata in acelasi oras, e tratata de romanii iubitori de arta cu … cuie. Da, anul asta, acum vreo luna, s-a descoperit ca cineva a batut cuie in ea. In stanca. Lasand in urma gauri. De ce? Ca sa AGATE DE EA GHIRLANDE DE SARBATORI!
Deci despre asta e vorba. La Bucuresti cerem publicului 11 milioane de euro, in vreme ce Brancusii pe care ii avem sunt tratati cu dezinteres si chiar mai rau de-atat, de exact acelasi public.
Si totusi, sa ne intoarcem la Cumintenie. Ideea domnului Ciolos, de a avea un simbol national in jurul careia sa ne raliem e minunata. Doar ca poate, poate, poate puteam gasi altceva. O cauza mai vie, mai emotionala, mai cu sens.
Ma doare sufletul ca dl. Ciolos, pentru care am (deja) o mare simpatie nu s-a informat mai bine in legatura cu acest proiect. Ca sa va spun drept, aproape ca nici n-as mai fi scris acest articol, tocmai pentru ca stiu ca e un proiect in care crede.
Si chiar mi-as dori sa ma insel. Sa vad entuziasm si energie in jurul acestei idei, iar mica mea hatereala, uitata. Sau blamata. Ar fi chiar misto, intrucat Romania merita un proiect frumos.
Si totusi, va aduc aminte: daca vreti un Brancusi chiar mai scump decat Cumintenia, gasiti la Craiova. Daca vreti unul monumental, sunt chiar doua minunate la Targu Jiu.
V-ati dus vreodata special sa le vedeti?
Intrebati-va asta in sinea voastra si dati-mi un raspuns sincer si fara nationalisme culturale de parada.
Si tu, Moise.
There is no ads to display, Please add some
Problema este tot a statului. Trebuie sa le protejeze impotriva celor pentru care nu am cuvinte sa-i descriu sau daca le am nu le pot exprima aici. Iar la Tg. Jiu sunt trei. Mai este si Masa Tacerii.
Da, ai dreptate. Uitasem
Serios? 3? Cred ca nu ati fost pe acolo mai mult de o data. Sunt 4 pentru ca mai este si Aleea Scaunelor
Da, eu m-am dus special sa le vad pe cele de la Tg Jiu. Si nu o data, de mai multe ori.
Felicitari! Era multa lume?
Eu am fost la Tg. Jiu acum vreo 5 ani. Vara, soare, parcul era plin. Pe langa monumente erau cateva zeci de turisti. Da, cred ca este un loc care atrage vizitatorii. Tg. Jiu este un oras destul de frumos, dar nu este un oras turistic. Cu exceptia monumentelor lui Brancusi nu stiu sa existe alte atractii turistice (poate or fi, dar eu nu stiu). Este un oras in care te duci intr-un day-trip special pentru aceste monumente, mananci ceva la unul din restaurantele din jurul parcului, dupa care te intorci la pensiunea din Hateg sau pe unde esti cazat in concediul tau. Craiova nici macar atat nu este, vizitatorii sunt localnici sau, foarte rar, turisti in tranzit spre Portile de Fier.
Salut, da…e o intrebare dificila. O sa-ti spun mai incolo de ce cred asta. Raspunsul la ea este ca da, eu am fost. Copil, adolescent. Si la Poarta Sarutului (am sta pe scaunele alea aspre si ciudate) si la Coloana (pe vremea aia nu prea intelegeam si nici nu prea aveam de unde, cu toate ca sunt nascut in zona). Destul de ciudata relatia orasului Tg Jiu cu cele doua opere. Rece. Oamenii se plimbau relaxati pe linga ele (ma rog, pe linga Poarta Sarutului). Brancusi la Craiova a fost o surpriza, eram deja mare cind am fost a doua oara si am putut sa ma plimb nestingherit prin casa aia mare in care isi are sediul muzeul. Casa aia era mai cunoscuta in oras pentru ca apartinuse unui tip extrem de bogat care a vrut sa-si faca acoperisul din aur, un latifundiar, politician, etc. Si, da, nu mai era nimeni in muzeu. Brancusi era la parter, o sala usor de urmarit de la poarta. Doar cind am plecat mai intrau doua persoane. Muzeograful de acolo mi-a spus ca nu se inghesuie lumea. Ce zic eu era dupa ’90. Cind am fost prima data era in vremea generalei, nu prea imi mai amintesc mare lucru de atunci. Pe scurt: omul ala de la muzeu era dezamagit. Pentru citiva lei puteai sa vezi un Brancusi. Nimeni. Daca nu ma insel mai sunt ceva copii facute dupa originale, ceva de genul asta, chestii autentificate, si ele cel putin interesant de vazut. Dezamagitor ca sunt acolo si nu undeva unde ar putea sa le vada mai multa lume? Nu stiu, fara publicitate, cred ca nici aici, in Bucuresti, nu s-ar inghesui lumea. Sincer…Mai degraba strainii, pensionarii aia purtati mecanic prin Bucuresti de ghizi uneori plictisiti.
De ce cred ca e o intrebare dificila: poa’ sa fie zece sculpturi ale lui Brancusi, lumea (si cind zic lumea inteleg hoarde, ca la marile muzee de afara) nu s-ar inghesui sa le vada. Romanii sunt plictisiti de Brancusi. Din manuale, din discursuri, din vaicareli, din discutii despre bani si nu despre opera lui.
Si acum aflam ca ar fi bine sa dam, din nou, un leu pentru…Brancusi, de data asta. Sunt sigur ca o sa se gaseasca o agentie care sa vina cu o campanie pentru strangere de fonduri cu care, apoi, sa participe la Cannes, anul viitor. Sa-l paraziteze si asa, nu a fost suficient cu campania CEC… Pina atunci ar trebui sa dam noi o parte din bani. Acum juma de ora o doamna de la PNL vorbea doct la Digi despre cum, prin acest gest, romanii simt ca sunt proprietari, si ei, ai sculpturii cu pricina. (e plin de idioti in politica si nu m-a mirat discursul pompos, a la Catavencu). Eu as da? Nu. As prefera sa se mobilizeze cine trebuie, sa bage in pirnaie niste „baieti destepti” care fura milioane de euro din licitatii. Si asa sa faca rost de bani. E simplu. Banii aia se scurg chiar acum, cind iti scriu eu, printre paginile unor licitatii masluite, comandate. Sau sa comande guvernul o astfel de licitatie si sa-si traga banii astia din comision, pentru ca asa se fac banii in Romania.
Multumesc pentru ganduri si mesaj. Sunt convins ca guvernul e sincer aici, dar sunt sigur si ca nu stim sa pretuim un Brancusi…
Franta stie sa-l respecte noi numai gura e de noi in rest….
Domnule Lucian Mandruta, „eseul” dvs este adevarat, trist de adevarat… DAR, poate tocmai de aia e bine sa ne mobilizam din nou, folosind aceasta campanie initiata de guvern, ca o trezire spre alte proiecte… Mi-as dori deci si eu, asemenea dvs, sa va inselati si sa vedem entuziasm in jurul acestei idei si a altora izvorate din acest exemplu!
Oh, Luciane, eu sunt oltean, ai uitat? N-am mai fost la Targu Jiu de vreo 15 ani, dar imi amintesc si azi fiorul plimbarilor prin parcul Brancusi. Si poate într-o zi fiul meu va simti aceleasi lucruri… Ce ai vrut tu sa obtii cu aceasta postare? Ma tem ca vei obtine exact contrariul. Brâncusi e o experienta unica, privata, personală… Chiar daca unele lucruri sunt atat de publice. Nația asta ii este datoare, nu nega asta, Lucian, căci aici să sfârșești să nu te mai recunoști pe tine însuți.
Daca Brancusi este o experienta unica si personala, asta inseamna ca nu este universal, deci nu merita 11 milioane de euro.
Reblogged this on Cristian Enache's Blog – "Nu judeca ceea ce nu cunosti. Pentru a cunoaste trebuie sa investesti timp." and commented:
Cât mi-aș fi dorit să-l pot contrazice pe domnul Mândruță în acest aspect… Însă, din nefericire, nu am argumente.
Pentru a înțelege o operă de artă e musai să ai pregătire temeinică în domeniul artei. În caz contrar te uiți la operă ca mâța-n calendar. Însă e nașpa să recunoști că nu te pricepi, să spui cinstit bă sunt tută! D’aia am dat ordin să se pună ghirlande pe poarta sărutului. Atunci afirmi că simți fioru’. Este imposibil de verificat dacă acest fior a fost simțit au ba.
Mai există și spiritul gregar ce aduce cohorte în muzee. Află omu că-i obiectiv turistic și când merge la Paris bifează Luvru. Evident că oamenii știu că trebuie să se înfioare și se vor înfiora (fenomenul placebo) că n-au fost degeaba la muzeu.
Relația dintre operă și valoarea ei o știu doar colecționarii. Și aici se manifestă spiritul gregar. Cu cât ești mai patriot cu atât Brâncuși valorează mai mult.
Sub nici o forma nu sunt de acord sa o cumparam !!!! Sunt atatia copii bolnavi in tara asta , atatia oameni care mor ca statul nu ii ajuta financiar pentru a face diferite interventii in strainatate pentru a-si salva viata… si noi sa dam milioane pe statui??? Acesti oameni cer pentru ei sau copii lor cateva mii sau zeci de mii de euro si noi sa dam milioane pe o statui ??? Cine a avut aceasta idee sa cumparam statui cred ca nu are suflet … mor copii, mor oameni in tara asta si nu ii ajuta nimeni …
Atunci sa o dam la straini, daca noi nu stim sa o valorificam (asa cum s-a intaplat si cu pamantul agricol)! Asa tot o sa fie cineva fericit si dintr-ai nostri…aia care iau spagile. E pusa gresit problema, caci nu poporul e de vina, ci un intreg sistem, in care educatia e la pamant, laolalta cu multe altele…turism, promovarea culturii, etc. Solutia nu e sa dam altora ce e al nostru ( ca prostii), ci sa valorificam ce e al nostru. Sa fim lasati, adica.
Sa ne consolam ca macar in strainatate,in Paris lumea il apreciaza si are multi vzitatori.N-am sa uit coada pe care o faceau francezii la Centre Pompidou, la expozitia omagiala BRANCUSI,iar mai tarziu,alaturi la atelierul sau.Mormantul sau e in Montparnasse,vis a vis de Cioran in acelas cimitir aflandu-se si o sculptura, sarutul,pe mormantul unei tinere rusoaice/poloneze sinucise din dragoste!Trist ca Brancusi ca si alte valori romanesti sunt nevoiti sa traiasca in pribegie!!Caci daca Bucurestiul este sau era Micul Paris, Parisul poate fi numit Micul Bucuresti
Noroc cu armata ca am „locuit” o luna langa coloana, cand cu Spartachiada in ’86, altfel nu stiu cand as fi avut timp sa le vizitez. Da chiar, mai stie cineva ce era Spartakiada? Sau macar Daciada…!?? Wow ce batrini suntem Lucian!
[…] De la prea-puțin-cuviosul Eftimie, cel degrabă înjurătoiu de orice și pe oricine, până la dependența de like-uri a lui Lucian Mîndruță, atitudinea față de un exercițiu de solidaritate națională, cum a fost ăsta al Cumințeniei […]
[…] De la prea-puțin-cuviosul Eftimie, cel degrabă înjurătoriu de orice și pe oricine, până la dependența de like-uri a lui Lucian Mîndruță, atitudinea față de un exercițiu de solidaritate națională, cum a fost ăsta al Cumințeniei […]
[…] De la prea-puțin-cuviosul Eftimie, cel degrabă înjurătoriu de orice și pe oricine, până la dependența de like-uri a lui Lucian Mîndruță, atitudinea față de un exercițiu de solidaritate națională, cum a fost ăsta al Cumințeniei […]
Sanatate pentru cetateni. Aceasta e prioritatea.De aici si de la educatie porneste totul. Cum sa ne civilizam si sa evoluam inclusiv la nivel de constiinta nationala daca noi continuam sa avem spitalele pe care le avem. Si sa fim deficitari la capitolul sanatea populatiei. Avem foarte multi oameni saraci, batrani neajutorati, copii cu boli grave pentru care nu se gasesc medicamente. Asta trebuie corectat ca sa apara si constiinta nationala. Sa nu mai cerem imposibilul de la un cetatean care a muncit si a cotizat catre un aparat de stat corupt. Justitie, sanatate si eradicarea saraciei. Cand vom avea asta, ne vom simti mai demni si mai increzatori in valoarea noastra ca popor. Spitale moderne, infrastructura de transport si locuri de munca. Legi clare si eficiente si eliminarea birocratiei. Eu, personal, asta vreau sa vad in tara mea.