E regula aici: orice subiect serios e luat de un cetatean care incepe sa faca misto de el. Asta are rolul pe care de obicei in turma de oi il are magarul. Daca el se duce in prapastie, oile dupa el. La fel si daca se duce in ridicol.

Bine ati venit in Romania. Populatie: zero. “N-ai cu cine” spune oricine cand intrebi de ce nu se poate face cutare sau cutare lucru. Ieri, pe stadion, au facut misto pana si de un moment de reculegere. Deci, da.

Mi-e rusine? N-are cum, m-am obisnuit. Si totusi, insist sa povestesc despre moschee si comunitatea musulmana de aici. In ciuda picioarelor de porc ingropate pe un teren, ca si cum excavatorul care vine sa lucreze la moschee se tine de Coran. Insist sa spun o poveste (semi) jurnalistica intr-o lume in care nimeni nu mai are nevoie de asa ceva.

Pentru ca dreapta are o Europa imaginara de aparat (da, deja e Europa noastra cand vine vorba sa limitam niste drepturi, cum stim noi, de la mama Pauker de acasa). Iar stanga are de cantat ode unor fictiuni, intre care egalitatea intre indivizi si culturi, desi stanga asta n-a stat niciodata intr-un WC turcesc, pe vine. Hint: nu e la fel ca pe tron.

Dar destul. Ce e cu moscheea? Aia de la Bucuresti? Pai e a muftiului cultului musulman recunoscut in Romania, adica ala turcesc, traditional, istoric. Va aduc aminte ca Romania are Dobrogea din 1878 si da, provincia asta fosta turco-bulgareasca ne-a ramas consolare dupa un razboi, in care am cedat la schimb trei judete din Basarabia. Ma rog, ideea e ca am pus si noi mana pe ceva, credeati ca Printul Paul cu retrocedarile e primul in familia lui?

Dar sa revin. In Dobrogea asta, parte a Imperiului Otoman vreme de vreo 600 de ani traiau niste turci ne-atentatori, ca sa sarim direct la subiect. Ei sunt responsabili de Babadag, Medgidia, Tuzla, Mangalia, Kustendje si alte cateva localitati despre care sunt sigur ca stiti unde se gasesc, dar nu stiti ca au nume turcesc. Cu exceptia ultimei, unde a fost primar non-turcul Mazare si care azi se numeste, romanizat, Constanta.

Ei bine, turcii astia au fost niste supusi exemplari ai Coroanei Romaniei si, dupa comunism, ai statului roman. N-au facut decat mic comert cu rudele de prin Turcia, nici un atentat si in general mult suberek, iaurt de capra si musaca.

Ei bine, de vreo 20 de ani, turcii si tatarii astia au competitie. E vorba de studentii arabi invitati de Ceausescu si care n-au mai plecat. Ca s-au casatorit, ca si-au mai adus si rude… in fine. Astia nu sunt ca turcii, desi nici ei nu sunt atentatori. Dar sunt… cum sa zic.. competitori. Pe terenul religiei: versiunea lor de Islam e mai saudita asa un pic, mai activista (unii au fost acuzati ca strang bani pentru islamisti din afacerile de aici) si mai naravasa. Si vrea control si peste ceilalti musulmani. Mai vechi.

Intre cetatenii astia si muftiul Iusuf e competitia vesnica intre stat si intreprinderea privata. Arabii si-au facut scoli confesionale, scoli pur si simplu, moschei private, sali de rugaciune si, cind cand in cand, cate-un curs de Sharia, sa fim cu totii multumiti ca nu se intampla doar in Pakistan. Activismul lor a luat, in special in ultimii 10 ani, un avant suficient de mare incat muftiatul sa se planga la stat ca astia, nou-venitii, desfasoara activitati religioase fara aprobarea sa. Dap, in Romania trebuie un ok de la stat ca sa te rogi in cadru organizat, in caz ca nu stiati.

Cu timpul a intrat in hora si Diicot (cu niste perchezitii acum cinci ani la o fundatie de-ale arabilor banuita de finantare de activitati dubioase prin alte tari), a mai intrat si Erdogan (care arunca cu banii pe orice are minaret cu semiluna) si au intrat, presupun eu, si niste baieti destepti care si-au facut o socoteala simpla:

Islam avem in Romania. N-avem cum sa evitam aceasta evidenta, chiar daca nu ragaim a saorma chiar in secunda asta.

Pai daca avem, n-ar fi oare o idee inteligenta sa fie Islamul … cum sa zic… al nostru? Adica organizat, romanesc, national, cu calm si sub privirea fatalist-orientala a unui turc de prin partea locului, care nu viseaza Califate si nici fitile aprinse?

Ba da. Exact asta e si ideea moscheei de la Bucuresti.

Doar ca dupa aia au venit un milion de destepti isterizati de doi calugari si-au dat cu parul in forma de cruce.

Suficient de tare incat acum chiar si musulmanii cinstiti, localnici, romani, sa se simta jigniti nu de avantul majoritatii crestine, ci de altceva, cu mult mai dureros si mai repede destramator de orice sentiment de iubire fata de tara.

Si anume de senzatia apasatoare si nesfarsita a ignorantei!

Nesfarsita.

A ignorantei. Noastre.

Fata de niste compatrioti.

………….

Si zicand acestea, Seherezada Ionescu tacu…

…asteptand sa vina calaul comentatorilor de social media. Si Sultanul ii spuse:

“Vaaai, ce tampenie povestea asta! Mai bine zi-mi daca l-ai cunoscut pe Cristi.”

There is no ads to display, Please add some