Acum cateva zile m-am certat cu o doamna care imi spunea ca toata chestia asta cu explorarea spatiului e prosteala si ca trebuie sa ne concentram pe lucrurile cu adevarat importante de pe Pamant.
Da. Sigur. Si totusi, daca la fel gandea si hominidul care a plecat din Africa cu nevasta si copiii, acum 100.000 de ani, unde era specia umana acum?
Va spun eu: pe un singur continent, in epoca de piatra. Pentru ca, cinstit, pe noi ne-a salvat fuga. Si tot ea ne-a ridicat. Sansa lui Sapiens a fost poteca.
Victoria asupra spaimei de drum. 
Suntem exact acolo, doar ca Sistemul Solar e urmatorul continent. Marte e ceea ce erau Europa sau Asia pentru ancestorii nostri care au plecat din Africa. Departe. Periculoasa. Ne-imbietoare. A fost nevoie de blanuri – primul costum spatial din lume. A fost nevoie de tactici de vanatoare noi, de unelte noi, de o intreaga tehnologie. Cei care au plecat au crescut in tehnologie, cultura, complexitate sociala mai repede decat cei ramasi acasa in Africa.
Scrierea apare in Mesopotamia, nu in Sudan. Agricultura pe langa Badgad, nu la Tombuctu. Microscopul e inventat intr-o tara cu frig si ploaie, nu la tropice. Plecarea ne-a facut bine: suntem urmasii drumului, care a sculptat genele noastre pana ne-a facut ce suntem.
De-aia vrem acum pe Marte. Nu pentru c-am putea invata ceva din asta. Ci pentru calatoria in sine. Pentru ceea ce INSEAMNA ea, nu pentru ce aduce.
Nu-i vorba, am fost si conditionati, generatia mea, de imaginile astea. Suntem ultima generatie in viata care a trait ethos-ul Cosmosului, ca religie a progresului, ca raison d’etre al fiintei umane. Suntem ultima generatie care-a vrut sa se faca cosmonaut.
Pentru noi au facut “The Martian”. E o misiune spatiala cat se poate de realista, deghizata intr-un film de actiune.
E lung, e lungit, cateodata prea mult. Dar ESTI acolo. Esti pe Marte, o ora si jumatate-doua. Simti emotia unei alte lumi, care cateodata, pentru unii ca mine, e si ultima chestie care mai poate fi deghizata in emotia unei alte vieti.
Am fost la filmul asta ca spectator. Si m-am intors astronaut. Il recomand ca alternativa la ora de istorie, la cea de fizica si la cea de sport.
Nu stiu daca si la cea de religie. Pentru ca poate ca unii au curaj sa se imagineze singuri pe Marte, dar foarte putini pot privi in haul de a fi singuri in Univers.
There is no ads to display, Please add some
Asta mă încurajează sa-l vad. Multumesc!
Pe 02/10/2015, la 14:46, Inchirieri de idei a scris:
> >
Ai mare dreptate. Inteleg ca nu trebuie sa ne preocupe pe toti astfel de lucruri. Ce-a fost de descoperit si am putut, s-a realizat, cel putin lucrurile mai vizibile. Acum, ce tine de spatiu, alte planete si corpuri ceresti sa tina de cei ce se ocupa strict de asta. Insa nu trebuie sa fim indiferenti acestor descoperiri, viitorul sigur va depinde si de asta.
Excelent!