Minciuna ca perfuzie nationala

Niciodata poporul roman n-a avut de ales intre atatia mincinosi.

Esti prost?
Gasesti minciuni cusute cu ata alba, stravezii. Primare. De le-ntelege si pitecantropul: “aia fura, alalalt mananca mai mult ca tine, al treilea e cotonog, al patrulea are parul cret si e prost”. Argumente? Oamenii cavernelor iluminate de televizor n-au evoluat sa stie ca trebuie sa le ceara.

Esti mediocru?
Atunci exista minciuni mai aparent mai sofisticate: “clubul Bilderberg s-a inteles sa ne fure bioenergia din Carpati, Occidentul vrea sa fim piata de consum si ne pune la munca, ungurii nu ne vad paine in secuime, pentru ca vor sa se ingrase numai ei!”. Minciunile astea se contrazic singure, insa avantajul mediocrului e ca el are mai multa incredere in mintea lui decat in dovezi.

Esti inteligent?
Exista minciuni si pentru tine. Dar p-alea ti le spui singur, cand inchizi televizorul: “Hai ca m-a uns pe suflet baiatul asta, extraordinar cum pune problema!”.

De fapt, baiatul e un mincinos. Nu ca vrea sau ca-l plateste cineva. Ci doar pentru ca publicul nu vrea sa afle adevarul.

Publicul? Da.

El e voluntar pe piata de desfacere a minciunii. Pentru ca asta ii place sa cumpere. Pentru ca aici face coada, la idei aduse de-a gata din Minciunia, o tara exotica si cu fructe frumoase si zemoase. Pentru ca el, publicul, s-a obisnuit sa-i ignore pe producatorii mai prost imbracati intr-un colt, ochelaristi cu indoieli si cu o mica taraba de pe care nimeni nu vrea sa ia adevarul gol-golut si nu foarte aspectuos. “Huoo, intelectualilor, la muncaaaa!”

Pai da, cum sa nu-l minti pe omul care se inseala singur? Te mai si bate! Cum sa ajungi pana la el cu altceva, cand el se minte de mic, cu istoria marelui sau popor, niciodata capabil de prezent, doar de trecut, se minte matur, cand seful sau colegul sunt de vina ca el n-a invatat si n-a facut nimic in viata, se minte cand moare ca se duce intr-o lume mai buna, deschisa cu cheia de oase pupate asiduu: “Doaaaamne miluieste, minte-ma parinte, ca eu nu mai pot!”

Simt nevoia sa repet: niciodata in istoria lui poporul roman n-a avut de ales intre atatia mincinosi. Nu incap pe butoanele unei singure telecomenzi. In orice seara dai din canal in canal, dai din mincinos in mincinos.

Daca le-ar creste nasul pe cat merita acestor Pinocchio de la televizor, ar sparge obiectivul de pe camera!

Iar daca noi am intinde mana si am scoate din priza aparatul asta de terapie intensiva, ce s-ar intampla oare?

Cine ar muri primul?

Noi, sau minciuna?


There is no ads to display, Please add some

Un comentariu

Lasă un răspuns