Am citit ieri salivand stirea ca Senatul Romaniei (ingrediente: materii grase: 80%, restul spagi vegetale si arome artificiale de inteligenta 0,5%) a dat o lege ca supermarketul va fi obligat sa vanda un pic peste jumatate mancare romaneasca.
Nu e o idee rea, dar cred ca e deja un pic depasita. Adica asta e o lege pe care s-o voteze eventual Titu Maiorescu, pe vremea cand nationalismul era cool si strabunica venita de la Paris incerca sa gaseasca o traducere in romana a cuvantului “pardon!”. Pentru vremurile noastre, e nevoie de ceva mai proaspat si mai suculent, chiar daca mai greu de prins.
Ma refer la barza, viezure, manz, branza, varza.
Da, e vremea sa mancam ce ne-au lasat dacii.
E vremea sa ne salutam cu respect inaintasii in cuptor, in farfurie si in … ma rog, sa zicem ca ultima parte a lantului digestiv mai poate sa astepte pana cand gasim un citat patriotic de imprimat pe hartia igienica.
Deja ma gandesc la retete. Viezure in sos de scorbura (curatam si padurea cu ocazia asta). Branza pe varza (asta e pentru cei ultra-nationalisti). Sarmizegetuza Fried Barza – pentru cei pe fuga. Manz a la Columna lui Traian, ca sa se bucure si cosmopolitii. Si asa mai departe. De fapt, nu, nu mai departe. De la cap!
O astfel de lege trebuie dublata de un efort sustinut de educatie de la varste mici. Am in cap cateva pagini dintr-o carte de colorat obligatorie la gradinita: “Dacii la masa”, “Doamna Dac in Bucatarie gatind pentru Invazia Romana” si “Burebista si Oroles s-au saturat cu varza si acum se joaca”.
Serios. E vremea sa ne intoarcem la o dieta echilibrata, dar si patriotica in acelasi timp. E vremea sa ne cinstim inaintasii clefaind. E vremea sa redam demnitatea burtii poporului roman, chiar daca asta inseamna ca vom avea nevoie de mai multe scobitori sa ne scoatem fulgii din cerealele de barza dintre dinti, inainte sa plecam la serviciu.
Dar gata cu vorba, ca atata scris mi-a facut pofta. Natiune, aprinde aragazul!
Ma duc pana in Egipt, ca n-am mai gasit nici o barza in cuib in fata casei.
There is no ads to display, Please add some
De unde pot cumpăra kiwi românesc? Dar banane de Dăbuleni?
De la Adunatii Copaceni. Toata lumea stie, doh!
Şi hipermarket-ul ăsta pe unde-i?
Dragut scris, dar…nu ! De fapt, cu totii cautam chestii romanesti la Auchan & so. Iar in HU (unde am petrecut ultimele veri) lumea cumpara de la piata, ca sa fie sigura ca e marfa de-a lor, pe care o respecta teribil (cum facem noi cu…rosiile, de pilda ; cu ciresele, cu lubenita, etc)… Tot in HU – vezi de departe, la supermarketuri – ca e vorba de marfa ungureasca : au steguletul rosu-alb-verde alaturi de pret…
Deci, dragute poantele, dar de data asta (hai, las de la mine) merg si eu pe patriotism ;)…