“Am fost betivul orasului. Am ajuns primarul lui!”
Asa se descrie primarul din Paradise. Orasul din California in care 85 de oameni – cu 21 mai multi ca la Colectiv – au murit arsi, in casele lor sau in masini, incercand sa fuga de un incendiu.
Locul chiar era un paradis. Padure. Munte. Izvoare.
In 24 de ore a ajuns o ruina fumegand, din casele de lemn ramanand in urma doar semineul. Si scheletul de lemn al patului. Si leaganele cu lant de otel. Dar nu si scaunul de lemn pe care se dadeau copiii.
“Am mai salvat poze cu mama din copilarie” zice un adolescent intors acasa dupa focul urias care i-a distrus orasul. “Daca mai stateam un minut nu scapam” zice altul.
V-am descris cateva scene dintr-un documentar care iese in premiera pe National Geographic vinerea asta, la 10 seara. “Rebuilding Paradise” se numeste si e regizat de Ron Howard, caruia ii datoram“A Beautiful Mind” si “Apollo 13”, pe langa altele.
Aici insa pare ca regizorul nu exista si ca povestea se spune singura. E un colaj. Focul, vazut de cei care fugeau, si care filmeaza cu telefoanele. Focul, ucigas si monstru terorist. Focul, in padure si pe sosea. O sa explodeze anvelopele? te intrebi odata cu soferul care isi filmeaza scaparea.
Si peste toate coloana sonora a Salvarii si Pompierilor, care la un moment dat nu mai au resurse, in vreme ce padurea, care facuse din locul acesta un paradis, se intoarce uscata si in flacari sa-l distruga.
Orasul e chiar in padure. Am visa la astfel de case. Dar n-a mai plouat demult. Clima se razbuna.
Povestea te apasa. Dar te tine captivat vizual o ora si jumatate. Nu e doar focul. E si viata in cort pentru cei care scapa. Lupta cu compania de electricitate responsabila de foc. Si-apoi munca la reconstructie.
Asta e de fapt, morala filmului. Pentru ca e un film american.
“Aveam ciresi in floare, ca in Japonia, aici in curte. Acum… “ zice un alt pustan. “Si totusi, aici ma intorc. Aici vreau sa-mi cresc copiii”.
Abia aici am realizat cat de multe lucruri avem in comun cu oamenii astia, noi, cei care am mai ramas.
Dar si ca ne lipseste un lucru. Indarjirea.
Oamenii din Paradise nu primesc de la stat bani sa-si refaca viata 100% cum era. Se zbat pentru fiecare ajutor. Si la final se ajuta singuri mai mult decat oricine.
Si asta e, pana la urma, esenta acestui documentar.
Ea ne spune, fara multe cuvinte, din cateva imagini cu oameni care trudesc la un acoperis, ca filmele americane se sfarsesc cu happy-end pentru ca si in realitate se intampla la fel.
Da. Nu e minciuna. Nu e showbiz.
Finalul fericit e insa doar atunci cand esti capabil sa-l smulgi destinului.
Uitati-va la Rebuilding Paradise daca nu ma credeti.
Un proiect editorial sustinut de National Geographic
There is no ads to display, Please add some