Star Wars: avem sentinta. E cu executare

Il mai tineti minte pe ala mare si negru care respira greu? Ei bine, multi dintre voi stiti doar asta despre Star Wars. Doar o replica. Una dintr-un spot al lui Naumovici, filmat acum 10 ani, si care facea misto de un film de la sfarsitul anilor 80. Sunt sanse bune ca mai mult de jumatate dintre oamenii care citesc acest text sa nu fi vazut filmele originale – episoadele 4, 5 si 6, produse intre 1977 si 83.

Restul de jumatate sunt cei care nu doar ca le-au vazut, dar au si ramas marcati de ele. Blocati mental la 13 ani, intr-o epopee spatiala care nu era decat promisiunea unei evdari de pe planeta asta gri si plicticoasa. Ok, albastra si plicticoasa. Astia sunt fanii sau doar … cum sa zic… victimele filmului original, intre care ma numar si eu.

De ce victime? Pentru ca de atunci, din 1978 (data la care a venit in Romania) tanjim sa plecam in spatiu si n-avem niciodata bani sau o nava mai ca lumea. De-aia.

Dar asta nu e doar problema noastra personala. Ci si a lui Disney. Care a trebuit sa faca un film pentru doua tipuri complet diferite de public: cei care au vazut filmele-cult si cei care nu. Fanii si virginii.  Pilotii de Tie Fighter si pilotii de carturi de la Poligonul Tunari, versiunea juniori.

Ei bine, a reusit. Un pic mai bine pentru virgini, dar acceptabil si pentru hoaste batrane ca mine.

Ambele categorii pleaca fericite de la cinema. Doar ca in cazul meu, fericirea a tinut doar pana acasa, cand am simtit nevoia sa va spun tot adevarul meu despre filmul asta:

As fi vrut sa aiba un pic mai mult curaj.

As fi vrut sa filmeze si alte scene decat cele pe care le stiu deja, din episoadele 4 si 5. As fi vrut, desigur, ca Han Solo sa fie din nou tanar si eu la fel. As fi vrut, nedeslusit, o groaza de lucruri. As fi vrut sa aflu de ce toata lumea il cauta pe Luke (nu va spun daca il gaseste). Dar n-as fi vrut sa n-am lacrima aia din ochi la una din replicile lui Solo. Va las s-o gasiti singuri, nu e greu.

Altfel spus, filmul e un fel de remake vizual extraordinar filmat, care incearca sa refaca feelingul din primele filme, cu o poveste doar translatata la o alta generatie de eroi.

SPOILERE DE AICI.

Alta generatie, dar ruda cu prima. Asta e misto in filmul asta: pare sa fi fost inspirat de situatia Tarom, unde 30-40% din angajati sunt rude intre ei. In cazul de fata, eroul negativ, Kylo Ren e nepot dupa mama si fiu al unora din filmul de acum 30 de ani.

Nu va zic mai mult, dar nepotismul e in floare in filmul asta! Ai senzatia ca actorii aia batrani se cheama unii pe altii la casierie, in ziua de salariu. Senzatia de deja-vu (va spuneam ca multe scene se bazeaza pe unele din episoadele anterioare) nu e insa deloc apasatoare, ci mai degraba o percepi ca pe un omagiu filmului initial. Dar si o plecaciune tacuta facuta fanilor care au demonstrat (odata cu episoadele 1,2 si 3, filmate in anii 90) ca nu vor, de fapt, nimic cu adevarat nou.

De-aia cred ca JJ a ales aceasta solutie sireata. Sa refilmeze un Star Wars ideal, dar nu unul nou. Ci doar inca o poveste cu un zmeu cu patru capete in loc de trei si mere de aur, dar de data asta incrustate cu diamantele unor efecte speciale wow. Unul la care s-ar duce din nou, copil, ca in anii ’70. Unul la care eu sa tremur de emotie iar copilul meu sau al tau, care inca n-a vazut nimic, sa tresara pe scaun la fiecare intorsatura de situatie.

Si asta e marea reusita a filmului. In plus, Tie-fighterele zboara uluitor de frumos la nivelul apei. Robotul BB e delicios (peste originalul R2-D2, as zice daca n-ar fi o blasfemie), iar fata Rey adorabila. Si toate astea te fac sa ierti cel mai mare neajuns al filmului: faptul ca e filmat cu o asemenea dinamica incat, la fel ca un om care vorbeste dupa ce a alergat 10 kilometri, vocea i se gatuie cand e vorba sa spuna o poveste mai emotionala, mai complicata, mai in soapta…

Da, nu pot sa cred ca fac reprosul asta, dar filmul nu are adancimea primelor. Poate si pentru ca, deja, stim totul despre Forta?

Fireste, l-am lasat la urma pe Han Solo. Care joaca ca si cum unul dintre presedintii americani sculptati in Muntele Rushmore ar fi prins viata. Ca un monument al naturii.

Iar la final, vestea cea mare: vi-l aduceti aminte pe ala mare si negru care respira greu?

Ei bine, se pare ca i-a cauzat la plamani. Insa n-a plecat dintre noi fara sa faca ce-ar fi facut si Kim Ir Sen in locul lui: s-a asigurat ca-i lasa un loc caldut si bine platit, cu limuzina spatiala la scara, unui …

Nu, hai ca tot nu va zic mai mult! Decat ca, la iesire, primul lucru pe care l-am auzit de la baiatul meu cel mare a fost replica mea, la aceeasi varsta, din 1978.

“Cind mergem sa-l vedem din nou?”

6 comentarii

  1. Nu sunt deloc fan al genului. Am 35 de ani, dar n-am fost niciodata pasionat de SF (cu exceptia Independence Day). Dar am vazut si eu episoadele 4, 5, 6 acum vreo 3 ani. Motivul? Am vrut sa inteleg naibii odata glumele cu toate personajele astea. Strict doar din acest punct de vedere.
    Pe mine in momentul de fata ma deranjeaza enorm toata nebunia asta cu Star Wars…sa fim seriosi, au fost filme mult mai bune si mai interesante, dar la fel ca in multe alte lucruri, s-a format o comunitate foarte vocala, intr-atat de vocala insa incat a devenit de nesuportat pentru cei care nu sunt fani, enervanti de-a dreptul. Iar pe langa asta a mai fost si marketingul asta american extraordinar de agresiv. Nu ma intereseaza filmul si nici nu cred ca-l voi vedea, la fel cum nu am vazut episoadele 1, 2 si 3.

  2. Asta este diferenta intre noi, cei care am facut ochi in comunism si nu prea aveam ce vedea demn de lauda si unul care a facut ochi dupa si care, cu toate ca are o pleiada de filme de unde alege, crede ca Independence Day este un adevarat film SF…. De notat deranjul pe care i-l pricinuim saracului hater, arogant, nemuritor si …. rece!

  3. JJ nu a avut viata usoara cand s-a inhamat la acest proiect. Presiunea a fost foarte mare dupa ultimele trei filme, adevarate fiasco-uri pentru fanii genului.
    Dar a reusit, pentru ca este un regizor bun si pentru ca oamenii si-au dorit sa reuseasca. Nu este chiar perfect, se simte in film un trac, o urma de emotie ca atunci cand la un examen ai grija unde te semnezi. Dar este o experienta care te prinde si care deschide drumuri pentru mai mult

  4. Trebuia tu sa imi strici avântul de a avea parte de ceva râvnit din adolescenta. Dar uite ca vreau sa verific dacă îmi place sau nu.Cu proprii mei ochi fără ai tai. Care era partea plina a paharului?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s