Sa presupunem ca azi viata iti da doua vesti. Una buna si alta rea. Vestea rea e ca ai o forma de cancer care nu are tratament si mai ai doi ani de trait. Iar vestea buna, pe care o citesti pe un site medical din strainatate (sa zicem WebMD) este ca FDA, administratia federala americana tocmai a aprobat un medicament de cancer fix pentru boala de care suferi tu. Eficacitate 100%.

Mai exista o veste, dar te iau incet in experimentul asta mental. O veste care e de fapt o statistica: stii cat timp ii ia unui medicament aprobat in Statele Unite sa ajunga sa poata fi prescris in Romania?

Asta e de fapt vestea proasta. Nu ai supravietui. Perioada de asteptate pana la introducerea pe piata a unui medicament este de 43 de luni. Dupa ce l-a aprobat Agentia Europeana a Medicamentului!

De ce atat?

Explica aici Dan Zaharescu, directorul executiv al ARPIM

Toata lumea stie ca suntem pe unul dintre ultimele locuri din Europa la sanatate. Dar ramanerea asta in urma nu e o fatalitate a saraciei. Ci mai degraba a populismului, care ne face ca in anumite domenii, sa ne indepartam de Europa, nu sa ne apropiem. Stiati ca sunt sute de medicamente care pleaca din Romania? De fapt sunt cam 2000. Din ele, 400 sunt medicamente inovative, pentru majoritatea dintre ele neexistând înlocuitoare sau alternative. 

Medicamentele au plecat deci nu pentru ca romanii nu mai au nevoie de ele. Ci pentru ca liderii lor politici le-au promis ca ele vor costa putin pentru toata lumea (in loc sa-i ajute doar pe cei care au nevoie, asa cum ar fi, zic eu, firesc). 

Ca atare, sunt niveluri de pret la care firmele prefera sa plece decat sa piarda bani. Caci nu pierd doar in Romania, ci si pe alte piete, odata ce pretul de aici determina si pretul din alte tari.

Nu sunt doar firmele straine in situatia de a marca pierderi sau a pleca din piata. Cea mai mare durere a oamenilor care au dat mesaje in emisiunea online cu dl. Zaharescu o reprezinta inchiderea firmelor romanesti, puse la pamant de aceleasi politici de preturi populiste, care in primele decenii de dupa Revolutie au privit profitul ca pe o infractiune, iar fabricile, ca pe parteneri de nevoie ai politicienilor, care promiteau lucruri pe care altii trebuia sa le livreze dupa.

Cum ne-am dat singuri cu stangul in dreptul explica tot Dan Zaharescu:

Suntem acum intr-o stare proasta: firmele mai aduc medicamente, dar nu prea mai investesc in capacitati de productie locala. Cu toate spera in relaxare fiscala si la schimbarea mecanismului taxei de clawback. Aceasta taxa s-a dublat în ultimii 3 ani. De la 12,4% în Q3 2015 la 24,6% în Q1 2019. Industria farmaceutică a ajuns sa suporte integral costurile medicamentelor pentru 1 pacient din 4. 

Si intre timp, statisticile ARPIM curg:

• În Q4 2018, bugetul alocat medicamentelor a crescut cu 5.3 %, în urma ajustării acestuia cu rata inflației, dar în continuare este mult sub nevoile de tratament ale pacienților români.
• Aceasta reprezintă, în medie, o creșterea anuală sub 1% în ultimii 6 ani, în timp ce nevoile pacienților, în aceeași perioadă, au crescut cu 5%.
• Datorită inovației, cetățenii europeni au astăzi o speranța de viață cu 30 de ani mai mare comparativ cu cea de acum un secol.   Creșterea speranței de viață de 1,74 de ani înregistrată în perioada 2000 – 2009 se datorează în procent de 73% medicamentelor inovatoare. 

Mai vreti? Eu statistici mai am. Dar mi-e teama sa mai iau cu copy/paste, caci mai mult va deprim. Si am sentimentul ca nici antidepresive nu mai gasesti asa usor…

• Acest material e sustinut de ARPIM

There is no ads to display, Please add some