Are locul lui de parcare chiar in fata intrarii. Asta cand nu-l aduce soferul. Pe etajul la care e biroul lui e linistea aia din biserica, inainte sa inceapa slujba. Cand te apropii de biroul lui dai de 2-3 angajati care se invart pe acolo cu un aer misterios, ca si cum firma ar fi descoperit tehnologia motorului Warp si tocmai negociaza sa-l vanda la NASA.

Asta e seful. In orice companie (mai degraba mai mare decat mai mica), viata lui e o insula ospitaliera intr-o mare de munca in care inotam noi, astilalti. O fi drept? O fi corect? O fi etic?

O sa va enerveze daca spun ca da?

Din doua motive: sefia trebuie sa fie o functie la care fiecare angajat aspira si pentru care munceste, ii sapa pe altii sau ii calca cu masina cand nu-l vede nimeni – chestie care face si compania extrem de competitiva. Si al doilea motiv e ca seful are pe cap decizii grele, drept pentru care cafeaua, masina, aerul si mocheta trebuie sa fie impecabile. Ca sa nu-i strice concentrarea.

Pe bune.

Si-acum, au mai scos ceva sa-l faca fericit (urmeaza publicitate, fugiti acum daca detestati capitalismul!): bilete de avion gratis. E un program de la KLM/Air France prin care compania primeste bani pentru bilete de avion la fiecare zbor facut de angajati.

E ca un fel de “air miles”, dar pentru firme.

Sigur, pe undeva s-a strecurat si o mica greseala in povestea asta: nu e obligatoriu ca El Capo sa ia si biletele. Pot fi folosite de orice angajat, dupa cum zice aici..

Ceea ce ne lasa cu o intrebare: cum facem ca seful sa semneze inscrierea si noi sa zburam?

Habar n-am. Va descurcati voi, astia din esalonul doi de la corporatie.

There is no ads to display, Please add some