Povestea mea incepe cu un loc frumos.
Il descopera trei insi. Povestesc altor 10. Un deceniu, ei si prietenii lor se bucura de el. Pana cand afla si altii.
Incepe traficul. La inceput e o cabana. Sau o terasa pe plaja. Apoi inca doua restaurante. O vila mov. Alta, catarata peste ea, verde. Lateral, cat sa nu incapa nici pisica, se ridica iute un bloc „de lux” care vinde apartamente celor care, probabil, sparg apartamente prin alte parti. Seara, din orice loc ai veni, se aud trei melodii diferite.
Incepe nebunia. Locul e de succes. Poate fi detectat din satelit, datorita fumului de la mici, care lasa o dunga alburie peste peisaj. Parcarea incepe cu kilometri inainte sa-l vezi. Muzica se aude inainte sa poti detecta orice sunet natural (mare, pasarele din padure, vant, ploaie, etc). Dar nu conteaza. E atata lume aici, incat sigur iti gasesti un prieten din liceu. Care n-a ajuns asa de bine ca tine.
Se fac bani. Localnicii vand locul pe bucati. Autoritatile se asigura ca nici un kitsch nu il va ocoli. Ca nici un proiect oribil nu va fi oprit din lipsa autorizatiilor. Mana in mana, iubitorii de frumos si producatorii de urat schimba fata locului: acum te poti caza, manca, distra fara macar sa ai nevoie de el. Desi esti acolo.
Incep tarabele. Asta e faza ultima, metastaza succesului turistic la romani. Sunt atat de multe incat locul nu mai e practic vizibil. Sau, daca e (cum am vazut de curand la Balea Lac), pare tot atat de murdar, de trist si de lipsit de speranta ca vanzatorii de carnati afumati legati cu sfoara de acoperisul tarabei. Adaugati la imaginea asta un bec si-un generator electric, care maraie la tine de undeva de pe fosta pajiste. Da, exact cea pentru care oamenii au venit aici de la bun inceput.
Asta e finalul. Locul frumos pe care acum 30 de ani l-au vizitat parintii tai inainte sa te conceapa te poate ajuta in ziua de azi sa te hotarasti sa te sinucizi, din depresie. Cercul se inchide.
Incet-incet oamenii se duc acasa. La anul nu va mai fi la fel de popular, peste inca cinci poate ca vor ramne in urma doar ruinele. Adica fundatia de beton a tarabelor si cativa stalpi. Iar la final, cineva cu memorie buna si multa tristete va pune si ultima inscriptie:
„Aici a fost un loc frumos. Pacat c-a fost descoperit!”
There is no ads to display, Please add some
Pe scurt – povestea turismului romanesc dupa 1990; si dovada ca, uneori, Viagra nu ajuta (guvernantii nostri).
Foarte adevarat. In plus, ca tot e Balea Lac in poza, eu nu mai fac vreodata prostia sa maninc la vreuna dintre tarabele alea. Am facut-o anul trecut si anul asta. Mincare proasta. Punct. Noroc ca am stomac de strut.
Iar la cabana asteptarea cu orele sa-ti aduca ce-ai comandat e de notorietate. La Paltinu n-am mincat ca prea era multa lume.
Dar te-as contrazice, Lucian: mi-ar placea sa dispara tigania aia de-acolo in 5 ani insa sint sigur ca asta nu se va intimpla. Vezi Pasul Urdele de-acum 4 ani fata de tigania de-acum.
Lucian, am cateva intrebari:
1. Daca iti iei o cabana la munte si nu ai curent, stai pe lumanari pana vine stalpul de la Enel?
2. Daca vrei un carnat bun si o branza de la mama ei, rupi tu masina pana la stana? Sau preferi s-o iei din drum?
3. Daca ai o cabana care are sezon de trei luni si vin intr-un weekend turistii si toti vin la pranz si tu ai un singur chelner si un singur bucatar, ce faci? mai angajezi inca doi la bucatarie si trei la mese? Din aia care sunt la capsuni in Spania? Da, e simplu sa batem din pinten si totul sa-l vrem ca in Austria, dar in timp ce aia faceau baluri si se civilizau, noi luam iatagane pe spate de la spahi la granitele Imperiului, nimeni nu stie al cui.
Inainte sa fim idealisti, hai sa fim practici si realisti: tarabele cu suveniruri sunt nelipsite din orice destinatie turistica internationala. E cerere de suvrniruri in Bazarul din Istanbul asa cum e cerere de afumatura pe Transfagarasan, fie ca e vanduta romanului cu stomac de strut, fie ca e bagata sub saua vreunui neamt motociclist care a vazut soseaua lui Ceasca la Top Gear.
Realist 🙂
la intrebarea nr 2…oare afumatura sau branza in burduf se face fix la altitudinea de 2000 m? ii mai buna acolo si nu stiu eu….e furt pe fata la suprapret!!! sa inteleg ca romanu merge la balea lac ca sa isi cumpere afumatura….mi e scarba de tara asta!!!
Domnule Doru, unul din scopurile retragerii la munte e sa te retragi de la factorii de stress, tehnologii si altele. Iar daca chiar nu te poti indispune de curent electric, iti poti lua un generator portabil pentru utilitati. Si sa nu-ti imaginezi ca aceea carne care sta saptamani atarnata in tarabele de langa sosea lanag Balea ‘or fi la fel de sanatoase ca cele de la bunica!
Prietene Doru Panaitescu, DA , daca ai cabana la munte stai pe lumanari cat este nevoie (de preferat intotdeuna) , stai doar cateva zile din concediul tau de muncitor frustat , asa ca nu ai nevoie de confort ca acasa, brnza si carnatii aia de acolo se gasesc oriunde in tara asta , la orice supermarket , sunt produse de la Petromidia (adica chimicale) …doar nu crezi ca aia tai porcii/vacile/oile in fiecar ezi sa faca niste carnati care stau si cate 2 spatamani atarnati la soare si in praf si tu i-i gusti si zici ca sunt nemaipomeniti, suveniruri??? esti nebun sunt doa rniste cacaturi ce nu au nici o treaba, magneti de cea mai proasta calitate sau pietricele aduse din Turcia.
Toate alea sunt o mizerie fara margini , as zice tziganie dar i-i jignesc pe tzigani, e de 100 de ori mai rau, Balea Lac a ajuns o mizerie, tarabe peste tot, parcare cu plata in care angajatu` sare la bataie doar daca opresti sa intrebi unde parchezi.
Motociclistii nu cumpara cacaturi, iar soseaua nu-i a lui ceasca , e a noastra a tuturor romanilor si sigur nnu e cea mai frumoasa din lume dar e cea mai frumoasa din tara.
Asa ca prietene bucura-te tu de mizeria aia, eu prefer locul ala asa cum era acum 20 de ani.
Ion, daca raspundeai fara sa jignesti si sa vorbesti urat, aproape te credeam. Mai ales ca incepi cu „prietene”. Or fi si chestii de la turci pe tarabele alea, dar da, de aia e atata pajiste acolo, sa vina omul de la malul marii cu branza. Intr-adevar m-ai prins, sunt un frustrat care nu a aprins in viata lui o lumanare la munte la cabana, tot pe generator am stat. Carnatii aia nu prea au praf ca acolo nu prea e soare sa se faca praf si oricum nu-i cumpar eu, ci neamtul. Motociclistii dap, nu cumpara cacaturi, trec in goana prin tunel ca poate gasesc pe partea sudica suveniruri autentice. Din pacate te gasesc pe tine cu salamul pe capota, dar ala e adus de acasa si ziarul tau e eco, tiparit pe hartie responsabila. Ne-ai lamurit. Mi-e si frica sa mai merg pe Transfagarasan ca dau de tine, marele proprietar al soselei, sa-mi ceri taxa de aces auto. Sper sa accepti plata in salam invelit in ziar, ala e probabil valuta forte acolo de unde vii tu.
Daca numerele nu-s false, sunt bulgaresti! Si tot acolo ajungem! Suntem atat de mandri ca suntem romani incat nici macar numere romanesti nu ne mai punem!
I-am remarcat mai sus (printre comentarii) pe austrieci si pe turci. Austriecii erau la bal, otomanii la iatagane, iar noi la mijloc! La mijloc am fost, la mijloc am ramas!
@shaorma
Nu stiu cate destinatii turistice de acest gen ai vizitat in strainatate, dar acolo nu gasesti tarabe pe teritoriul unei rezervatii. Gasesti la intrare, gasesti in locuri special amenajate sa nu strice peisajul, si sa nu afecteze natura. Nu gasesti tigania si mirosul de la noi in mijlocul unei calatorii la munte cum e Lacul Balea.