Ce au in comun un fermier din Alabama si un muncitor in constructii din Filiasi?

Ambii regreta o perioada de timp cuprinsa intre 1950 si 1989.

Dar ce zic eu regreta: ambii sunt parte a unui cult pe care l-as numi in cumva din engleza „Pastriotism”.

Si, desi teoretic au locuri de aparitie complet diferite, vin din culturi diferite si mai ales se raporteaza la realitati istorice complet distincte, aceste doua nostalgii isi dau mana peste Ocean intr-un cult orb al unui trecut romantat pana la desfigurare.

O tara a care n-a existat niciodata, blestemul tarii care ar putea fi azi…

Dar sa ma intorc la povestea mea.

Avem doua miscari conservatoare. Despartite de un ocean. MAGA si Suveranismul romanesc. Ar putea fi prescurtat cu Aur, insa nu se gaseste doar acolo. Dar sunt afinitati, ca de aia s-au si intalnit de curand la petrecerea lui Trump…

Ceva insa pare ca nu se leaga, nu?

Trecutul la care se refera MAGA e unul capitalist, in care America domina lumea, cucerea Luna si dadea tonul la muzica si culoarea la blugi. Era o epoca in care America era great? Well, nu toata. Doar partea WASP, adica anglo-saxonii get-beget. Ceilalti, diverse minoritati si straturi sociale se luptau inca pentru drepturile lor.

Trecutul la care se refera nostalgicii nostri e cel al unei tari comuniste sarace, trecuta prin doua dictaturi personale, Dej si Ceasca, cu o mica pauza de oxigen prin anii 70. Si in rest zero drepturi ale omului, granite inchise, pumnul in gura si gaura de covrig la desert. Nimic maret, in afara de titlurile din Scanteia.

Cum pot fi nostalgiile astea comune?

Cum se pot reuni, 50 de ani mai tarziu, regretele astea fantasy in miscari sincrone din punct de vedere ideologic, in Statele Unite, in Romania – dar si o multime de alte tari europene?

Exista ceva ce le uneste?

Pana sa dam raspunsul asta sa mai notam ceva: America aceea se lupta cu Uniunea Sovietica si aliatii ei. Romania, din 1968, era si ea destul de distantata de rusi. Sigur, motivatiile erau diferite. America lupta pentru cauza libertatii. Romania isi folosea toate energiile pentru pastrarea la putere a unei familii de dictatori.

Dar inamicul era comun. Rusia.

Mai e ceva comun legat de inamicul asta, dupa jumatate de secol?

Well, da.

Vechiul inamic a devenit prieten.

Ethosul conservator e in ambele tari profund pro-rus, desi n-o recunoaste. Sau, mai exact, n-o vede. Pentru ca intre timp inamicul asta a pus la punct, in replica la avioanele invizibile ale Americii, un virus mental la fel de capabil sa zboare pe sub radarul bunului simt si chiar si al instinctului de conservare al popoarelor.

E vorba de miscarea globala numita suveranism.

Are si ea un stramos: Internationala Comunista. Cominternul. Un vehicul de propaganda cu care rusii au incercat in zadar, ani buni, sa convinga lumea sa treaca la Soviete.

Versiunea 2.0 e mult mai eficienta si are o reteta simpla: Pur si simplu au inlocuit toate conceptele cu opusul lor. In locul comunismului au pus la loc proprietatea. In locul marxism-leninismului si materialismului au adus inapoi cea mai habotnica versiune de mistic pe care o poti vinde oamenilor. Iar in locul ratiunii au lansat atacul la stiinta, teoriile conspiratiei si cultul pentru felurite forme de delir care incep musai cu cuvantul „cuantic”.

Adaugati la asta si victimizarea vanduta in tarabele social media: „cineva are ceva cu tine John (sau Ion), de n-ai reusit in viata! Soros sau globalistii, clar!”

De la Cominternisti la Suveranisti a fost un pas mic pentru masinaria de propaganda care a creat conceptul. In acelasi timp, cum spunea si Armstrong pe Luna, a fost unul urias pentru omenire.

Din pacate insa, acest pas in plus are ceva in comun cu capetele celor mesteca zilnic mesajele acestui cult de laborator:

E unul in gol.

There is no ads to display, Please add some