Absolut nimic. Te duceai in fundul dulapului, cautai pulloverul crosetat de bunica din lana de la magazin (da, exista lana la ghem, in diverse culori) si asta era tot.
Era doar frig. Nu erau coduri de frig. Nu erau avertismente ca valul asta de frig e parte dintr-un plan global, care include incalzire, racire sau catastrofa nespecificata. Cand ploua, doar ploua. Nu erau avertizari ca o sa ploua, “now-casting” ca ploua acum si bilanturi la televizor seara c-a plouat.
Norii erau nori si nu ii fotografia nimeni. Nimeni nu venea a doua zi la scoala cu poza cu norii de furtuna de ieri. Nimeni nu facea schimb de fotografii cu ultima ploaie, prima ninsoare, grindina cu bucati de gheata cat mingea de ping-pong. Si ce daca n-am mai vazut? Nici Grecia n-o vazusem si nu mai dadeam atata importanta. Oricum pozele erau alb-negru si proaste, undeva pe la zero-virgula-doi pixeli ca sa fim mai precisi.
Nici ziarele nu scriau despre toate astea. Si nu pentru ca erau ziare comuniste. Ci pentru ca nimeni nu s-ar fi gandit la asemenea tampenie de subiect, nici macar in vremea comunistilor. Vremea era un articol de cateva randuri, nu un titlu mare pe prima pagina “Ploaia din Iasi a fost a treia cea mai mare de la Renastere incoace”.
Vedeti dumneavoastra, pe vremea copilariei mele lumea traia intr-un univers un pic mai complex. Adica nu ne f… grija in fiecare zi daca maine o sa fie 32 sau 34 de grade, minus 1 sau minus trei, cu sanse crescute de polei pe drumurile nationale. Nu, pentru va aveam chestii mai interesante la care sa ne gandim si despre care sa vorbim.
Vorbeam despre ce simteam. Dezbateam in cuvinte complicate si fraze pompoase (da, ca citeam Calinescu si Maupassant, Voltaire si Urmuz, iar ma laud) daca destinul omului in univers se poate implini fara colonizare spatiala sau, intr-un alt registru, daca Raluca de la scara vecina ar putea sa fi facut ceva special, neobisnuit, straniu, cu baiatul acela nou de la a IX-a B. Vremea nu putea fi un subiect de conversatie decat pentru babele aflate la al doilea accident vascular, care tafasuiau in serile de toamna in fata blocului. Pentru noi, restul, vremea nu exista.
Pentru ca pur si simplu nu era nimic interesant in asta.
Imi aduc aminte totusi ca, pe vremea cand ploua, bunica punea la streasina un lighean mare, ca sa stranga apa. O considera buna de spalat pe cap, desi n-am observat vreodata sa fi fost folosita. Cred ca bunica doar isi facea datoria catre o traditie din copilaria ei…
Nu mi-ar fi trecut prin minte ca, 40 de ani mai tarziu, intreaga natiune va folosi apa de ploaie ca sa se spele pe creier, in fiecare zi, in online, radio, tv si print.
Nu mi-as fi imaginat ca vreodata am putea deveni atat de saraci la minte incat sa discutam despre vreme mai mult de 10 secunde.
Ei bine, iata ca se poate. Doar la textul asta am scris un sfert de ora.
There is no ads to display, Please add some
Lucian, tu esti mai tanar decat mine…cu destui ani judecand dupa ce scrii aici (si prin alte articole), iar eu sunt ‘prin tarile calde’ de foarte mult timp si nu stiu decat simptomatic unde s-a ajuns cu tampenia la noi in tara.
Citesc articolul asta despre un gen de normalitate pe care am trait-o si realizez dureros cat de neinteresante sunt multe din intamplarile care umplu universul unora in ziua de azi. Si, na, faptul ca mi-a venit si mie randul sa simt ca intre ce spune o bunica si televizorul e o inrudire masurata in audienta: zero. 😉
Te citesc regulat, dar randurile astea imi ofera mie o imagine mai reala despre tragedia din mintile bolnave ale multor romani, parca se pun cap la cap niste idei (huh? in lipsa de un cuvant mai potrivit) care imi parvin truncheat pentru ca traiesc intr-un alt context. (Nu unul mai bun sau mai rau. Doar altul)
Ma bucur ca am putut sa-ti fac cadou o emotie.
😏 Iertare, dar ‘emoțiile’ au un cu totul alt iz. Asta a fost doar o constatare, un ‘aha’, iată de ce se vede așa de rău de la mine. Sarcasm? Mda. Face și el parte din … peisaj. Păcat.
Dacă aș fi fost mai atent la meteo, „routerul” nu s-ar fi ars din cauza unui trăsnet …
În loc de meteo ați fi putut să vă uitați pe geam. Geam,geam nu windows.
Da, Luciane, se (tot) schimba vremea, vremurile…Asta observam si eu, ieri : http://mcscrib.blogspot.ro/
Da asa este. Un articol foarte bun.Mi-a placut!
Merci…))
Vremea in fotografie este poate cel mai important lucru, eu zic ca merita sa fii atent la ea.
Da, dar nu ATAT de atent pe cat e presa…))
„Lasa maica, ca e bine ca ploua. Se face porcii, creste pateul…”
Imi aduc aminte de o discutie meteorolog- reporter, de acum cativa ani:
Reporter: Incredibil, o sa avem cod rosu de canicula. Este prima data cand avem cod rosu de canicula, nu-i asa?
Meteorolog: Da, este pentru prima data, pentru ca doar de anul asta s-a introdus acest sistem…
Deci, unii au stiri, noi avem subiecte de conversatie si motive in plus de panicca si stres, cand e vreun cod cel putin portocaliu 🙂
Și eu pot să îți spun că ai prea mult timp liber dacă ai asemenea frământări.
Ne spalam pe creier din cauza lui Putin. Putin e de vina !
Mi-a placut articolul si aveti dreptate…eu obisnuiesc sa deschid fereastra sau sa ies in curte pentru a „constata” starea vremii.
PUTIN E DE VINA PENTRU FRIGUL DIN ANII 80….