Am fost la Luvru si n-am avut bani decat de povestea asta

IMG_1762.jpgIn jurul ei se invart oameni. 8 ore pe zi.

E mai degraba o dresura de turisti de toate natiile. Impinsi pe coridoarele baroce ale muzeului, trasi pe sfora de cutumele sociale (tre’ sa vezi Luvrul daca tot ai venit la Paris!), oamenii se invart in jurul mumiei plictisiti, grabiti, ca la serviciu. Cu totii au burta plina de prajituri de 8 euro de la cafeteria muzeului si absolut niciun pic de interes in istoria Egiptului Antic.

Toata lumea stie insa despre ce e vorba aici. Cu totii inteleg: acolo in vitrina e cineva care-a avut aceeasi problema ca ei: spaima de moarte.

Mumia e aici de mult. Si oricum nu mai misca de vreo 4000 de ani. Nu stim nimic despre viata ei, nici macar numele. Turistii din jur sunt aparent in avantaj: au fiecare buletin, telefon… si, da, viata. Si totusi, si ei sunt in drum spre aceeasi situatie. De-aia se si invart in jurul ei, se mira, dau din cap: pentru ca trebuie sa faca cumva ceva si azi sa uite.

Pana una-alta insa, mumia chiar pare sa se fi descurcat mai bine cu eternitatea.

Din perspectiva cosmica, sansele ei sa fie cumva in atentia publica si peste 100 de ani par mai bune. E mai bine pregatita pentru vesnicie decat noi: invelita in tesatura, cu conservant natural, protejata de o asigurare babana si asezata intr-o tara care, totusi, poate s-o apere cu niste arme nucleare, la o adica, sa n-o fure cineva din muzeu.

Mumia e in siguranta. E vedeta.

Noi, care trecem pe langa ea? Umbre. Si totusi, avem ceva in comun:

Tuturor ne e (sau ne-a fost, in cazul ei) al dracului de frica de moarte. Si cu totii suntem decisi sa facem ceva. Fireste, desi nu stim absolut nimic despre cum am putea face ceva eficace… In afara de a ne minti.

IMG_1764

Cand mumia asta era om in carne si oase, specia avea deja experienta cu spaima de moarte. De vreo 40 de mii de ani ne ingropam mortii cu dichis. Cu protocol, cu ceremonial. La inceput se arunca niste pamant rosu. Apoi se vopsea craniul si se puneau ochi de lut, pictati frumos, sa para vii. De vreo 10.000 le lasam in groapa cate ceva, sa le fie de ajutor. Unde? In lumea cealalta.

N-am inventat noi, crestinii, scaparea asta. E la fel de utila ca vesta de salvare din avion: stii prea bine ca in caz de prabusire n-o sa ramana nimic din tine s-o umfle. Si totusi, ne punem oarece sperante in ea. Campiile Elizee. Purgatoriul. Raiul. Walhalla.

Lumea de Dincolo.

E prima forma de Zoloft. Antidepresiv natural. Pentru ca omul e primul animal care stie ca moare. Si cam pricepe ca e nasol. S-a prins de mult de asta si n-a putut sa suporte ideea la inceput. Mai ales ca mintea asta a noastra, asa cum a evoluat ea sa ne tina in viata in tot felul de situatii, are suficienta putere de calcul incat sa inteleaga vesnicia mortii.

Cateodata si eu ma trezesc la 12 noaptea, o inteleg si incep sa strig.

Cum o fi fost acelasi strigat intr-o pestera dintre ghetari, acum 10.000 de ani?

La fel de deznadajduit. Si la fel de insuportabil, sunt sigur.

Dar sa ma intorc la mumie. Pe vremea cand au facut-o, solutia supravietuirii era extrem de complicata. Era o tehnologie intreaga. Un ritual de ore si zile. Incantatii. Inscriptii. Figurine de pus in mormant. Totul pentru ca cei ramasi in viata sa nu se mai gandeasca la moarte, cu moartea in fata lor. Sa-i tina ocupati.

Suna familiar?

Este. Nu e nimic special cu zeii de azi. Au fost mereu alaturi de noi, in imaginatie si in suflet. Pentru ca in lipsa lor e mintea, care a inteles cel mai cumplit lucru de pe planeta asta:

Ca viata e vesnica (poate) dar indivizii si chiar speciile sigur nu.

Si da, nu-ti ia mai mult de 5 minute sa te gandesti la asta si incepi sa cauti o solutie. Ceva la care sa te inchini sa te scape de povara.

Povara de a intelege ca tu si mumia sunteti doar fire de praf in mecanismul urias a timpului si spatiului, intr-un Univers care vine de unde noi nu eram si se duce unde probabil ca n-o sa mai fim….

“Hai, taci odata! Numai prostii vorbesti” imi va spune aici cititorul obisnuit, cu frica de Dumnezeu.

Tac.

Pentru ca stiu ca si voi aveti nevoie sa nu mai strigati noaptea. Si ca va trebuie o frica mai mica s-o puneti ca plasture peste Frica cea Mare…

P.S.

Prajitura de la cafeneaua Luvrului a fost foarte buna. Dar in niciun caz n-a meritat 8 euro. Dar nah, e nevoie de bani: imi inchipui ca au trecut-o si pe mumie la intretinere.

9 comentarii

  1. De acord cu tine, dar pentru unii, ideea mortii este salvatoare. Cei nemultumiti de viata lor, de fizicul lor, de starea de sanatate, copii, etc. privesc moartea ca pe o eliberare. Nu mai vorbesc despre oamenii religiosi, care asteapta moartea ca pe o infatisare la tribunal, unde li se va face dreptate, dupa care se vor bucura de viata vesnica in paradis. In constientizarea mortii, in ceea ce se intampla dupa ce vom trece in nefiinta foarte importanta este perceptia sinelui. Unii se gandesc la moarte ca la ceva foarte indepartat, altii ca la o continuare a vietii dar in alta forma (spirituala), iar ateii gandesc ca la fel ca orice fiinta, omul se naste, se reproduce si moare. Personal, nu ma tem de moarte: daca se va intampla inainte de vreme, nu am timp sa ma gandesc, s-o presimt si s-o constientizez, iar daca se va intampla cand voi fi grasa, batrana si urata, voi gandi ca nu mai este nicio pierdere nici pentru mine si nici pentru omenire. 🙂

  2. Aici sunt 2 scoli de gandire: cea progresist-ateista, straina neamului romanesc, dar care, dupa ’45 si mai ales dupa ’90 sa inradacinat puternic in mintea si sufletul unei parti consistente din popor(dar clar, minoritara); cealalta este cea crestin-ortodoxa(inca majoritara in populatie, dar pe un trend descrescator) , intemeiata pe iubirea neconditionata de Hristos si de semeni, pe spovedanie urmata de impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului(pt innoirea trupeasca si sufleteasca si pt viata de veci) si pe ideea de jertfa proprie(nu neaparat a vietii, desi atunci cand momentul o cere, trebuie facuta si aceasta) . Pt adeptii progresist-ateismului, moartea personala este sfarsitul definitiv al vietii, dupa care urmeaza trecerea in nefiinta, adica disparitia oricarei urme a constiintei individuale(desi sunt studii stiintifice avansate, care demonstreaza ca aceasta constiinta individuala, adica Eu-ul ramane intacta si dupa moartea trupului si mai mult, devine mai ampla in afara trupului) , iar asta le provoaca spaime groaznice, acestea datorandu-se absentei lucrarii in ei a Duhului Sfant, cea de a treia Persoana a Dumnezeirii. In schimb, pt crestinii ortodocsi, moartea individuala este doar o trecere(dureroasa, e adevarat, ca pedeapsa a lui Dumnezeu pt tot neamul omenesc, pt caderea in pacat a parintilor initiali, Adam si Eva) spre viata vesnica, care poate fi eterna in fericire si desfatare in interiorul Sfintei Treimi sau poate fi eterna in chinuri inimaginabile, pt cei care l-au respins pe Hristos, cel care este pt oameni, asa cum El insusi afirma: Calea, Adevarul si Viata. Practic, toata viata noastra se bazeaza pe o ALEGERE : cea pt Hristos(ceea ce presupune multa nevointa, rugaciune si renuntarea la placeri, pt ca acestea ne fac sa uitam de Dumnezeu) sau cea contra lui Hristos(adica prin excludere, pt cel cu coarne, coada si miros de pucioasa), cu consecintele de un dramatism inimaginabil, ce decurg de aici.

      • Cine imi spune mie agramat? Balbaitul si omul de lustruit pantofii si lins curul, evreului Brucan??
        Tu, mai amaratule, care pt 30 de arginti(de fapt, mult mai multi) de la SRI, Soros si niste masini de la nenea mormon Tiriac, ti-ai vandut tara, neamul si credinta stramoseasca(nu ca-i fi avut-o vreodata)!
        Iuda tampita, toata lumea stie ca esti „idiotul util” al al SRI-ului, de pe urma caruia mananci si tu o paine mizerabila!
        Prin toate faptele tale te asemeni cu fariseii din vreamea Mantuitorului, carora Hristos le spunea: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.”

  3. Nu știu dacă își au rostul astfel de articole .Pe de o parte , cei credincioși , o sa rămână tot cu concepțiile lor orice ai scrie , iar pentru ceilalți e doar o reamintire a unui lucru mai puțin plăcut, pe care orice am face nu-l putem schimba .Deci nimeni nu cred că are ceva de câștigat , mai degrabă zile stricate după citirea articolului :)… Afirm toate acestea în contextul în care ai mai multe articole pe tema asta, a fricii de moarte (până și în interviurile tale in revistele mondene faci referire la ea).

  4. De ce mai Lucian cel post-modernist si LGBTist?? Care’s motivele tale?

    Nu convingi pe nimeni. Sec XXI va fi religios sau nu va fi deloc chiar daca se pare ca Malraux a spus asta doar cu juma de gura…LOL

    Acuma, ca prietenii tai amerloci, se chinuie tare de tot sa-i zgindare pe rusi si chinezi si pe micul nebun din NK…dar de fapt nici nu sint obezeii de americani, ca aia habar n-au pe ce lume sint, ci NEO-CONSii tai care l-au invaluit pe taica TRUMP de acum se gudura si face ce zic ei…

    Oricum, membrii tribului care conduce destinele Americii spre prapastie habar n-are ca nu exista invingatori si ca nu e loc pentru ei toti in Cheyenne Mountain, unii o sa ramina pe afara in bataia blinda a izotopilor si a iernii nucleare…

    Cit despre RRomulania pardon RRomania pardon Gypsya lu’ Livache de Teleorman…Dumnezeu cu mila !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s