Cum sa ajungi celebru cu Delir Show

Reteta e simpla: dormi o noapte intr-un cartier famat (de preferinta in parc, langa o carciuma) si incerci sa tii minte tot ce spun golanii care trec pe langa tine, mitocanii care opresc la stop si amaratii care reazema stalpul asteptand tramvaiul.

A doua zi te duci la studio, pornesti camera, vopsesti pometii, pudrezi nasul, asezi parul pe piept cu uscatorul si incepi.

Vroooooooommmmm!

Conteaza viteza, numarul de imprecatii pe minut si abrutizarea. Asta e secretul Delir-show-ului. Nu doar sa nu pari cu nimic mai inteligent decat cel mai putin inteligent dintre spectatori. Ci si sa incerci, prin toate mijloacele, sa nu cumva sa-i ridici vreunuia nivelul de intelegere, cultura sau omenie.

Trebuie sa intelegi cine esti si sa nu uiti. Un dresor de hiene care lucreaza cu pisici moarte. Un imblanzitor de melci. Un mascarici de inmormantari: lamentatiile tale ingroapa in fiecare seara cate o alta victima, dintre calitatile de alta data ale poporului nostru. Azi e onoarea, maine e altruismul, poimaine modestia. Pe toate ai pus ochii si balele. Si bezna.

Pentru ca asta e meseria ta: intunericul.

Ideea e sa stingi lumina din privirea oricui si s-o inlocuiesti cu trucul ieftin al facutului cu ochiul. Sa izolezi cu sentintele tale in doi peri si sa zdrobesti cu misto-urile orice urma de ratiune, spirit critic sau zambet tolerant. Ah, da, in nici un caz spirit critic: comentatorul lui Delir Show, rob al ideii fixe stie ca marea primejdie e ideea mobila. Ca cel mai mare inamic e relaxarea. Ca acidul meseriei lui e simtul ridicolului.

De-aia n-are nici un moment de calm sau de respiro. Tot asa cum cainele care alearga dintre oi nu se poate opri sa-si aprinda o tigara, cum face ciobanul. Nu doar pentru ca e caine si nu are bricheta. Ci si pentru ca isi stie locul lui: nicaieri. Niciunde. E facut doar sa bantuie printre idei, incapabil sa se agate de vreuna.

Pentru ca si ideile au demnitatea lor.

De la distanta si fara sunet, acesti oameni par niste apucati. De aproape, sunt niste buni colegi. Poti sa iesi cu ei la o bere. Posteritatea ii va tine minte mai degraba decat pe aia calmi si buni la suflet. Dar un lucru nu-l poate face nimeni pentru ei.

Sa-i faca fericiti.

Si asta se vede al naibii, in fiecare seara, chiar de la primele vorbe:

„Buna seara si bun gasit la Delir Show!”

One comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s