Lumea ma intreaba des: mai traiesti?

Glumesc, nu ma intreaba asta. Da’ ar vrea si ii e rusine sa-mi spuna ca, dupa parerea ei, a lumii, ciclismul e clar nesatatos, in vreme de fumatul jumatatii de pachet de tigari la terasa iti pune viata la adapost.

Adevarul e ca orice activitate umana e periculoasa, mai ales daca se petrece in miscare. Miscarea are in ea energie cinetica si aia se poate transforma in energie de impact. Cu deformare plasti… dar nu cumva va plictisesc cu fizica?

Ba da.

Asa ca mai bine trecem in revista cele 5 riscuri mari pe care ti le iei ca ciclist in Bucuresti (si care nu-s toate sub controlul tau):

1. Riscul de usa deschisa.

Treci pe langa coloana de masini oprita la stop, ai loc destul pe dreapta tuturor, dar dintr-o data o usa se deschide si nu mai ai loc. O iei in plin daca ai ghinion, mi s-a intamplat si mie (si-am fost aruncat in spatiul verde, fara mari pagube. Usa s-a indoit…))).

Cum poti sa reduci riscul? Mergi un pic mai incet (pana in 15 km/h) si esti atent la masinile din dreapta, dupa un pasager care pare ca se pregateste sa iasa. Aplic metoda asta, ma incetineste si ma forteaza sa fiu atent ca un vultur la fiecare masina, dar m-a tinut in siguranta pana acum.

2. Riscul de praf

“Asa de sus e riscul asta?”, o sa ma intrebati. Da. E cel mai mare pericol dupa usa. Si nu-l realizati, ca voi mergeti cu masina, unde aerul e filtrat. Sau petreceti putin timp afara si respirati usor. Noi, care tragem mult aer, tragem si mult praf. Dupa doua ore in trafic in Bucuresti, am gatul inflamat, ma ustura si ragusesc. Sunt zile in care nu pot pedala mai mult de 20 de km.

Ce e de facut? Masca. Unii isi cumpara masti scumpe de pe amazon, destinate de obicei oraselor chinezesti, care sunt si mai si decat ale noastre. Eu insa sunt mai cheap si folosesc o masca chirurgicala, care mai scoate din praf. Complet insa acest risc nu poate fi stins. E ca si cum ai fuma.

3. Riscul de camion / autobuz / bolid

Acesta este un risc care vine din latimea masinii si din sufletul soferului. Unii trec foarte aproape de tine, destui cu viteza si te pot dezechilibra. Problema cu camionul este ca daca te dezechilibreaza partea din fata, poti sa cazi inainte sa treaca complet de tine si sa intri sub rotile din spate.

Ce e de facut? Tot la tine e cheia: incetinesti cand auzi motorul unei masini mari in spate. Ideal e sa ai si o oglinda retrovizoare. Eventual te dai cat mai in dreapta. Si astepti incordat impingerea aerului, cu care lupti sa stai in sa.

4. Riscul de infarct / atac cerebral

Pentru cei neantrenati (si pentru multi din cei care se apuca de bicla sa slabeasca rapid), acesta este un risc serios. Mai ales dupa 40 de ani, mai ales in orase cu dealuri, lipsa de experienta in a doza efortul poate sa duca la complicatii de sanatate grave.

Ce e de facut? Ia-o usor. Bea lichide multe vara (dar nu te umfla cu apa, e la fel de periculos). Vezi un medic din cand in cand, mai ales daca ai burta mare si respiri greu. Bicicleta nu e dieta!

5. Riscul de impact cu alti ciclisti sau pietoni

Cea mai mare problema cu ciclistul este ca el nu face zgomot si se misca destul de repede. Asa incat oamenii care sar dintre masinile parcate la marginea drumului risca sa dea peste tine, pentru ca multi dintre ei se orienteaza dupa sunet, ca liliecii. La fel si alti ciclisti pe care incerci sa-i depasesti nu realizeaza ca cineva vine din spate si pot vira brusc, peste tine.

Care e solutia: Atentie, bineinteles. Nu poti visa pe drum, trebuie sa fii pe faza si la pietoni. De asemenea, la depasirea altui ciclist anunti, cu voce tare: vin pe stanga! (sau dreapta). Asta rezolva mare parte din risc.

Dincolo de toate, nu poti sa prevezi absolut totul. Iti iei casca, manta de ploaie, stopuri si far… poate si vesta…Iti faci temele si cu alte riscuri in trafic, le gasiti aici cu lista completa…

Dar nu poti sa scazi la absolut zero toate riscurile.

Si m-am gandit mult la ce s-ar intampla cu ai mei daca as pati ceva in vreme ce biciclesc. Mai ales ca numarul de ciclisti raniti sau ucisi in Bucuresti nu e chiar zero, cum scriam acum ceva vreme. Sunt 1-2 cazuri pe an de deces, altele de ranire, dupa cum spune statistica asta. 

Nu doar la noi, deci.

Tocmai de asta (si pentru ca suntem parteneri si-am descoperit oferta lor) am decis anul asta sa imi fac o asigurare de viata. Una simpla, doar pentru accident. Una care sa-mi dea sansa sa ma repar, fara sa imi fie teama ca ai mei n-au din ce trai in timpul asta. Sau, doamne fereste.

Saptamana viitoare va povestesc cum am negociat cu agentul (Metropolitan Life, sunt mari si n-am auzit sa nu plateasca la o adica) si care sunt lucrurile de stiut.

Pana atunci, declar deschisa discutia despre riscuri velo in Romania.

Va astept la comentarii.

 

There is no ads to display, Please add some