Pe vremea aceea adormeam cu radioul la capul patului. Era un Gloria 3, produs la Tehnoton Iasi, firma care cumva reusise sa convinga autoritatile vremii ca undele scurte aveau si o utilitate practica („nu, tovarase general, nu e pentru Europa Libera, nici vorba!”). Patul era intr-un apartament cu doua camere, din care doar una putea fi folosita: cealalta, plina de igrasie (pe colt, etajul 10), mirosea a pivnita de crescut ciuperci. Locatia: cartierul muncitoresc Pantelimon, Romania.
Viata mea: minunata (dupa cum imi explica azi, in 2013, tineri comunisti de bon ton de pe net).
Bullshit.
Anul era 1983. Tara era imbacsita de idei statute: socialism, democratia populara, eforturi neabatute. La televizor nu aveai ce vedea (paradoxal, acum e singurul lucru bun pe care mi-l amintesc) . La biblioteca, cel mai proaspat ganditor european era Voltaire. Dreapta era doar mana, nicidecum un curent politic. Iar in Anglia, Margaret Thatcher se lupta cu muncitorimea britanica. Ocazie pentru organul muncitorimii romane, Scanteia, s-o transforme intr-o sperietoare de larg consum national.
Am zis consum? Am zis bine. Comunismul era ca o fata batrana moarta de ciuda pe curvele satului. Comunismul ne povestea cu jumatate de gura cum societatea de consum e otrava si dezumanizeaza omul, iar cu cealalta jumatate ne invita in magazinele Comertului de Stat, sa consumam ceea ce partidul, in generozitatea lui, ne pregatise conform planului. Un plan trist, de bufon recalificat in cantaret de romante: pantaloni de stofa nesfarsit de urati, geci strambe, pantofi care se dezlipeau dupa o luna, precum si televizoare la care principala distractie era schimbarea rituala a lampii de imagine, celebra PL-500.
In vremea aceea, regimul imi parea vesnic. Iar undeva la radio, doi insi indepartati si care nu ma cunosteau, imi sopteau ca s-ar putea sa ma insel.
N-am avut incredere nici in Maggie Thatcher si nici in Ronald Reagan. Stiam si eu ca traiesc in Imperiul Raului, insa eram pregatit ca acest rau sa fie vesnic. Eram pregatit pentru o viata in minciuna, in care cariera sa fie legata de capacitatea de a spune mereu acelasi lucru stupid, in sedinte de partid mai lungi ca extractia unei masele. Eram pregatit sa imi invat copiii sa nu spuna in oras ce se vorbeste acasa, eram pregatit sa nu vad niciodata alta tara decat a mea, sa nu pot scrie public niciodata decat ce aprobasera in prealabil altii. Eram pregatit sa imi duc viata fara sa stiu ca libertatea inseamna si riscuri, inseamna si rau, inseamna si alegeri gresite.
N-am fost pregatit pentru ce mi-au adus tipii astia doi, castigand si pentru mine, razboiul cu intunericul unei singure idei. Si totusi, am reusit sa ma descurc cumva, sa supravietuiesc si sa-mi duc viata si fara (cateodata linistitoarea) prezenta a unui frate mai mare.
Pentru un singur lucru nu m-a pregatit insa nici o experienta din viata mea.
Pentru momentul cand comunismul va fi parea unora, din nou, cool.
There is no ads to display, Please add some
Chiar nu conteaza ca exista idiotei carora comunismul li se pare cool. Comunismul nu mai e posibil
Luciane, într-o vreme te consideram efectiv…nefrecventabil, pentru simplul motiv că luai bani de la Antena Felixiană. Nefrecventabil, dar nu ostil şi precis nu loaza (mai ales, culmea, că şi eu făcusem aceeaşi greşeală ca şi tine : dar mai puţin de un an, m-am trezit mai repede). Apoi, când te-am citit prin Dilema… Acum însă de-a dreptul îţi respect curajul nebun (cu TOT ce înseamnă asta !) de a aborda subiecte ca astea din urmă. Eşti un tip vertical (viaţa ta personală nu mă priveşte…aşa cum nu ar trebui să privească pe nimeni ; daaar, de când suntem liberi în ultimul hal…). Salutări, şi la mai mare !
Exagerezi, si acum sunt nefrecventabil…))
Confirm. Mandrutza e nefrecventabil. N-ar da o cafea nici in sase luni de cand ne-am propus sa frecventam o cafenea. Pe criteriul asta, la antene era mai frecventabil.
Incearca sa platesti tu si mai vorbim…)
Ma identific aproape 100% cu ce ai scris. Singura diferenta este ca stateam in cartierul muncitoresc Militari. Altfel, tot Gloria 3…
Dap, mai suntem cativa in tara! Restul uita sub palmieri in LA…
Nu uita, Lucian, ca n-au cum. N-aveam Gloria, ci Mamaia, si nu eram in Pantelimon, ci in Galati. Restul e la fel. Salutari din Franta!
nici acum n-ai ce vedea la televizor
Iubitorii de comunism hipp din ziua de azi a aparut tocmai ca rezultat al libertatilor de care ne bucuram in aceasta societate bolnava dar libera 🙂 Sunt un paradox necesar, ne aduc in fiecare zi aminte ca suntem liberi, avand chiar si libertatea de a fi prosti 😉
O tara intreaga este in sfarsit LIBERA de a fi CEA MAI SARACA DIN EUROPA si cu o sanatate sora cu moartea. Tot filozofam ( A face reflecții asupra problemelor vieții ) dar nu se-ntampla nimic „de bine” Orice fraza ti-ar scapa pe gura te duce cu gandul tooot acolo…. Ultimii din EUROPA… Parca am fi singuri intr-om camera goala strigand Is anyone there? There is no one? Only we have left? Trece timpul fara sa ne dam seama cat de repede… Cand eram copii ( 1989 ? ) ni se spunea ca suntem o generatie de sacrificiu dar se pare ca si fiul meu va fi tot asa…. Groaznic. Tot groaznic este sa vezi zi de zi o ura si o lupta surda ptr putere. Este mult mai obositor ca sa traiesti in aceste vremuri decat pe vremea comunismului cand nu aveai prea multe DEMOCRATIE PROST INTELEASA. Si apropo de comunism ca tot a0ti adus vorba. Cum interpretati „maxima” asta ? DUMNEZEU A CREAT PAMANTUL… …. IAR CHINEZII RESTUL :))
Comunismul e cool. Ai de toate, nu trebuie sa faci nimic. Pentru orice problema/necesitate exista un standard de rezolvare a ei. Daca nu exista, atunci e interzis sa ai acea problema. Boemie. Iti ajuti aproapele (de obicei cu forta), si, ce este cel mai important, nu mai exista diversitate, nu mai exista frustrari. Esti un exemplar intr-o cutiuta, aidoma celorlalte milioane de exemplare in cutiutele lor.
Comunismul e cool. Dar nu e uman.
PS: Eu n-aveam Gloria, ci un aparat rusesc, ceva cu „S”, selena, serena, ceva pe-acolo. Doar in bucatarie, la geam, se putea prinde Europa libera. Si nu aveam igrasie in Militari 🙂
Pentru ca ororile comunismului sunt asa bine ascunse de generatia tanara, au avut grija unii sa stearga orice urme.. tinerii asa-zisi comunisti habar n-au ce inseamna comunismul.
4 milioane de romani ucisi in 40 de ani. Batuti, umiliti, rapiti noapte si executati la marginea padurii ca animalele..
Pana nu se vor introduce exemple cu poze in manualele de istorie, naivii astia Che Guevaristi nu sunt decat victimele propriei ignorante.
In Germania e interzis prin lege salutul nazist. Nici macar in gluma nu ai voie sa te identifici cu calaii secolului 20.
Tot Gloria – dar la Gloria (cinema) – deci un pic mai vestic fata de Piata Delfin. Si mai sudic – nu era igrasie.
Sunt siderat si eu sa vad / citesc uriasa maree de prostie amestecata cu incultura a junilor comunisti… argumentul lor „cifrele vorbeste” – justifica pe deasupra si ideea propagandei ca minciuna zi de zi si in proportie de masa – ca la toate statisticile de azi sunt folosite doar raportarile umflate cu pompa ale tovarasilor… In care cresterea era raportata la productie si nu la vanzari… (majoritatea fabricilor faceau potcoave – dar murisera caiii).
Pentru junii comunisti mi-as dori o masina a timpului care sa ii duca indarat. si sa ii lase acolo…
Dacă sunt tineri, atunci sunt junii comuniști, naivi Che Guevariști, idioței etc.Dacă sunt mai în vârstă, atunci sunt nostalgici bolșevici, spălați pe creier și, evident, proști și ei. Inteligența se pare că e harul iubitorilor de capitalism.Dar memoria și obiectivitatea ale cui haruri sunt? De anii `60 – `70 a auzit cineva? Sau doar de `5o și de `80? Unde să îi ducă mașina timpului pe junii comuniști și să-i lase acolo? În anii `70, când o tabără de 14 zile la munte sau la mare, cu transport, cazare și masă incluse costa 415 lei, salariul net al unui profesor suplinitor fiind de 2000 lei și al unui funcționar cu studii medii 1700 – 1800 lei? Eu personal prefer vremurile actuale, dar știți de ce? Pentru că avem dreptul să călătorim doar cu C.I. și dacă nu mai îndurăm, vindem ceva și ne putem lua câmpii prin Europa.Unii semeni de-ai noștri, nu doar din România, când nu mai pot îndura, (rate la bancă pt. casă, pierderea serviciului, părinți plecați la muncă afară – fleacuri de-astea!) se sinucid.La o dezbatere culturală la ICR, acum ceva timp, Domnul Gabriel Liiceanu a povestit un scurt episod petrecut la o recepție dată de un ambasador al unei țări occidentale la București.O doamnă, din preajma d-lui Liiceanu i-a spus: Ee, voi ați reușit să scăpați de comunism. Să vedem cine ne scapă pe noi de capitalism…
Scuze, am uitat.Cine vrea să cunoască ororile regimului totalitar comunist are surse de informare.Memorialul Durerii este una dintre ele, cinste Doamnei Lucia Hossu Longin.Lăsați oamenii să gândească cu capetele lor, să discearnă între ideologie și modul prin care ea se poate aplica.Dictatură nu înseamnă comunism, iar democrație, libertate nu înseamnă capitalism. Inchiziția a fost o dictatură ÎN NUMELE bisericii catolice, dar nu am auzit pe nimeni să vorbească de crimele catolicismului, cu referire la Inchiziție.Un comunist nu este un sadic căruia îi place să tortureze oameni prin închisori, ci unul care în naivitatea lui, nu se cramponează de avere personală și de proprietatea privată individuală. Nu mai vine niciun tanc T 34 să impună ceva sau pe cineva.Cine o să vrea să voteze un partid comunist sau socialist, e treaba lui. Asta se întâmplă în alte țări, oricât de incredibil li s-ar părea unora.
Excelent scris!