Unii se despart cu ura de el. Altii se uita inapoi un pic, cu scarba, apoi intorc capul. Cei mai multi vor sa treaca odata.

“Mori, 2020!” e si-un mini-documentar pe Netflix.

Si totusi, as vrea sa-i iau apararea.

As vrea sa va aduc aminte, acum la Tribunalul Poporului din Ultima Zi, care-au fost lucrurile bune pe care 2020 le-a facut pentru noi, cei care n-am suferit de boala si nici nu ne-am pierdut prietenii. Desi, pentru mine, unul dintre ei nu mai e…

2020 a fost primul an din viata mea de dupa 1989 cand am putut sa ma opresc din ce faceam si sa ma intreb daca fac bine. A fost anul in care am avut timp sa ma gandesc la rostul vietii: a mea si ale noastre. In serile lungi de primvara petrecute la fereastra am vazut de fapt mai departe decat mi se intampla inainte, de la geamul avionului.

Am inteles in 2020 ca nu-ti trebuie prea multi bani. 

Am inteles ca e posibil sa ai in casa prea multa hartie igienica si prea putine carti. Am descoperit, cand am inceput sa citesc tot ce cumparasem in ultimul deceniu, c-am pierdut oameni si idei, in vreme ce ma agatam de social media care nu mi-a lasat nimic in suflet.

Am inteles in 2020 care e conditia umana: un animal care nu stapaneste asa de bine cat credea el lumea in care traieste. Un animal care “a ingenuncheat natura”, cum ne spuneau cartile de istorie in vremurile rosii, care descopera uimit ca natura are, sub genunchiul lui, inca multa forta sa-i miste certitudinile si confortul. Am inteles in 2020 ca suntem mai mici decat cea mai mica fiinta de pe planeta asta, la o adica. Si umilinta asta a fost buna.

Am inteles in 2020 ca granitele dintre noi nu sunt alea clasice: liberalism vs. socialism sau dreapta versus stanga. S-au spulberat si cele dintre hoti si oameni cinstiti. Nu ca nu mai sunt asa: pur si simplu de data asta am descoperit cu totii cea mai importanta falie in toate societatile din lume: cea dintre oamenii carora le pasa de altii. Si cei carora le pasa doar de ei.

Nu e o falie care sa treaca: vom ramane multa vreme cu amintirea vremurilor in care unii petreceau si altii chemau Salvarea. Dar dincolo de ea, dureroasa, acuta si absolut de nediscutat, e una si mai grava: 

Falia dintre cei care inteleg usor. Si cei carora le explici degeaba.

Popular, ii numim oameni cu minte. Si oameni fara.

2020 ne-a adus cu picioarele pe pamant si ne-a adus aminte ca, de fapt, cea mai mare problema a speciei umane e distributia inegala a inteligentei. Nu a culorii pielii sau a ochilor. 

Am intrat in 2020 cu peste 150 de natiuni pe planeta asta.

Acum mai avem doar doua, dar sunt reale. 

Republica Ratiunii. Si Regatul Intunericului.

Astea sunt, oricat ne-am desparti in culturi, limbi si obiceiuri. Aruncati o privire in Facebook daca nu ma credeti. Si trebuie sa ii multumim lui 2020 ca ne-a lamurit!

Am descoperit o multime de alte lucruri anul asta. 

N-am zis ca toate bune. Desi unele, cum ar fi orele cu familia, uitandu-ne unii la altii, in loc de televizor sau de un peisaj de munte, au fost cu adevarat o descoperire uimitor de frumoasa.

Asa ca dati-mi voie sa-i spun, cu toata, dragostea, acestui 2020 detestat, scuipat, injurat de o planeta intreaga…

Multumesc frumos, 2020!

N-ai fost un an bun. Dar ai fost un an al naibii de interesant, spectaculos si dramatic. 

Daca erai film, erai Alien 2. Atat de bun ai fost. Si de rau in acelasi timp.

Dar n-ai fost un film. Pentru ca unii au platit intrarea cu vietile lor.

Si acum, 2020, poti sa te duci. O sa te tinem minte cat om trai.

La scoala vietii, tu ai fost cel mai bun – si mai dur – profesor.

There is no ads to display, Please add some