Iertare, sună a clickbait titlul, nu? Și totusi, nu e nicio păcăleală. Ambalajele din SGR nu ajung nici la groapa de gunoi și nici dosite sub preș. Le-am urmărit drumul.
Am aflat că ajung în 4 centre regionale RetuRO. Bonțida (jud. Cluj), Giarmata (jud. Timiș), Brașov și Otopeni (Ilfov).
Cel mai mare e centrul din Otopeni. 10.000 de metri pătrați. E și nevoie, pentru că din regiunea București se colectează cam o treime din ambalajele SGR returnate în toată țara.
Și se mai deschid centre până în toamnă, la Bacău, Prahova și Dolj.
Cum stăm cu procesarea? În acest moment, capacitatea de procesare a ambalajelor recuperate din piață este de 3.5 miliarde/an, prin centrele deja deschise.
Sigur, e important ca oamenii sa ducă în continuare ambalajele înapoi, iar mării și micii comercianți să colecteze. Mai e de lucru aici.
Exista și un beneficiu economic direct din povestea asta – centrul de la Otopeni, de exemplu, va avea 150 de angajați, în trei schimburi. În prezent, un personal de 380 de oameni este implicat direct în funcționarea SGR și operațiunile RetuRO. Indirect, sistemul susține economia si prin impactul asupra altora paliere – gândiți-vă la companiile din logistica.
Centrul din Otopeni are o capacitate anuală de numărare de aproximativ 900 de milioane de ambalaje SGR și o capacitate de sortare și procesare pe tipuri de materiale (PET, metal, sticlă) de două ori mai mare (1,8 miliarde de ambalaje SGR).
Am întrebat la RetuRO ce se mai întâmplă în relația cu comercianții. Câteva lucruri sunt de menționat.
Sunt acum 500 de camioane care duc ambalajele în toată țara, de trei ori mai multe decât la început de aprilie. Mai mult, se pune accentul pe cross-docking. Cum funcționează asta? Simplu. Colectarea de la punctele de returnare se face de către mașini de tonaj mic, fiind mai apoi duse la un punct de consolidare și preluate de către camioane care transportă în final ambalajele către centrele RetuRO. În acest fel, transporturile sunt eficientizate și este eliminată nevoia de depozitare pentru fiecare dintre transporturile de mici dimensiuni.
Vă aduceți aminte că acum două luni vă povesteam că sunt comercianți mici care se plâng de frecvența de ridicare a sacilor. Pentru unii dintre cei din Horeca, de acord cu ei, s-a ajuns pana la ridicarea zilnică
Una peste alta, în 6 luni am ajuns la o medie zilnică de 7,8 milioane ambalaje/zi – cu un vârf de 9 milioane de ambalaje.
Iar rata medie de returnare pentru luna aprilie este deja de 28,44%. (33,64% la plastic).
Mai tragem linie în curând. Dar nu uitați că ștacheta se ridica cu efortul fiecăruia dintre noi.
Un material realizat cu susținerea RetuRO.
There is no ads to display, Please add some
De apreciat ca ati facut acest reportaj, pentru ca scepticismul instinctiv trebuie sa fie mare,
O remarca. Suedia are experienta de multe decenii in colectarea simpla (pentru client) a ambalajelor alimentare. Din ce vad din fotografie, se practica un sistem ineficient. Automatele suedeze sint compacte, tocmai pentru ca sorteaz automat ambalajele (plastic, metal) si apoi le compacteaza, incit volumul stocat la terminalele de colectare (magazine alimentare) este poate de 100 de ori mai mic decit la colectarea cu saci din România. Ceea ce se vede la balotii compactati din fotografia dumneavostra in Suedia se obtine direct la automat. Transporturile se platesc pe volum, iar cei care fac colectarea au cheltuieli mari si ei din cauza volumului de stocaj si intra in conflict daca ambalajele nu se ridica repede. Asa e cind o idee buna e aplicata fara cap.