Il stiti din cartea de istorie, dar nu-i Petre Carp. 

N-are mosie, in afara de cele 100 de hectare de ego cultivate cu balarii verbale, retrocedate in 1990 din fostele proprietati ale familiei. N-are nici un job bine definit – in afara de meseria de a gandi cu voce tare, mai tunatoare sau mai stridenta, dupa cum il lasa fizicul. Dincolo de asta, nu stii exact cu ce se ocupa, dar cumva te lasa sa intelegi ca a reusit performanta de a trai ca ascetii, doar cu apa chioara si commenturi de la fani.

E mare. Asta stim sigur despre conservatorul roman, cand mai e si intelectual. Dupa modelul Trump, are cea mai mare biblioteca dintre cei care il citesc. A citit cele mai grele carti fara sa le scape din mana. Are cele mai adanci ganduri, din care iese zilnic, ca Baronul Munchausen, tragandu-se de sireturi. De sireturi cu unul, cu altul, de preferinta c-un ordonator de credite, daca ma intelegeti pe undeva.

E un foarte important crestin. De fapt, daca azi Iisus s-ar intoarce pe Pamant, probabil ca la eveniment conservatorul roman ar vorbi primul, dupa care ar da cuvantul unui alt marcant conservator roman, care si el ar invita pe un fost presedinte, precum si o doamna fost ministru… si tot asa, pana ce Mantuitorul s-ar plictisi si s-ar intoarce in Ceruri, satisit.

E cu mult mai european decat toti europenii care traiesc azi. Daca ar fi bucatar, conservatorul roman s-ar duce la Paris la un restaurant de trei stele Michelin si-n loc sa stea la masa si sa coamande ceva, ar cere sa fie lasat sa gateasca, intrucat in mod evident gazdele s-au lasat corupte de valorile sexomarxiste si pun condimente cubaneze in toate salatele. 

Dar conservatorul roman nu e bucatar. Cu toate astea, visul lui e sa bage pe gatul romanilor o mancare reincalzita de-acum 500 de ani, in care nici Iluminismul, nici Stiinta nu pot fi gasite, oricat de adanc ai baga polonicul dialogului onest. Un fel de bors manastiresc bun de dres dupa o betie cu Marx, dar care, pe burta goala a tinerei generatii, produce mai degraba o sarja noua de intoleranti cu care Ana Pauker, de fapt, s-ar fi inteles foarte bine.

Viata acestor oameni e foarte frumoasa si simpla. Se trezesc. Se lauda unii pe altii. Beau o cafea. Mai predau un curs. Mai beau o cafea. Mai tin o carte in mana. Iau un citat din ea, mai fac o postare in care se lauda ca l-au inteles, dupa care se lauda ca, prin geniul lor de a intelege acel citat, ne vor salva prin cultura. 

Seara, ies in oras si se uita sa vada cine-i recunoaste. Daca-i recunoaste, a patit-o, caci il vor inveli si p-asta in citate, exact cum facea Spiderman cand voia sa-si imobilizeze victimele.

Conservatorii sunt insa, fireste, adevaratii romani, chiar daca ii imita perfect pe aia americani din Bible Belt. Doar ca (si aici trebuie sa o spunem apasat), ei chiar sunt de familie buna. Se trag direct de pe o versiune 2.0 a Columnei a lui Traian,  pe care femei cu batic merg la trei pasi in urma masculilor, ducand in brate, pe o naframa cu motive populare romanesti, lucrarile de doctorat ale sotilor.

Conservatorul roman, asa cum v-ati dat seama, e ceva special. 

E parte a farmecului Romaniei. Si e dovada ca in sfarsit, ne-am emancipat. 

Caci azi, vorba lui Caragiale, putem spune cu indreptatire ca desteptul, pana nu e fudul, parca nu e conservator destul!

There is no ads to display, Please add some