Iliescu a fost inculpat azi in dosarul Revolutiei. Pentru cei mai tineri, sau doar neatenti, va las aici cateva amintiri de martor ocular si participant la evenimente: 

1. Toate revolutiile din Europa de Est s-au facut cu acceptul rusilor si cu participarea lor mai discreta sau mai pe fatza. Gorbaciov era decis sa termine cu socialismul rusesc si vlastarele lui, pe care cred ca in secret il detesta.

2. In restul tarilor socialiste, a fost suficient un telefon de la Gorbaciov catre seful local al partidului comunist, in care omul era sfatuit prieteneste sa plece. Toti s-au conformat.

3. Ceausescu n-a vrut. El juca de ceva vreme cartea independentei, insa partenerii externi – Statele Unite si China nu l-au mai sustinut, dupa 10 ani in care devenise detestat si pentru romani si pentru restul lumii.

4. Una dintre teoriile din vremea respectiva spunea cam asa: a existat un plan extern de creare a unei diversiuni, prin care trupe speciale ar fi trebuit sa raspandeasca panica in cateva orase din Romania, dand astfel ocazia grupului de conspiratori sa dea o lovitura de stat.

Acest plan era un plan rusesc, cu accept american. Trupele ar fi fost infiltrate in tara si ar fi constituit ceea ce in vremea aceea numeam „teroristi” – azi, omuletzii verzi. In momentul Timisoara, de exemplu, ei ar fi participat la crearea de atmosfera revolutionara in oras, spargand noaptea vitrinele magazinelor. Nu, acolo n-au tras in oameni, am fost noi, romanii, destul de ticalosi sa o facem….

Grosul activitatii lor a fost dat de actiuni de lupta de tip gherila urbana si dezinformare, incepand cu 22 decembrie si pana prin 28-30 decembrie, cand s-au potolit, ca prin farmec.

Oficial, nimeni nu stie cine au fost acestia. Ce faceau? Trageau in armata si in revolutionarii inarmati. Ascunsi. Foarte bine pregatiti fizic. Au facut cateva sute de victime fara nicio pierdere cunoscuta din partea lor. Imbracati in negru, cu caciuli rusesti pe cap – e una dintre semnalmentele pe care mi le aduc aminte.

Au fost cateva cazuri in care au fost arestati – in unele au fost descrisi ca personaje cu aspect de Orientul Mijlociu. Arabi, adica. In altele, ca securisti. Nu a existat niciunul identificat CLAR in presa, niciun proces, nimic. Au disparut in neant la 1 ianuarie. 

Oficial, puterea de atunci i-a prezentat ca fiind comando-uri ale lui Ceausescu. Insa nu a adus nicio dovada. Aceste comando-uri nu au incercat niciodata sa preia institutiile publice pe care le atacau. Principala lor menire era, dupa toate aparentele, sa creeze panica si haos. 

5. De ce e judecat azi Iliescu?

Pentru ca e banuit ca el se afla in grupul organizat de dinainte de rusi pentru preluarea puterii in Romania. Si pentru ca procurorii cred ca a fost intr-un fel legat de operatiunea sangeroasa dintre 22 si 29 decembrie. Adica ca ar fi fost un BENEFICIAR al activitatilor comandourilor teroriste. 

6. Ce cred eu?

Cred ca Iliescu era parte a unei conspiratii comuniste anti-Ceausescu. Din ea mai faceau parte stalinisti vechi, intre care amicul meu Silviu Brucan. Dar si cetateni mai proaspeti si mai tineri – unii au ajuns departe in primul deceniu de dupa revolutie.

Cred ca Iliescu era la curent cu o parte din operatiune. Dar nu cred ca stia tot – GRU nu ar fi dat o astfel de informatie NIMANUI. Nu cred ca a comandat crime. Si cred ca la final a stiut tot adevarul, pe care nu l-a impartit insa cu poporul roman. 

Ce cred ca s-a intamplat cu adevarat?

Cred ca romanii au avut o revolutie reala, dupa prima scanteie aruncata de Tokes: o explozie populara care a maturat tot.

Peste ea a venit insa o operatiune pregatita din timp, care nu a putut fi oprita decat in cateva zile. Ce presupun e ca acele comandouri actionau in tacere radio totala si ca lantul de comanda care sa le spuna “Gata, sunt ai nostri la putere, stop!” a mers destul de greu. De asemenea, cred ca ei aveau misiunea de a nu se opri cat timp Ceausescu era in viata. De fapt, aici sunt absolut sigur. 

Acum, daca acesti teroristi au fost folositi de conspiratori pentru a controla strada, prin identificarea lor cu Ceausescu va fi greu de dovedit. Nici nu cred ca e atata de simplu si in intregime adevarat. 

Ce cred insa e ca a venit momentul sa deschidem arhivele – daca nu au pierit intre timp in vreo inundatie – si sa aruncam o privire la aceasta operatiune de comando.

Cu sau fara procesul lui Iliescu, e in ea o lectie de tactica militara pe care trebuie s-o stim bine.

Ca se poate repeta, de data asta impotriva unui regim democratic.

There is no ads to display, Please add some