Am copilarit in parcuri. Acum ni le iau, incet-incet. Clasa politica – si o acuz in intregimea ei – a dat legi strambe pentru noi, dar banoase pentru ea. Lobby-ul samsarilor de terenuri si coruptia din comisiile de retrocedare au pus in mana porcilor parcurile oamenilor. Si acum, ca se pregatesc sa ne ia si o halca din Herastrau, nu mai pot sa mai fiu nici politicos si nici echidistant.
Bai, nemernicilor!
Nu, nu va intreb cati bani ati luat. Va intreb daca vreti sa venim sa va dam sa mancati iarba pe care noi o pierdem. Sa venim, o suta, o mie, o suta de mii, un milion si sa va prindem si sa va bagam pe gat fiecaruia iarba pe care semnatura voastra pe un act ne-o ia!
Si copacii. Sa venim cu ei, scosi din radacini. Craca cu craca sa vi-i bagam pe gat pana ies pe unde se nimereste. Si pamantul, sa vi-l dam inapoi, cate un pumn de pamant de la fiecare, peste costumele elegante, peste gentile alea de piele martore la atatea smenuri, peste cravatele de-un rosu mincinos si-un albastru ipocrit, peste tot ce sunteti si peste tot ce vreti!
Am uitat sa va spun: da, asta e o amenintare. Nu-mi iau avocat. Astept sa trimiteti potera dupa mine. Astept sa ma reclamati pentru instigare la violenta. Pentru ca asta si e: o instigare la fapte, impotriva unor oameni a caror lacomie nu mai intelege nici de vorba buna, nici de vot!
Pentru ca am votat, porcilor! V-am votat cand ne-ati promis mai multe spitale, mai multe scoli, mai multe job-uri. Dar n-am auzit si nu v-am dat niciodata mandat sa ne luati parcurile! Niciodata!
Prin aceasta scriere va declar, pe voi si pe clasa voastra administrativa – de la cei care fac legea si pana la cei care o aplica – vostru, in ilegalitate. Sunteti in afara Legilor Firii. Sunteti atat de spagari, spertari, lipsiti de bunatate si intelegere fata de neamul asta, incat nimeni si nimic nu mai merita sa va mai protejeze!
Hai, mai dati-le un singur rond de flori sa-l faca fundatie! Indrazniti! Si nu uitati ca si jandarmii au copii pe care trebuie sa-i scoata sambata in parc.
Cine-o sa va apere?
There is no ads to display, Please add some
Frumos, bine spus, dar este oare eficient?
Anul trecut, cand protesteam de zor impotriva distrugerii parcului IOR (actualmente Al.Ioan Cuza), dl. primar Robert Negoita ne-a repalcat ferm „astea-s atacuri politice!” si ne-a oferit cu generozitate solutia: „cui nu ii convine, n-are decat sa se mute in alt sector!”
Dvs. ce i-ati spune acestui vrednic primar?!
Sunt o cititoare nouă a blogului dumneavoastră și asta pentru că sunt novice într-ale navigării pe internet. Pentru mine, utilitatea lui consta în a ține legătura prin Skype cu copiii plecați să-și caștige traiul departe de casă. Și asta pentru că în ’90 și ’92 populația a ales, cum a ales.
Citesc articolele dumneavoastră la întamplare, mai vechi, mai noi. Mai citesc și comentariile. Știți ce mă nedumerește ? Nu, nu numai limbajul jignitor la adresa d-voastră și a limbii romane. Nu ! Ci faptul că mulți se dau drept mari admiratori ai lui Coposu, chiar l-au votat pe Rațiu. Toți au vrut schimbarea lui Ceaușescu, doar că nu au mai știut sa renunțe la …escu. Toți au strigat ” Jos comunismul ! ” doar că nu au știut ce să pună în loc. Nu le plăceau bătranii cu maini chircite de suferință, nu le plăcea papionul, nu le plăcea discursul inteligent, franc. Nu le plăcea nici lista de bucate : nu conținea salam cu soia ! Ei nu înțelegeau decat limbajul de lemn al fostului tovarăș. Acum, nimeni nu își asumă votul covarșitor dat lui Iliescu. Asta se întamplă oriunde și cu oricine discut despre acei ani, despre alegerile pe care le-am făcut noi, ca populație, în momentele decisive ale evoluției noastre. Uneori mă întreb dacă nu cumva, de fapt, e o involuție, pentru că suntem mai răi decat eram înainte, mai dezbinați și în plus, dezrădăcinați, așa vreo 4 milioane. Nu mai avem nici măcar acel jalnic sentiment al solidarității întru mizerie.
Am senzația, că ceea ce s-a petrecut la noi in ’89, a fost un experiment făcut de …. ( cine vreți voi ! ) : a deschis cutia Pandorei peste noi. Ce s-a abătut asupra noastră de atunci încoace, simțim toți pe pielea noastră, în buzunarele noastre, în relațiile dintre noi. Acum ne mai arată și DNA-ul toată urațenia și nemernicia de care suntem în stare și culmea, au ajuns să se întrebe unii dacă e bine să se facă cu orice preț ?
Simt, citind articolele d-voastă, cum vă crește nemulțumirea, înverșunarea, furia. Dar dacă deznădăjduim, dacă ne lăsăm cuprinși de manie în fața nemerniciei celor aflați în diverse funcții administrative, publice, legiuitoare, îi lăsăm să ne fure și ceea ce Pandora a păstrat pentru sine, Speranța.
Trebuie sa păstrăm și noi în sufletele noastre o rază de soare, un licăr de lumină, un glas de copil, un ciripit de pasăre, un foșnet de frunze, un susur de izvor.
Altfel ei vor caștiga. Doar se pricep atat de bine să ne dezbine, să ne învrăjbească, să ne asmută unii împotriva altora.
Nu e nevoie să ne crească nouă tensiunea, să ni se umfle venele la tample. Trebuie calm, sange rece, tenacitate, determinare. Atunci animalul politic din ei nu mai știe cum să reacționeze, haita rămane dezorientată. In noiembrie trecut s-a văzut care e singura metodă de a-i înfrunta : o bună organizare pe net, un post de televiziune care să susțină cauza și apoi ieșirea în stradă de la mic la mare, laolaltă copii, părinți, bunici. Si mulți, mulți tineri. Adică, întreg Bucureștiul.
In anticiparea a astfel de articole si la initiativa PR-istica a staff-ului lui, probabil, nenea Negoita, voda in sectorul 3, a desfasurat saptamanile trecute o curatenie cu iz de CSR, alaturi de voluntari, in partea retrocedata ( a se citi „lasata de izbeliste”) a parcului IOR. Bineinteles ca s-a filmat cu ustensilele-n mana, mai harnic ca tanti Lenuta care-i face curatenie in casa. Spalare de pacate mare, mon cher!