Am citit un discurs de-al domnului Tariceanu, care spune in esenta urmatorul lucru: guvernul Ciolos e semnul ca democratia romaneasca si-a pierdut legitimitatea. Si asta pentru ca intre partidele votate de romani in Parlament si guvernul care ii conduce nu mai exista nici o legatura.
Are dreptate. Chiar nu mai exista nici o legatura. Doar ca Parlamentul e cel care a rupt-o.
Parlamentul a calcat stramb prima oara. Si, ca sa explic mai simplu, am sa folosesc analogia cu o familie. In povestea asta, in care Mama suntem noi, Tata e alesul si Copiii sunt promisiunile electorale de la cununie, apai in povestea asta, Parlamentul e cel care a plecat de-acasa cu o panarama. Alta in fiecare seara. N-a mai adus bani, ba chiar i-a furat din poseta mamei. Si a inceput sa stea pana tarziu la bere, cu prietenii lui din Grupurile de Interese.
Daca e sa ne intrebam cine a stricat Casa Democratiei Romanesti, frumoasa famiie in care locuiau impreuna Romanii, Alesii lor si Aia Micii, adica sperantele de mai bine, apai se cuvine sa ne uitam cine-a inselat primul.
Da’, domnu’ Tariceanu: alesii nostri sunt aia care au calcat stramb. La fiecare pas aproape.
Luati din urma afisele si pliantele electorale. Ganditi-va la ele ca la niste juraminte de cununie. Cate au fost respectate? Cate?
Ce-am primit in locul promisiunilor de dragoste, ajuns devreme acasa si grija fata de Familia Tarii?
Am primit faptele dumneavoastra, dragi parlamentari. Grija fata de mafie, legi concepute sa-i ajute pe infractorii la costum si cravata, voturi sa va protejati intre voi, exact ca sotii betivi si curvari care isi stabilesc impreuna un alibi.
In loc de interes pentru mersul familiei am gasit doar egoism si declaratii mincinoase, de-a doua zi de dupa chef. Chef pe banii munciti de Mama, batrana aia de la tara de care ati uitat.
Ati votat sa va protejati interesele, ati votat sa nu ne lasati nici acum sa votam, ati ales sa va angajati rudele si sa va mariti randurile. Va pretindeti elita, dar nu stiti sa scrieti, sa vorbiti corect romaneste, sa ganditi in termenii iubirii fata de tara.
Pentru voi, Tara e Bugetul. Pentru voi, Patria sunt Privilegiile. Pentru voi, Votul nostru e Pretextul sa nu mai dati socoteala nimanui, niciodata!
Cum sa va zic sa ma intelegeti mai bine?
Luati un “Hai sictir!” si inmultiti cu 600.
There is no ads to display, Please add some
Mai mulţi prietini – impiegaţi în diferite administraţii publice – stau de vorbă, la masa lor obicinuită într-o berărie, despre chestiunile la ordinea zilei. Firesc lucru ca, dintre toate, să-i intereseze una mai cu seamă: e vorba de nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcţionar model, ca om de o probitate mai presus de orice bănuială, şi care fuge din ţară lăsând la casa publică o foarte însemnată lipsă de bani. Fiecare dintre camarazi comentează în felul său această tristă aventură: unul înfierează cu toată asprimea fapta, altul nu şi-o poate explica îndestul, altul încearcă să găsească o scuză pentru fugar; în fine, d. Anghelache deplânge pe nenorocitul acela, “care nu e decât o victimă a neglijenţii altora!”
începutul de la Inspecţiune de Ion Luca Caragiale (1900)
Bun! Romania vesnica!