Cand esti copil si te uiti la filme cu cowboy, iti doresti doua lucruri:

1. sa poti prinde si tu cu lasoul ceva (eu am incercat cu gaini si curci la tara si toate au scapat) si
2. sa poti sa pleci calare departe, in asfintit, ca in genericul de final, spre o destinatie necunoscuta, eventual cu o fata in sa cu tine (fata sa stea in spate si sa te tina strans in brate, ideal).

Mai tarziu, pe la maturitate, am descoperit ca treaba asta din urma se numeste libertate si ca nu exista decat in filme. Dar exista ceva apropiat de viata de cowboy, si anume viata de ciclist cu pick-up.

PRIN DELTA, FARA BARCA

Sa va explic acum cum am ajuns la concluzia asta?

Simplu: pentru ca am fost in Delta intr-o combinatie de off-road, bicla si sosea. Am carat bicicletele pana la Tulcea si cu acest Ford Ranger (cel nou, merci Tiriac Auto c-ai avut incredere ca nu-l stric pe coclauri). Apoi l-am folosit ca masina de asistenta inca vreo 200 de kilometri, drum pe care a carat apa, dulciuri si biscuiti, alte bicle (ale ciclistilor obositi), copii, adulti, bagaje.

Totul, pe drumuri cu adevarat inexistente (sleauri, diguri pe langa Bratul Sulina) si margini de camp, pe care am lasat in urma cateva berline indraznete, dar intepenite…

POTI SCOATE OMUL DIN BERLINA. DAR OARE POTI EXTRAGE BERLINA DIN OM?

Recunosc, sunt un om comod, deci merg cu o berlina confortabila si rapida. In 90% din timp. Dar exista 10% din viata cand simti nevoia sa faci altceva si fara sa fii catarator, alpinist, globe-trotter, fermier sau vanator. Asta e publicul nou al pick-up-ului.

Omul care n-are nevoie de el pana cand nu se rupe de asfalt (pe care oricum se tine destul de bine) si pleaca in cautarea unui loc fara (multi) alti oameni. Omul care vrea cu adevarat o masina de off-road, nu gume urbane de urcat bordura. Omul a carui viata activa include o gasca de 5 prieteni, 50 de kilograme de biciclete, mancare si eventual corturi, Autan, Isostar si libertate.

Noi am fost mai multi: cam vreo 40, din care pana la capat, la Corcova, au ajuns in jur de 15. Pe astia din urma i-a pastorit, pana la final Rangerul, singurul capabil sa se descurce dintre toate masinile pe care le-am avut cu noi.

Tehnic, are si de ce: 2,2 litri, in jur de 160 de cai, sistem 4×4 cu reductor, garda la sol cat Turnul Eiffel si suspensii cu foi pe spate, sa nu-ti faci griji in nici o situatie. 

L-am incercat si pe autostrada. Comod la drum lung, mai saltaret decat berlina pe portiunile de drum prost, dar fara sa-ti dea vreo clipa senzatia de instabilitate care ar fi trebuit sa vina la pachet cu inaltimea. L-am laudat destul?

DE CE SUNT STRUGURII ACRI

Sa-i gasesc si defecte. Primul: va trebui sa te obisnuiesti cu ideea ca bagajele tale merg afara. Daca ploua, e o problema. Daca ai insa si vreo cateva sute de euro, ai o copertina pentru bena.

Al doilea: e lung pentru Bucuresti, va trebui sa cauti atent locurile de parcare.

Al treilea: nu costa cat un pick-up de fermier sarac. Oferta Limited de la Tiriac Auto (mai buna deja decat pretul de lista) duce la 27.000 de euro fara TVA. In care ai insa exact dotarile unei berline bune: scaune cu piele, navigatie, ecran mare tactil, sistem audio bun, carlig de tractare si pachet de off-road.

Ce mai: cal de povara cu sa de designer, doar sa te urci in ea. Dar vrei?

Asta e chestia interesanta: spre deosebire de alte masini, care te atrag de la distanta doar ca sa te dezamageasca la primul test-drive, asta e fix invers.

Incearc-o pe drum, pe camp si pe hartoape, pune in spate jumatate de casa si dupa aia spune-mi ca nu ti-a placut!

 

There is no ads to display, Please add some