“O singura carte imi ajunge”. Cand incepi sa auzi asta, e semn prost. E vremea sa te intorci de unde ai venit, pentru ca te apropii de hotarele Timpului: timpul de dinainte ca oamenii sa inceapa sa se indoiasca. Timpul de dinainte de civilizatie.

Dar stai… ce anume e civilizatia? O fi sapunul? O fi aragazul? O fi camasa curata in fiecare zi? O fi muzica data incet cand locuiesti la bloc? Toate astea, dar si ceva in plus, pe care nu poti sa-l definesti pentru ca nu te-ai gandit niciodata bine la asta: civilizatia e dreptul de a crede in mai multe carti decat una.

Pare simplu? Nu e. Pana pe la 1500, Europa a trait spaima c-ar putea citi gresit Cartea. Oamenii au ars pe rug pentru ca au inteles de la pagina 5 o chestie pe care altii au negat-o, bazat pe ce scria la pagina 300. Treaba asta s-a numit “erezie” si nu apartine deloc trecutului indepartat. Sunt religii in care erezia sau apostazia sunt inca pedepsite cu moartea.

Dar cine permite religiei una ca asta? E foarte simplu: oamenii care citesc o singura carte. Aia sfanta – nici macar nu conteaza care. Oamenii care cred ca a doua carte e prilej de a-ti strica mintea.

Si, de la treaba asta, intreaga societate se duce naibii. Pentru ca a doua carte nu e neaparat o a doua religie. A doua carte poate fi si cartea de matematica. Sau de biologie evolutionista. Sau de cibernetica. A doua carte si abilitatea de a o citi si intelege si – bazat pe ea – a nega prima carte e esentiala pentru civilizatie!

Si nu doar a doua. Si a treia. Si a patra. Si asa mai departe. Civilizatia este despre carti noi care schimba carti vechi. Despre progresul ideilor. Despre cum Astazi e mai bun ca Ieri.

Societatile teocratice se lupta cu asta. Si din comoditate: e mai usor sa citesti o singura carte, sa ai un sigur set de idei toata viata. Ideile noi cer un creier elastic, tot asa cum saritura cu prajina cere un corp flexibil. Pentru asta iti trebuie antrenament, care e greu, care e suferinta.

Mai bine o singura carte, nu?

Nu. Al dracului sa fiu daca nu!

Pentru ca o singura carte inseamna saracie de idei. Si saracia de idei duce la cea materiala, in cateva generatii doar. Imperiul Roman a fost mai bogat si mai liber pentru cetatean decat Europa crestina. Arabia de dinainte de Islam avea universitati mai bune si oameni de stiinta mai avansati decat tot ce gaseai pe glob. Dar in ambele cazuri a venit o singura carte, o singura idee si dupa ea, conformismul si spaima de nou. Si saracia si inapoierea.

Se vorbeste despre faptul ca Europa ar fi o civilizatie iudeo-crestina. E prea simplu spus. E doar o civilizatie in care evrei si francezi, englezi si polonezi, germani si italieni au decis sa citeasca si a doua carte. Sau s-o scrie. Pentru ca au realizat ca o singura carte inseamna control. Si ca mai multe carti inseamna libertate.

Europa e o experienta spirituala, foarte adevarat.

Dar spiritul asta nu incape intr-o singura carte. Nu e Civilizatia Cartii.

E Civilizatia Cartilor.

There is no ads to display, Please add some