5 motive sa-ti faci bine slujba pe care o urasti

Da, deci dimineata ta a inceput la 5 pentru ca McDo deschide la 7. Ai ochii carpiti, pentru ca ieri ai baut cat sa-ti iasa din cap mirosul de prajeala. Te tarasti spre metrou, in frigul sfarsitului de noapte si te gandesti:

“Ce dreacu’ e viata asta a mea? De ce ma chinui asa, cu slujba asta de rahat si existenta asta fara nici un sens?”

Pe undeva, ai dreptate. Viata ta nu e misto, te cred. Nu vei avea nici maine bani pentru vacanta aia in Skiatos pe care o vezi promovata pe afisul din metrou. Pantofii sunt vechi si ieftini. Doctorul de dinti e prea scump si te dor deodata doua masele. Si stii ca nu poti face nimic altceva ca sa te razbuni pe soarta decat sa te incrunti trist spre primii 200 de clienti care-ti trec prin fata.

Ca tine sunt milioane: oameni incatusati in job-uri prost platite, aparent fara speranta, repetitive si reci. Coasem nasturi. Intoarcem clatite. Dam cu mop-ul. Strangem surubul, acelasi, pe banda. Sau mai dam cate un cinci elevului scos la tabla. Si maine vom face la fel. Si nu va avea nici atunci mai mult sens.

Ei bine, o sa ma urâti daca va spun ca stiu cativa oameni care au iesit din cercul asta vicios? Si ca toti, dar absolut toti au inceput cu o chestie care pare ridicola, prosteasca si de-a dreptul de Gâgă?

Au facut mai intai bine lucrul pe care il urau. 

Nu, nu doar bine. Mai degraba excelent. Perfect. In fiecare zi. Cu energia aia pe care o pui in a-ti convinge parintii sa-ti cumpere bicicleta, in prima zi de primavara, la 13 ani.

De la ei am invatat cele 5 motive pentru care merita sa-ti faci perfect treaba.

1. Afli cum e sa fii numarul unu

Da, stiu ca nu conteaza cand esti cel mai tare maturator de strada. Poate nu observa nimeni. Poate ca nu exista nici un mecanism de promotie cand intorci mici in gara din Titu. Si totusi, cand esti cel mai bun afla mereu cineva important: si anume chiar tu. Senzatia va fi la inceput un lucru nou pentru creierul tau. Cu timpul, ai sa vezi ca da dependenta. Si, dupa o vreme, chiar si in somn, mintea ta va incepe sa caute solutii sa fii cel mai bun si in alte situatii.

2. Schimbi umilinta cu nedreptatea 

Un om care munceste fara tragere de inima intr-o pozitie subalterna e umilit zilnic de soarta lui. Unul care face toate eforturile, fara sa fie bagat de seama, e intr-o pozitie cu mult mai buna: e nedreptatit. Or, se stie, daca umilinta e atributul sclavului, nedreptatea e o chestie care li se intampla doar oamenilor liberi. Dintr-o data ai o alta statura, chiar si numai in mintea ta. Acolo de unde incepe de fapt totul.

3. Inveti ceva

Aproape in orice domeniu, chiar si in cel al traficului de substante interzise, poti invata cate o chestie. Cum ar fi, de exemplu ca nu e bine sa compui cantece despre iarba pe care o ai in casa. Cand inveti, ceva proaspat se intampla in mintea ta: realizezi ca azi ai mai multe lucruri decat ieri. Sigur, nu sunt biciclete de carbon sau blugi de firma: sunt doar idei sau informatii. Dar asta iti va arata ca se poate sa acumulezi. Banii vor veni si ei.

4. Incetezi sa-i mai urasti pe ceilalti (asa de mult) 

Cand incerci cu adevarat sa faci lucrurile bine in meseria ta, constati de obicei un lucru suprinzator: ca nu colegii erau de vina pentru lipsa ta de performanta. Asta era doar scuza. Daca te apuci cu adevarat si reusesti, vei afla ca in majoritatea cazurilor a trebuit sa te lupti cu tine insuti. Asta iti va da o noua perspectiva asupra celorlalti: vei putea sa ii accepti asa cum sunt, sa colaborezi cu ei, sa-i conduci. Nu exista alt drum daca vrei sa fii sef.

5. Ultimul, dar nu cel din urma motiv pentru care merita sa-ti faci perfect treaba aia urata, plicticoasa si prost platita:

Iesi in evidenta. 

In jurul tau sunt sute, mii, milioane de oameni care fac prost si cu scarba o meserie pe care n-au ales-o. Cei mai multi se razbuna pe ea, desi n-are nici o vina. Nu cauta s-o invete, ci mai degraba s-o pacaleasca. Fara sa realizeze ca, de fapt, atunci cand iti pacalesti meseria, patronul si clientul, nu mai ai cui sa spui, la capatul zilei: “Eu imi doresc mai mult si pot mai bine!” Pentru ca nimeni nu stie exact ce vrei sa spui cu asta. Ca nu le-ai dat nici un exemplu.

Asa ca, dragii mei, daca nu gasiti nici in dimineata asta puterea sa va dati demisia, sa stiti ca exista ceva si mai socant: sa faceti bine ceva ce nu va place.

Luati si niste extraveral la voi, sa nu faca seful atac cerebral.


There is no ads to display, Please add some

88 de comentarii

  1. Dacă nu mai credem în teroriști invizibili nici o problema. Psihicul omului blat blănuri îmi place asta. Sa vedem cum gândește statul Pana mea

  2. Nu ai văzut la Trump punea un copil înspăimântat sa leșine zicând îl ador pe Trump. Dar pe ce cunoaștere adora un copil un străin?

  3. Nu putem amesteca lucrurile, e alta lume, alte emoții, ale intensități, cum sa se bata un copil cu un adult în emoții.?

  4. Ai dreptate aici în lumea copilăriei trebuia sa fie paradisul fiscal, doar cere și ți se va da. Nu putem sa facem schimb cum vor Panamistii pentru ei

  5. Siesta. Cum sa urăsc vreo meserie!Niciodata,pentru ca sunt căile bios-ul, diversitate. În timpul liber paradisul în așteptările lui. Împărtășesc despre mâncare, unii împărtășesc mâncare, impartesc. Ar fi magic sa vad cu ochii închiși scene, e clar ca ar fi bine sa vad la televizor asta, nu desene animate stupide. Informații despre lume pentru copii. Asa ca dupamiaza asta îmi iau un nou job. Ouăle de tara, sfecla roșie și pasta de măsline cu rondele din orez expandat pe lista de cheltuieli. M am scos. Și pentru acasă.

  6. Nu trebuie sa fi niciodată disperat, indiferent de locul de munca vizat. Nici măcar o furnica nu e disperata. Știe ca dacă vrea poate.

  7. Trebuie doar sa te duci unde câștigi cat îți trebuie pe puține urma după gând te duci și vezi ce trebuie sa înveți. Pentru adulții care nu au panica acasă și facturi plătite e mai complicat. E mai greu.

  8. Trebuie sa învăț sa scriu informații, în jungla voi fi taxata urgent când am lăsat sa se Înțeleagă și ce vrea inamicul, e ca în contabilitatedoar o cifra. Dar uneori poate fi mai bine cu panică în loc de papica.

  9. Sa știi ca ajungând aici pot sa simt cat de îngroziți de suferinta sunt cei ce și. au pierdut copiii la Colectiv. Sunt momentele când transformând lucrurile realizezi ca nu cunoști asa de aproape ceilalți copii, cum îl cunoasteai pe al tău. Cum îl cunoști încă pe al tău și chiar poți afla mai multe mergând în locul lui cu Noi

  10. Gata, știu, o sa fac pâine eco dar și sofisticata cu cereale, condimente, nuci, dar ieftine sa ii momesc pe batrani, mai ceva ca traficanții de droguri. După ce o cumpăra și își schimba obiceiurile culinare, o scumpesc. Mi. E rușine dar e o cale pentru bios. Ca la pescuit, te. Am prins te mănânc.

  11. Încep sa cred ca totul e inclus la pachet în inabusirea revoluției încă de pe atunci fără sa îți dai seama, doar artistic. Și asa a rezultat statul panama

  12. Ăștia sunt plafonati, tot cu și sunt teroristiiiii e nevoie de armată. Va duceți. E o invitatie. Bagajul la control și pe liber, pa.

  13. Pâine manuala, o casa, o bucătărie ca pe vremuri cu test, doi saci de ingrediente și gata investiția. Coceni pentru test, gata. Ce autorizație, e doar lumea pentru copii, doar o băcănie și gata

  14. Articolul lui Dan Diaconu – despre FMI si cacapitalism

    Pe vremuri, când spuneam că FMI este un organism al asasinilor economici, se găseau destui „corecţi politici” care să-mi bată obrazul şi să-mi spună că habar n-am cum funcţionează lumea finanţelor mondiale. Într-adevăr, n-aveam nici cea mai mică idee. În gândurile mele naive, credeam că toate asasinatele economice se petrec discret, conspirat, că ordinele sunt transmise criptic, într-un limbaj înţeles doar de oficialii de rang înalt ai Fondului.

    Aiurea, într-o lume a prostiei, orice doză de interpretabil trebuie exclusă. Funcţionarilor „cap de tanc” – putem spune aşa deooarece avem şi noi un exemplu pe care-l admirăm, cu stupoare, de fiecare dată când „se produce” – trebuie să li se transmită ordine clare, fără niciun echivoc. Lumea, desigur, este mult mai proastă şi mai imbecilă decât mi-o imaginam eu, în idealismul meu tâmp.

    Dezvăluirea conversaţiei dintre Poul Thomsen, şeful FMI pe Europa şi Delia Velculescu – şefa misiunii FMI în Grecia – nu mai lasă loc niciunei interpretări. FMI este o organizaţie teroristă, urmărind strict scopuri politice. Discuţia celor doi este cât se poate de relevantă: FMI nu are ca scop salvarea Greciei, ci plasarea unei bombe în contextul referendumului din UK. Aşa-zisele reforme impuse Greciei nu reprezintă soluţii economice, ci o prescriere de reţete – mai mult sau mai puţin lente – pentru asasinarea economică a ţării. Mai mult, din discuţia celor doi reiese limpede faptul că falimentul Greciei este scopul final al programului FMI. Iată cum imaginea FMI de sanitar al economiei mondiale se destramă chiar şi pentru cei mai proşti susţinători ai săi.

    Încă odată se dovedeşte că planul fostului Ministru de Finanţe al Greciei – Yanis Varoufakis – a fost singura variantă clară de rezolvare a crizei. Să ne reamintim ce propunea Varoufakis. Era ceva simplu şi eficient. În prima fază se înfiinţau conturi electronice la Ministerul de Finanţe(mai precis organismul similar Trezoreriei de la noi) pentru toate entităţile(cetăţeni sau firme) care au de-a face cu statul. În fapt era vorba de toată populaţia, toate firmele şi organizaţiile din Grecia deoarece oricine are de plătit sau de încasat ceva de la stat. Pasul doi consta în derularea operaţiunilor cu statul doar prin aceste conturi, posibil în drahme şi nu în Euro. Astfel, Atena câştiga furând startul. În primul rând statul se izola de problemele băncilor, lăsând în seama Băncii Naţionale a Greciei şi a BCE problema legată de lichiditatea din sistem. Cu alte cuvinte, grăbea momentul în care „fiecare trebuie să răspundă pentru acţiunile sale”. De asemenea, ţara era ferită de presiunile externe(ele se exercitau strict asupra băncilor, nota de plată căzând în responsabilitate celor care se aflau la baza dezastrului, adică BCE), iar populaţia şi activitatea economică rămâneau minim afectate în condiţia trecerii către o nouă monedă.

    Planul lui Varoufakis a stârnit transpiraţie rece pe spatele de reptilă al jucătorilor din umbră. Perspectiva ca un plan atât de simplu şi eficient să iasă la lumină era mult prea sumbră pentru ei. Izolându-se de Euro, Grecia putea să-şi continue drumul singură, rezolvându-şi dezechilibrele economice. Era calea cea mai logică, cea mai simplă, cea mai utilă. Desigur, lucrurile s-au petrecut aşa cum ştim. Varoufakis a fost obligat să demisioneze, iar vuvuzelele de presă au aruncat cu rahat în el. Mai mult, asasinii economici din interior – am numit aşa Procuratura Greciei – au deschis chiar un dosar penal de conspiraţie pe numele lui Varoufakis. Noroc că Tsipras a avut ceva mai mult creier şi a stopat tembela acţiune a procurorilor. Un asemenea dosar ar fi aruncat ţara în aer!

    Cu Varoufakis îndepărtat, Grecia a continuat să implementeze aşa-zisa politică a reformelor agreate cu partenerii externi. Privatizări la preţuri de nimic, tăieri de salarii, limitări ale cheltuielilor – ca şi cum Albă ca Zăpada ar fi angajat-o pe mama vitregă pe post de doctor curant. Rezultatele au fost cele aşteptate: contracţie economică, scăderea veniturilor bugetare şi răspândirea spectrului sărăciei.

    În tot acest context, cei doi birocraţi ai FMI ce discută? Despre data la care să ameninţe cu falimentul Greciei. Deci nu despre cum să evite acest lucru, ci despre când să ameninţe că-l aplică. Motivul care generează o asemenea stare de fapt este, desigur, discuţia privind scăderea pensiilor. Scădere care încalcă vreo câteva prevederi constituţionale. Dar ce mai contează asta? Dacă FMI îşi doreşte o nouă contracţie, e cazul să se aplice şi să nu se mai împiedice nimeni în nimicuri precum reespectarea legilor.

    Trebuie să recunosc faptul că, pentru mine, dezvăluirile Wikileaks sunt şocante. Faptul că la noi este instalat fără niciun pic de legitimitate un guvern de cozi de topor, de slugi ale unora care discută precum cei doi birocraţi, este de-a dreptul înfiorător. Mai grav este că României i s-a distrus din temelii toată clasa politică, înlocuită acum cu o şleahtă de anonimi teleghidaţi, gata să servească fix ceea ce li se cere. Suntem, din păcate, o naţiune asasinată. Luaţi bine aminte: sunt ferm convins că discuţii similare celor dezvăluite de Wikileaks au avut loc şi atunci când România implementa aşa-zise reforme sub croitoraşul băsescu. Citiţi cu atenţie stenograma dezvăluită de Wikileaks şi înfioraţi-vă!

  15. Am ajuns la concluzia ca in viata ar trebui sa facem totul din placere, cu entuziasm, din dragoste, fiindca daca ajungem la compromisuri, unul atrage dupa sine altul si ajungem intr-un cerc vicios, eu asa cred..

Dă-i un răspuns lui VeeraAnulează răspunsul