Cativa oameni – fara indoiala bine intentionati – s-au apucat sa-mi reproseze atitudinea mea fata de ayahuasca – am zis ca e drog, vezi doamne, nu medicament.
Ce e ayahuasca? Pe scurt, e ceaiul acela la moda care te duce in calatorii in interiorul tau de unde te intorci alt om – cam asta e ideea. Sunt si romani care o lauda, fara sa fie prea bine informati.

Cei care mi-au scris au adus in discutie o gramada de vorbe goale new age (te duce pe un plan mai inalt al constiintei, bla, bla), dar si studii veritabile – merci, Alexandru Marinescu –  care arata că un compus din ayahuasca, DMT, poate ameliora starile de depresie. O colectie de studii, aici.

Cateva vorbe aici:

partea cu samanismul e o tampenie cap-coada: astia sunt niste vrajitori care indruga semidoctilor povesti cu spirite – eu nu cumpar asa ceva. Nu cred in spirite, in general nu cred in nimic din ce nu poate fi replicat in realitate. Daca samanii erau asa destepti, de ce nu aveau nici macar SCRIERE cand i-au gasit europenii?

Ma rog, ideea e ca partea cu DMT ca medicament poate fi o idee valida. In viitor, daca aceste cercetari continua. In acest moment, e interzis, odata cu clasa lui, si considerat drog de mare risc.

Nu exista aprobare FDA si nici de la Agentia Europeana a Medicamentului pentru asa ceva, pentru ca nu exista un producator care sa fi cerut-o.

Pentru naivi, iata ce iti trebuie sa aprobi un medicament:

1. Studii pe un numar apreciabil de oameni.

2. Rezultate care sa arate clar o imbunatatire in starea clinica.

3. O evaluare a efectelor secundare si a riscurilor (care eventual sa arate ca merita sa fie luate).

4. Dozaj, norme de administrare, forma, etc.

5. Aprobare de la autoritatile de profil.

Nu exista in acest moment asa ceva, repet, pentru DMT – nu mai zic de fiertura in care e prezent in doze necontrolate. Exista in schimb ceva ce se da drept religie, vinde de fapt substante psihoactive in scop recreativ si impacheteaza acest comportament intr-o poveste pseudo-stiintifica.

Ce e gresit din punct de vedere medical (ca m-a intrebat si un student la medicina) in ce faceau aia din Dambovita – si inteleg ca mai fac si altii in Romania?

1. Pacientii nu erau bolnavi de depresie. Erau oameni care voiau sa mai incerce un trip.

2. Nu exista supraveghere medicala de specialitate. Sunt cazuri de oameni care au murit de la ayahuasca – in cazul asta ce se intampla daca unul dadea coltul de la atata vomitat: nu cumva ne intrebam de ce avem un nou caz de slabire a statului, care nu e in stare sa aplice legea?

3. Povestea era in mod clar administrare de droguri, din aceeasi clasa cu LSD, nu vreun tratament de wellness. Pentru asta se plateau bani grei. Si nu era nevoie de trimitere de la medicul de familie.

In rest, daca DMT se dovedeste bun la ceva va trebui sa treaca de efectele secundare severe – precum si de faptul ca in anumite afectiuni, inclusiv schizofrenie, poate produce chiar inrautatire a problemei.

Dar dincolo de asta, povestea asta este despre ce inghitim odata cu ceaiul.

Si anume pseudostiinta.

Halucinogene glorificate si prezentate ca solutii la problemele omenirii.

In incheiere, un mic fapt mai putin cunoscut: DMT, substanta activa e prezenta in multe locuri din natura. Probabil ca a ajuns de multe ori in hrana omului primitiv.

Ce credeti ca a facut natura?

A dezvoltat niste enzime care o metabolizeaza, astfel incat nu mai ajunge sa aiba efect halucinogen. De aia ayahuasca se prepara din doua plante: cea de-a doua are rolul de a impiedica aceasta spargere a moleculei in cursul digestiei.

Eu cred ca evolutia a fost mai desteapta ca noi. Pentru ca in mod clar, stramosii nostri care inghiteau din greseala halucinogene, fara sa le digere inainte sa ajunga la cap, erau repede mancati de lei prin savana.

Noroc ca baietii si fetele high de azi nu mai au dusmani naturali.

Doar, din cand in cand, DIICOT-ul.

There is no ads to display, Please add some