Femeia cu un pahar in mana s-a aplecat peste barca ei pana aproape sa cada in a noastra si m-a intrebat, strigand aproape:

• Are you happy?

Mai intai m-am uitat chioras la ea: cum se poate sa adresezi o intrebare atat de intima? Apoi m-am uitat mai bine in jur: sute, daca nu mii de barci, pline ochi de oameni cu paharele si mai pline, intr-un continuu du-te vino prin port, in vreme ce paharele faceau si ele acelasi lucru, dar spre gura. Cu toate astea, nimeni nu parea beat, ci doar euforic, in frunte cu doamna care ma intreba chestia cu fericirea. Ce sa zic?

• Yes, I am!

Si n-am mintit prea mult. Pentru ca imaginea unui festival nautic este pentru iubitorul de barci echivalentul unui 10 in carnetul unui tocilar. Mai ales ca n-ai muncit pentru asta, ci s-a nimerit ca Razvan Pascu a dat peste tine cu o invitatie de la KLM Romania…

Despre ce a fost vorba la Sail 2015? Despre multe chestii care plutesc, unele vechi, altele doar cu pafum de epoca. Despre parame, scote, tertarole, alidade si alte o mie de cuvinte pe care unii se mandresc ca le inteleg. Despre vreo 50 de veliere mari, asa-numitele Tall Ships, dar si despre sute de mii de oameni mici, dintr-o data copii, dintr-o data uitand de casa, de problemele lor, de viata lor de pe uscat.

M-am imbarcat in evenimentul asta ca alta data exploratorii in cautarea Indiei: convins ca ma duc la o operatiune de PR, cu aer comercial si-atat. Si-am avut norocul, precum Columb, sa gasesc altceva: o lume noua, cu localnici vii si buni, fara sageti, dar cu ciocolata minunata (dap, sunt fan Movenpick de vreo saptamana!), pregatiti sa-ti arate orasul de care spera sa te indragostesti.

Pentru ca asta se intampla in Amsterdam si in relatia ta cu olandezii: oamenii astia vor sa-i placi. Sa iubesti locul. Sa te intorci cu prietenii. Sa povestesti despre el, cum fac eu acum, cu muzica de la festival inca in urechi, dupa o seara cu orchestra simfonica pe un cheu, la care lumea se ducea cu barca si pleca acasa tarziu, in lumina artificiilor.

Sail 2015 e cel mai mare eveniment de sailing din lume si, cu toate astea, n-am vazut decat vreo 3 panze intinse. Ceea ce era expus insa era cu mult mai important: starea de spirit a oamenilor marii. Curajul de a te duce departe, in mari straine si periculoase, mirajul departarilor pe care il gasesti in ochii inconjurati de riduri, relaxarea de a stii sensul vietii: o carte buna si-o punte de barca cu un sezlong pe ea.

Am stat o zi intreaga la parada navelor, pana ce degetul mi s-a inclestat pe declansatorul de la aparatul de fotografiat si pana ce picioarele mi-au spus “mai foloseste si fundul, ca noi ne-am saturat!”. Am stat uimit nu doar de frumusetea navelor mari, cat mai ales de multimea de ambarcatiuni mici, de du-te-vino-ul constant al multimii ambarcate, intr-un manej acvatic in care caii putere se ascundeau in motoare de epoca, cu aburi sau cu mazut. Pacura, adica…

  

  

Imaginile acestea nu pot spune toata povestea. Dar incearca sa va spuna ca locul merita si trebuie vizitat si daca nu esti marinar. Odata pentru ca multe din barcile pe care le vedeti nu pleaca nicaieri: Amstedamul are o colectie uimitoare de slep-uri de epoca (sloops) si de barcute delicios colorate (de inchiriat rezonabil). Plus piste de bicicleta. Plus restaurante decente, construite pe canale care nu apartin mafiei italiene, ca-n Venetia. Plus muzeul nautic, in care copiii vor afla care e chestia cu Epoca de Aur a civilizatiei negustorilor olandezi, care-au batut Asia si America acum 400 de ani si-au sfarsit prin a le primi turistii….) Nu ca asta e neaparat un lucru rau: ies cam aceiasi bani, dar mai confortabil.

  

  

Sail 2015 a trecut. Urmatorul e peste 5 ani. Dar eu tot va recomand Amsterdamul de week-end, daca nu cumva de vacanta. Eu stiu sigur ca ma intorc acolo pe bicla!

Curiosi?

http://www.iamsterdam.com

There is no ads to display, Please add some