Din cauza lui am varsat un borcan cu dulceata de trandafiri in rucsac. Si acum vreau sa-i multumesc spunandu-i povestea

Acum cateva zile am primit un cadou la slujba. O paine, un stergar, un borcan cu dulceata de trandafiri. Fireste ca mi-a facut pofta dulceata, mai ales ca si bunica mea facea in copilarie.IMG_2405.JPG

Bun. Am desfacut borcanul. Am gustat o lingurita. Hai doua. Dupa care l-am pus inapoi in rucsac. Rucsacul, in spate. Si spatele pe sa, in drumul zilnic cu bicicleta spre casa, cam 10 kilometri. Normal, sa consum caloriile…)

Fatalitate, insa! Pe drum, cumva, capacul s-a deschis. Si s-au infruptat din dulceata mea, cu pofta, daca nu cu lacomie, urmatorii locuitori ai rucsacului: portofelul. Alimentatorul de la laptop. Chargerul de telefon. Doua-trei facturi.  Si-un pic din pantalonii mei, spre care dulceata si-a facut drum PRIN panza rucsacului, discreta si calduta, ca o seara de septembrie. Si m-am prins abia cand m-am asezat pe scaun in bucatarie, de care m-am lipit instantaneu.

Va scutesc de relatarea urmatorului minut de interjectii, ca nu e placuta. Aveti mai sus o poza artistica cu faptasul. Observati ca nici n-a curs mult.

Sunt zen acum, ca au trecut trei ore de la incident si-am reusit sa curat toate cablurile (cu servetele umede) si facturile (platindu-le online si aruncandu-le la cos). Doar ca dupa atata efort am vrut sa aflu cine naiba a produs dulceata aia capabila sa ajunga pe atatea lucruri, chiar daca in borcan a ramas cea mai mare parte din ea.

Asa ca m-am uitat la punga. Era trimisa de Patria Bank, care a inceput o campanie vorbind despre produsele de pe Mall Taranesc – un proiect social pe care banca il ajuta.

Inca 10 minute de eforturi si-am dat de om. Omul care face dulceata de trandafiri. Il cheama Sorin Druga. Chiar are gradina. Nu doar gradina, ci si o reteta veche de 100 de ani, de la o matusa din Craiova, „cea mai mare gospodina din istoria familiei noastre”, zice el. Sorin a inceput cu trandafiri de vandut la piata, din aceia pentru buchete. A incercat sa-i vanda la Brasov si Sibiu, insa nu se alegea cu nimic: „imi dadeau 70-80 de bani pe fir, nici benzina n-o scoteam”, povesteste el.

poza sorin

Si-atunci Sorin s-a orientat spre dulceata. Simpla si curata: „Nu folosim coloranti sau conservanti sintetici. Doar adaugam zahar, incercam si pe acela sa il luam zahar din sfecla de la Bod”, spune el.

Cati trandafiri are? „Pai sunt cam 200 de butasi. Si inca mai culegem si acum, haideti pe aici!”, ma imbie el. „Haideti, sa va spun povestea mea, nu merge asa, la telefon…”

Sorin face dulceata in satul Ludisor de langa Brasov. N-am ajuns acolo. Dar am prins totusi la telefon o parte din poveste. Am aflat ca de afacerea cu dulceata se ocupa toata familia, in timpul liber. „Ne-am impartit sarcinile, barbatii muncesc in gradina, nevasta, fiica si nora se ocupa de etichete, borcane, vanzari”

Sorin a avut noroc cu un proiect de care poate ati auzit: „Adopta un taran”. „Am vandut o multime de lucruri atunci, au venit o multime de oameni”, spune el. Acum ceva timp a inceput si munca de marketing, in Mall-ul Taranesc, unde vinde tot ce se poate obtine de la trandafir: dulceata, sirop si chiar otet de trandafir. Cum o fi asta?

N-am idee. Stiu insa de la bunica ca nu e usor sa culegi trandafiri, sa-i aperi de frigul iernii, sa-i cureti de crengile nedorite in fiecare primavara si sa faci cumva sa aiba cat mai multe flori. E o arta aici pe care Sorin si familia lui o impart cu altii, in borcane cu eticheta simpla si panglica tricolora.

FB_IMG_1507146454719.jpg

Borcanul lui de dulceata costa 12 lei. Cei de la Patria Bank l-au cumparat si mi l-au trimis. Odata ca sa-l sustina (asa cum inteleg ca fac cu multi alti mici intreprinzatori). Si-a doua oara sa dea curaj si altora. Mall-ul taranesc e o platforma pe care sa vinzi, dar e nevoie si de oameni cu initiativa, cu chef de munca si de ceva efort: etichete, borcane, aprobari…

“Merita efortul, totusi. Noi asa credem. Sunt niste oameni ca lumea care vand acolo. Oameni care fac viitorul din bucatele mici, din afaceri, idei si planuri cateodata modeste, dar cu speranta sa creasca. Ei sunt oamenii la care cred ca merita sa ne uitam” spune Stefania Cristescu de la Patria Bank.

“Nu scrii tu ceva despre asta? Poate cititorii tai o sa dea mai departe si sa-l facem mai cunoscut. Si pe Sorin, si mall-ul”, imi spune Stefania, la telefon.

Bine. Uite c-am scris. Acum e randul vostru sa-l faceti celebru pe Sorin si borcanul lui de dulceata muncit la Brasov.

O dulceata minunata care – atentie – nu trebuie pusa cu capacul desfacut in rucsac…)!

FB_IMG_1507146307195.jpg

 

 

7 comentarii

  1. Da si mie imi place dulceata de trandafiri de la Lidl. Are acelasi gust ca dulceata de trandafiri pe care mi-o facea mama in copilarie.
    Mi s-a intamplat ceva asemanator: cu mai multi ani in urma, cumparasem o cutie cu baclavale pe care am pus-o intr-o geanta iar peste cutie mi-am pus telefonul mobil (primul telefon mobil din viata mea; era prin ’96 cand f putina lume avea un telefon mobil). Nu-mi dau seama cum s-a intamplat, dar telefonul s-a imbibat cu siropul de la baclavale. Chiar daca l-am curatat si sters, nu am reusit sa-l mai pun in functiune si l-am dus la un service. De atunci, nu mai amestec lucrurile.

    M-ar interesa si pe mine un Mall taranesc. Sunt amatoare de produse bio si de produse alimentare preparate in casa, dar si verificate. Au aparut in multe piete sibieni cu asa-zise mezeluri bio, care sunt pline de nitriti iar mirosul de glutamat de sodiu se simte de la o posta. Sunt in general sceptica in ceea ce priveste calitatea produselor de la tarani, mai mult decat in ceea ce priveste calitatea acelorasi produse de la super-market, deoarece, taranul care vrea sa insele adauga aditivi fara sa stie care este doza maxima; produsele de la super-market sunt de la producatori la care exista un oarece control, in timp ce de la taran trebuie sa cumperi doar pe incredere si pe baza propriului examen organoleptic.

    Am in jurul casei mele tarani care produc diverse preparate ca sa le vanda si care nu sunt deloc bio. Cand le-am cerut cate ceva sa-mi vanda, m-au intrebat daca sunt pentru mine sau pentru colegele de la serviciu ca sa stie „de care” sa-mi dea.

    Dulceata de trandafiri, ca orice alta dulceata nu necesita conservare cu substante chimice, deci e f posibil sa nu contina conservanti, dar daca taranul i-a adaugat acid citric (cel mai toxic E), atunci e buna de aruncat, indiferent de gust.

    • Sunt unul dintre initiatorii conceptului malltaranesc.
      Daca va intereseaza cum va functiona acest mall taranesc, acordati doua minute filmuletului:

      Presupunand ca va placut conceptul, gasiti in zona geografica in care locuiti omul potrivit sa infiinteze un Raion
      cu produse taranesti -o afacere independenta „aproape” la cheie, pentru oameni intreprinzatori. Mai departe ne vom ocupa noi, dar tineti cont ca „omul sfinteste locul”!

      Referitor la calitatea produselor, cred ca este nevoie de multa educatie si eforturi din partea partilor implcate (producatori, consumatori si responsabil de raion taranesc). Dupa fiecare comanda livrata consumatorul are posibilitatea sa completeze un chestionar pe care il transmite responsabilului de raion. Pe baza lui producatorul va primi un rating pozitiv si va fi afisat mai sus pe pagina de produse sau poate fi sanctionat sau chiar retras de pe pagina raionului. In felul acesta se vor cerne incet dar sigur „smecherii” de care vorbeati mai sus. Relatia producator-consumator va deveni in timp aproape personala dar stim ca increderea se castiga greu si se pierde foarte usor.

      O seara faina!

      • Ma bucura mult sa stiu ca si la noi se incearca , si Doamne ajuta , sa le mearga bine ! Aici unde traiesc eu ,Pais Vasco , au succes acest fel de ,,bucate ,, !

      • Stimate domn, eu de profesie sunt farmacista si mi se pare normal ca asa cum eu eliberez medicamentele insotite de buletin de analiza si certificat de conformitate prin care-l asigur pe pacient ca produsul e verificat, e sigur din punctul de vedere al calitatii, la fel de normal mi se pare sa cunosc compozitia oricarui preparat, aliment pe care-l consum. Nu poti sa consumi un aliment pe baza de incredere. Nu ma refer doar la produsele taranesti ci la toate alimentele care sunt pe piata romaneasca si despre care ne sunt furnizate foarte putine informatii. Stiu ca multi oameni sunt de buna credinta, dar sunt cu mult mai multi acei care se gandesc mai degraba la profit decat la sanatatea clientilor lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s