Ce vedeti aici e tricolorul de la pupa velierului nostru, asta-vara in Istanbul.

Mi-am adus aminte de un detaliu din aceasta vacanta pe care nu l-am spus inca. Un detaliu care ma face insa sa va marturisesc ca, daca as fi turc, acum as merge si eu la demonstratii.

Pentru ca, desi am stat putin acolo asta-vara, am si eu o experienta neplacuta cu statul turc. Lipsea. El, statul, exact din locul in care ar fi trebuit sa ma intalnesc cu el.

Cel putin asa se vede din punctul de vedere al unui turist sosit in portul Istanbul cu un velier nu foarte luxos. Acolo m-a intampinat un agent – pe care eu l-am gasit, la sfatul unor prieteni, care mi-au explicat discret ca birocratia turceasca e atat de complicata, incat nu ma voi descurca singur si imi voi pierde jumatate de vacanta alergand intre diversele sedii ale autoritatilor. Omul mi-a dat pe mail, dinainte, pretul serviciilor sale de tranzit (vama, politie de frontiera, alte acte, certificatul albastru, etc, etc). 350 de euro. Foarte bine, i-am pus in bugetul calatoriei si-am plecat.

Abia acolo, si abia la plecare, agentul mi-a cerut inca 350 de euro.

Pentru ce? l-am intrebat, oarecum lefter dupa cinci zile in Istanbul.

Pentru iesirea din tara. Ati platit doar intrarea, mi-a zis omul zambind.

Chestia asta, recunosc, ca nu mi-a trecut prin cap! Deci, pretul dat pe mail s-a dublat dintr-un foc! Cu aerul unei tzepe delicate, ca lalelele din decoratiunile de la Top Kapi.

Alta e insa problema: in cel mai important port turistic al Turciei nu exista nici o institutie a statului turc. Vrei sa faci singur formalitatile de intrare in tara? Vama e la 4-5 km, capitania la 20, pe malul asiatic. Si asta intr-o capitala europeana! Comparati cu Mangalia, unde politia de frontiera e la 20 de metri, iar capitania la aproximativ 50 de locul in care un calator pe mare, persoana fizica, tot ca mine, pune piciorul pe pamant romanesc!

Dincolo de asta, trebuie sa va spun ca am facut scandal. Fireste, degeaba. Sau nu chiar… Dupa ce m-am plans de aceste preturi uriase, la iesirea din tara, in Marea Neagra, marina turca (inexistenta pana in acel moment) s-a gasit sa ma interpeleze prin statie si sa-mi ceara toate detaliile despre toate actele mele… Norocul a fost, cred, ca eram cam departe ca sa mai trimita pe cineva sa ma aduca inapoi! Dar n-am putut sa nu fac legatura intre nemultumirea mea in fata agentului privat si reactia militarilor…

Altfel spus, sunt multi oameni minunati in Turcia (Bedri, un tip de la Tarom cunoscut acolo e unul dintre ei…). Insa sunt si multe lucruri ciudat de ne-europene intr-o tara care isi doreste sa ajunga acolo.

Iata insa ca demonstratiile de zilele astea de acolo imi arata ca nu toata lumea e de acord cu predarea asta a statului in mainile business-ului sau ale bisericii. Mai nasc si la Turcia oameni care vor sa traiasca liber, intr-un stat care sa le protejeze demnitatea si proprietatea, nu sa-i priveasca ca pe o masa de manevra a popilor si rechinilor imobiliari.

Sunt alaturi de ei!

There is no ads to display, Please add some