M-am intrebat de multe ori de ce restul Europei de Est a decolat dupa 1990, atat in materie de libertati civice, cat si investitii straine si dezvoltare economica.

Dupa 30 de ani stiu, dar nu sunt sigur ca o sa va placa ce spun. Si totusi…

In 1990, Romania toata locuia pe un ghetar. Ca atare, locuitorii erau ca eschimosii: imbracati gros in pufoaicele prejudecatilor socialiste, care ii aparau de ceea ce se temeau cu adevarat: de schimbarea de sistem. Bunicii de azi nu exagereaza si nu glumesc cand vorbesc de anii 70 cu nostalgie: chiar le era bine atunci. Aveau doua lucruri care in mod normal nu se gasesc nicaieri in lumea asta: prosperitate. Si zero responsabilitate in propriul destin. Se ocupa partidul de asta. 

N-avea cum sa tina, dar ei nu stiau. Insa chiar si in 1989 tot dupa asta plangeau cei mai multi: banane, ness si pepsi. Eventual si blugi. Ati vazut vreo pancarta in 1989 pe care sa scrie “Vrem capitalism?”. Sau “Traduceti mai multe carti de economie de piata”? 

E firesc: in 1989 foarte putini oameni isi doreau libertate: cei care au iesit pana in 22 decembrie, inainte de fuga lui Ceasca au fost vreo cateva mii in toata tara. Ei erau cu libertatea. Pe 22 au iesit fabricile, pentru paine. Nu pentru capitalism. 

De ce? De ce privatiunile din anii 80 nu ne-au facut sa ne dorim economie de piata, ci doar alimentare pline din nou?

E foarte simplu: in cele mai multe fabrici din Romania muncitorii erau adusi de la tara, in efortul de industrializare al anilor 60-70. Nu aveau bunici ca in Cehia ori Polonia care sa le spuna ca fabrica aia mergea mai bine cand avea un proprietar. Nu aveau o istorie industriala in spate, care sa le lege calitatea muncii de succesul personal si al companiei. De unde si expresia “merge si asa!” care era pur si simplu un lung oftat al unui taran care nu intelege ce cauta el acolo…

Dar mai grav este ca in 1989 Romania nu avea nici acces la informatia esentiala pentru formarea unei noi clase de economisti. ”Cum functioneaza capitalismul?” nu era un curs universitar la ASE si nici macar o intrebare. Admiram Vestul, dar nu ii stiam si nici nu ii intelegeam mecanismele. 

Europa centrala a reusit sa iasa repede la lumina pentru ca a avut oamenii deja pregatiti. Intelectuali de dreapta, cu o doctrina de piata bine structurata in mintea lor, au preluat ministere si agentii, au privatizat urgent, au adus capital strain. Cum au reusit asta?

Aveau deja mentalitatea Vestului. Nu doar pofta dupa produsele lui. Aveau informatie si stiau ce inseamna capitalismul, stiau ca se vor pierde job-uri, ca se vor pierde comoditati. Dar stiau ca TOCMAI ASTA e mecanismul care duce la prosperitate, nu economia planificata.

Ce aveam noi atunci? Nostalgici ai anilor 70 in popor si altii la fel ca ei la butoane. Comunisti, socialisti, spuneti-le cum vreti. Dar in esenta oameni care detestau capitalismul, pentru ca ei insisi erau din familii sarace inainte de razboi, care puneau pe seama capitalismului tocmai saracia lor… Si-n plus, aveam oameni deja convinsi de isteria nationalista – de Ceausescu inventata si sadita adanc in capete – ca strainii de vor raul…

N-a ajutat faptul ca Romania si-a ucis sau trimis afara elitele formate in capitalism, in anii 50. N-a ajutat nici faptul ca atunci cand unii s-au intors – vezi Ratiu – le-am reprosat tocmai succesul lor dincolo si faptul ca n-au suferit alaturi de noi, consecintele prostiei noastre nationale…

Una peste alta, suntem inca in urma fata de Europa Centrala la toti indicatorii. Pentru ca atunci cand ne-am aliniat la start, in 1990, ei au luat-o inainte, iar noi, condusi de Iliescu si Vacaroiu, inapoi. Inapoi spre anii 70, cea mai frumoasa perioada din istoria Romaniei speriate de competitie, de responsabilitate personala, de capitalism.

Nu as da insa vina pe personajele de la varful puterii de atunci. Pentru ca ele si-au luat puterea de la cei multi. La 20 mai 90, Iliescu si linia lui socialista au luat peste 80% din voturi. Chiar sa fi vrut sa faca capitalism, n-au avut cu cine: in ASE erau oameni pregatiti DOAR pentru o economie planificata, in ministere la fel, iar pe strada erau doar cateva mii de oameni care strigau pentru capitalism. Si lor li se putea raspunde foarte simplu: 

“Ahaaa, vreti somaj? Vreti sa ne vindem tara?”

Morala? Dupa 30 de ani, cei care si-au vandut tara mai repede sunt mai castigati. Pentru ca au inteles mai repede un lucru simplu: 

De fapt, nicio tara nu se vinde. Ca nu poti sa o iei cu buldozerul si sa pleci cu ea. O tara inseamna capital. Uman, material, cum spunea Marx. 

Si capitalul functioneaza atunci cand se misca.

Poate si de aceea, ceea ce n-au putut elitele acestei tari au facut, pana la urma, milioanele de emigranti ai Romaniei. Ei au fost primul capital pus in miscare, ei au fost prima forma de capitalism autohton care chiar a functionat. 

De la ei a invatat restul tarii cum functioneaza piata, cum e cu munca, cum e cu somajul, cum e cu grijile adevarate…

De la ei, si nu de la elitele formate in comunism, care si acum ne trag inapoi.

Tocmai de accea, draga Diaspora, acum la 30 de ani, tot tie trebuie sa-ti multumim. Nu pentru banii trimisi acasa. 

Ci pentru povesti, idei si asteptari. 

Tu ai facut Romania capitalista! Si, exact cum scrie la carte, nici macar cu intentie, ci urmarindu-si fiecare interesul personal.

Pentru ca da, am uitat sa va spun, dragi socialisti mai tineri: egoismul, lacomia, pofta de a ajunge mai bine decat altii, asta e adevaratul motor! Nu doar al capitalismului, ci si al lumii.

Cu inima se pot face casnicii, copii, acte de caritate. 

Daca vrei economie care sa functioneze, trebuie sa scoti pe teren logica nemiloasa a profitului. 

Chiar daca ti se rupe sufletul, cum i s-a rupt lui Iliescu in 1990, de n-a putut sa ne lase in pace…nici pana in ziua de azi!

There is no ads to display, Please add some