Sambata seara am adormit intr-un sat din Transilvania, dupa o cina cu bucate traditionale si oameni veseli si fara (prea multe) griji. Dimineata, dupa cateva ore de somn intr-un pat de oameni gospodari, deci moale si bun, am pornit in graba, pe drumuri proaste si pe langa case sarace, spre lansarea de la Bucuresti.

Drumul n-a fost un sfetnic bun, ci mai degraba unul depresiv. Abia iesite din primavara, casele Transilvaniei sarace, pe drumurile neumblate de turisti, radeau la mine cu o gura plina de dinti strambi si ciobiti. Peretii aplecati ca mosnegii dinauntru, geamurile crapate si lipite cu te-miri-ce, batatura de lut cu trei gaini si doua izmene intinse la uscat…. e ceva din toate astea sa te binedispuna inainte de un speech despre speranta? Si politica? In aceeasi propozitie?

Mai degraba nu. Trecand prin Romania lucrului de-a binelea abandonat e greu sa te gandesti la o constructie care sa aduca oamenii inapoi din Germania sau Italia, sa le puna zambete pe fata, o meserie in brate si-o piata de desfacere cativa kilometri mai incolo. In Romania asta nu exista politica, ci doar stapani si slujitori. Te porti frumos, poate iti dau si tie ceva.

Si totusi, la Bucuresti, mai bine de vreo 200 de oameni isi doreau sa schimbe exact asta. Oameni de tot felul: de la doamna profesoara intre doua varste, care-a prins si Revolutia si urmatoarele Dezamagiri (’96, ’09, ’12…) si care vede in doamna Macovei revenirea tarzie a intectualului la carma, trecand prin tinerii activisti de facebook pentru cauzele abstracte care ne coloreaza viata singuratica (aici e si-un autoportret) si sfarsind cu deja experimentatii si regrupatii oameni politici ai dreptei care n-au putut sa se inteleaga cu compromisurile guvernarii. Si care spera, mai discret sau nu, la Putere. Desi, asa cum bine le-a atras atentia cineva, nu exista un stat liberal, intrucat liberalismul se opune tocmai ideii de stat si lasa, cumva, puterea economica si simbolica, individului…

Dar destula teorie. Vreti sa stiti cum a fost? Lume! Lume, cald, flori si martisoare. Si iar lume…

Lume din judete, pornita la drum spre guvernare. Lume din Capitala, iesita la un eveniment de bon-ton. Lume din sfere inalte, sosita sa naseasca nasterea inca unui simbol politic romanesc: Partidul Like-ului National.

Lume pestrita, ar spune gazeta inamica. Lume plina de har, ar spune fanii hardcore. Lume de stat de vorba, as spune eu, care n-am gasit aici inca un partid, ci mai degraba o stare de spirit: dorinta oamenilor nu neaparat de a intra in politica, dar macar de a avea un simbol politic la care sa se raporteze.

Pentru ca asta e Monica Macovei acum. Un simbol in care stanga si dreapta de social media si-au pus sperantele tot asa cum cataratorul pe munte pune piciorul intr-o scobitura a stancii.

Va rezista? Ne va ajuta sa urcam, noi astia, noi-aproape-nimeni spre Nirvana unei guvernari morale, fara spagi, milostenii, compromisuri? Sau va ceda sub presiunea corpului greoi al natiunii si se va rupe, lasand pe drumul spre pisc pe alpinistii mai experimentati ai PSD sau PNL?

Inca nu pot spune. Stiu doar ca aici nu s-a fondat un partid neaparat, ci s-au intalnit niste oameni care acum un an sau doi respingeau politica cu incapatanarea copilului care refuza untura de peste.

E deja un semn al schimbarii. Cateva sute de oameni intra in politica cu energie si, asa cum i-am intrebat, si cu “bani de-acasa”. Nu vor sa se imbogateasca din asta, desi nu sunt sigur ca realizeaza ca sa-ti slujesti tara onest, la salariile pe care le da azi, te poate duce in sapa de lemn…

Prima lor victorie ar fi sa-i convinga pe cei care stau pe margine (intre care si eu) ca politica a devenit, in sfarsit, o ocupatie onorabila.

Va fi greu.

Intre “Hai M10!” si “politica e o c…a” e distanta dintre satele mele sarace si inchise in resentimentele lor si tanarul urban si libertarian care-si bea acum ceaiul de iasomie la parter, la Caruresti Carusel.

Si nu, nu se masoara in kilometri, ci in ani. Iar inainte de a fi o masinarie politica, M10 trebuie sa fie o masina a timpului…

 

There is no ads to display, Please add some