A fost odata ca niciodata, pe vremea cand in librariile din centru inca nu lucrau hipsteri cu barba luata din poza bunicului, pe vremea cand nu puteai sa-ti iei un numar cu BOS la masina pentru ca n-aveau decat cu cifre (1-B-101 era adevaratul Boss!), pe vremea cand Parlamentul se numea Marea Adunare Nationala… ei bine, pe vremea aceea, dragii mosului, unele chestii se vindeau “la pachet”.

Ce inseamna asta? Pai foarte simplu: voiai o carte buna (sa zicem Istoria Literaturii a lui Calinescu)? Atunci trebuia sa iei la pachet cu ea si cate-o carte a lui Ceausescu, sotia lui sau vreo alta ruda cu pile la editura si niciun pic de talent.

Nu doar domeniul cultural avea parte de tratamentul asta. Se mai intampla si la Alimentara, cand voiau sa scape de stocurile de conserve de nemancat, ori la magazinul de haine, cand n-aveau cum sa convinga pe nimeni cu camasile cusute stramb si-n culori demodate. Pe toate trebuia sa le cumperi “la pachet” cu ceva pe care il doreai cu adevarat.

Pe vremea aia nimeni nu s-ar fi gandit la o lege care sa asigure 51% la suta produse romanesti in magazine. Mai utila ar fi fost una care sa ne aduca macar 51% produse in general in magazine. Pentru ca nu erau deloc. Si “deloc” era o valoare patriotica. Sufeream – si asa aratam ca ne iubeam tara, asta era linia oficiala.

Pe vremea aia lipsea nu 51% din branza, ci 90%. Carnea? 0,01% din cat ne trebuia. Laptele? Aduceti un microscop, cifra e prea mica.

Dar altceva vreau sa va spun: cand erau, produsele astea aratau jalnic, aveau un gust dubios si erau ambalate intr-o bataie de joc pe care n-ai putea s-o reproduci azi fara ca Protectia Consumatorului sa-ti inchida magazinul. De ce?

Pentru ca n-aveau concurenta. Trebuia sa le cumperi si sa le mananci. Daca iti iubeai tara. Daca nu… tot trebuia sa le cumperi si sa le mananci. Alea erau. Si cei care le produceau si vindeau erau stapanii tai, nu invers.

O vreme am crezut ca vremurile alea au trecut definitiv.

Da’ uite ca suntem indemnati din nou sa ne iubim tara cu forta.

Vorbesc desigur de legea cu 51% produse romanesti (pardon, pe “lantul scurt) in magazine.

O lege care ne obiga sa defilam prin magazin prin fata a jumatate produse romanesti (plus 1 procent), pana gasim ceva sa ne placa.

Nu ca nu ne-ar placea destule produse romanesti. Doar ca toate au ajuns la noi  prin concurenta, nu protectionism. Acum ne cumparam masini locale nu doar pentru ca n-avem bani de alea straine. Mancam la Cocosatu’, bem vin de la Ceptura, facem vacanta in Maramures si ne scoatem nevasta la Festivalul Enescu imbracata in iie.

Dar facem toate astea pentru ca ne place. Nu pentru ca suntem obligati!

Sigur, imi doresc sa cumpar produse romanesti. Imi doresc sa ajut un fermier din Braila cu banii din cosul meu zilnic. Dar nu-mi doresc sa fiu fortat la asta. Nu-mi doresc ca principala calitate a unui aliment sa fie steagul tricolor. Nu accept sa duc copiilor mei acasa un aliment la care stramba din nas, doar pentru ca nu mai e loc in magazin, prin lege, de ala care le placea!

Da, mah, e important ce-mi place mie! Si lor. Si fiecarui individ din tara asta. Si asta e cuvantul cheie aici: imi doresc sa fiu liber sa aleg ce-mi place.

Si nu doar mie. Ne-am obisnuit cu marfa frumos ambalata, cu gust constant de la o zi la alta, fara E Coli, fara riscuri. Ne-am dori s-o luam de la o companie romaneasca? Sigur. Dar nu inainte ca acea companie s-o produca la nivelul de calitate cu care ne-au obisnuit altii.

“Vrei sa-i imbogatesti pe straini”, o sa-mi spuneti. “Iti tradezi tara cu furculita”, ati putea zice. “Nu-ti pasa de bietul taran!”

Pai ia stati asa: chiar credeti ca legea asta e data pentru amaratul de la tara? Nu. E data pentru noii moguli agricoli, clienti ai puterii politice cu influenta in parlament.

Cand le iei marfa, ai vreo garantie ca 51% din bani ajung la taranul care a produs-o?

Cand le iei marfa, ai vreo garantie ca nu dosesc nu 51, ci 99% din profit intr-un offshore de unde niciun roman nu mai vede vreun ban?

Legea asta ne intoarce la monopol: monopolul baronilor locali care au apucat deja sa-si faca firme agricole mari. Pentru ei e facuta: sa poata sa bata cu pumnul in masa la negocierea cu supermarketul strain si sa-i zica lui Hans sau Jean: “Bre, aici eu sunt sef. De maine, cu atata iei. Treaba ta cu cat vinzi si cui!”

Protectionism? Ar trebui sa fim atenti cand venim cu idei din astea. Daca le vin si lor?

“Cui, lor?” o sa ma intrebati. Pai lor, strainilor. Care in acest moment cumpara produse romanesti.

Exact. Daca Germania da o lege ca nu mai poti sa mai faci Mercedes sau BMW cu piese fabricate in Romania, la Sebes sau Brasov? Ce se intampla cu job-urile alea ale romanilor? Ce s-ar intampla cu IT-ul romanesc daca alte tari ar da o lege protectionista similara?

Sa zicem: “In jocurile Ubisoft e obligatoriu sa gasesti 51% cod frantuzesc, facut de francezi”.

Cum ar suna legea asta pentru romanii care muncesc la ele, aici?

Lumea nu mai are granite. Doar mintile mici si inguste din Parlament cred ca ele ne ajuta cu ceva. De fapt, singurul ajutor pe care putem sa-l dam fermierilor romani e sa le cerem sa fie la fel de buni ca aia straini.

Ori asta nu se poate decat intr-o economie bazata pe competitie, nu pe sforaiala patriotica. 

51% e o idee proasta. Orice limita e o idee proasta: statul n-are de ce sa se amestece intr-o piata libera.

Dar stai ce se intampla daca oamenii NU VOR sa cumpere 51% produse romanesti? Acopera Parlamentul pierderile?

Sau da o lege sa ne oblige sa si cumparam 51% produse romanesti?

 

There is no ads to display, Please add some