Incepe intr-o zi, in baie. Treci cu sapunul pe sub mana dreapta si constati ca e ceva diferit. Ceva in neregula. Parca pielea asta nu aluneca atat de mult sub os, spre pamant.
Insisti si pipai mai departe. Pielea se increteste sub degete mai usor decat stiai. E nevoie de cateva secunde in plus sa-si revina. Le numeri. Le analizezi. „Sunt deshidratat”, iti spui, inainte sa vina panica. Inainte sa verifci calendarul. Inainte sa realizezi ca da, scena aia din Back to the Future, filmul adolescentei tale, proiectata in 2015, va fi la anul. Si nu sunt nici masini zburatoare. Cel putin nu la tine pe alee.
Sunt semne de altceva, nu de deshidratare. Trece-ti mana prin par: ce se intampla acolo in spate, in unghiul mort al tuturor oglinzilor egoului barbatesc?
Dar sub barbie? Ce s-a asezat? Toate cinele alea de afaceri? Inghetatele cu copiii? Floricelele de la film?
Si ochii… unde se duc? Ce cauta inauntrul capului, cand mai sunt atatea de vazut afara? Vazut? Tocmai ti-ai luat un telefon cu ecran mai mare. Tocmai ai realizat ca nu te mai dreranjeaza atat lumina. Si ca nu mai vezi aproape nimic sub becurile chioare de pe strada. Da, acolo unde sarutai o fata acum…
Acum ce? De ce sa incepem sa vorbim de ani? Niciodata nu m-am gandit la varsta cand i-am vazut trecand. Mereu mi-am dorit ca timpul sa invarta mai repede mecanismul din ceasul ala mecanic ridicol de scump…
Si pe el l-am abandonat anul trecut. Pentru unul electronic, care seamana cu cel din liceu. Pentru ca liceul pare ieri, desi daca trec pe acolo sunt invizibil.
Asta e cel mai greu. Invizibilitatea. Tinerii nu se mai uita la tine. Maturii nu sunt interesati de inca unul la fel. Batranii iti evita privirea. Ei sunt singurii care si-ar dori sa fie in locul tau.
In Middle Age. Regatul asteptarilor implinite, coapte, lasate pe un raft si deja pline de mucegai.
Middle Age. N-o numesc varsta. E doar o stare de induiosare fata de tine insuti. Si o brutala intelegere ca tot ce-ai trait a fost de fapt uzura pentru corpul care esti. Nimic mai mult: nu spirit, nu flacara, nu suflet.
Ci doar un corp cu prea multe minute la bord, ca o masina cu numar de Bulgaria pe care incerci in zadar s-o inmatriculezi in vietile celor din jur.
Am 47 de ani. Am inceput sa ma pipai dupa alunite crescute dubios. Sa tai parul din urechi. Si pretentiile cand intru in vorba cu cineva.
Dar, dincolo de toate, am un corp de 47 de ani si-un suflet ingrozit ca n-are unde fugi de batranete.
There is no ads to display, Please add some
He-he… Bine, Luciane : incepi sa te implinesti, ca om… Incepi sa intelegi. Nu-i bai, e bine, curaj !…
Problema e ca nu vreau sa inteleg!
Ai inteles perfect deja. 😉 Asta e inceputul. Mulțumește Cerului ca nu ai vreo boala care sa te indoiaie…Nu încă. 😉
Esti norocos ca pana la 47 de ani ai trait pentru tine, vietisoara TA asa cum ti-a
dat-o bunul Dumnezeu si cum ti-a dictat instinctul launtric.
Nu ti-ai irosit cei mai frumoși ani pentru a incerca a sa rectifici cate ceva din mizeria lasata in urma de câte-un părinte cu minte putina ce ti-a lasat ‘de zestre’ un frate nemernic care sa te acopere de rusine ca ‘n-ai facut destul’ sau ca i-ai mai dat
câte-un ghiont preameritat când a luat-o chiar rău ‘pe ulei’.
Motivul pentru care va ‘stalkuiesc’ pe toti astia care aplaudati eforturile unui gangav de a se reabilita prin defaimare este sa va vad ca începeți sa înțelegeți, … chiar dacă nu in totalitate, ca nu avem voie sa tropaim in viata nimanui si nici nu e permis sa comentam ca nu am primit destul sau ca am fost ‘asupriti’. Ca uite, vine ‘tavalugul’ la fiecare.
Si nu, nu e ok pentru necunoscatori sa se erijeze in apărători ai ‘pârtii vatamate’ care urla ‘veniți, lupul!’ când de fapt ei sunt niște jigodii aducătoare de paguba si nefericire!
Ma distrez copios in sinea mea, când va vad ca începeți sa realizați ca viata trece si lasă urme…care dor. Aștept cu multă nerăbdare retribuția divina pentru cei ce încă persista in gândirea lor limitată si egoista.
Te salut. Ne mai ‘vedem’. Ai grija pe cine mângâi pe ‘capsorul’ cel mic unde creierul sta lejer 😉
Incearca si vei imbatrani frumos! Don’t Worry Be Happy……
Lucian, nici nu trebuie sa „intelegi”. Pentru pacea ta trebuie doar sa accepti.
Cum adica un suflet ingrozit? Este o figura de stil, nu? Cu totii stim ca asa ceva nu exista.
pfff…bun articolul (si adevarat) ,la fel ca toate celelalte,
Totusi unii au ramas barbati frumosi. Vezi Jean Gabin sau Gregory Peck. Important este sa-ti pastrezi un soi de suras interior. Daca se poate, vizibil si la exterior.
Figurile imbatranite, acre sau mohorate de pe strada ma cam deprima. Eu am depasit 60 de ani si pot gasi in orice un motiv de bucurie, cu toate ca am pensia medie pe economie. Iar dimineata, daca nu te doare nimic la varsta asta, se spune ca ai murit ;D.
Asa e… cel mai rau e batranul tanar!
Cel care imbatraneste inainte pe interior, desi afara nu se vede inca…
Luciane….revino cu picioarele pe pământ,fiecare etapă a vieții are frumusețea ei….ne crește păr în urechi se lasă pielea pe brațe ,apare celulita șmd…toate fac part din viață,stai să vezi ce urmează…mă dor genunchii,coatele și cine știe ce-o mai urma…fruntea sus,trăiește-ți viața,că nu știi ce urmează mâine.Și NU UITA NIMENI NU TE-A ÎNTREBAT CÂND AI VENIT PE LUME,CUM LA FEL NU TE VA ÎNTREBA CÂND PLECI…(DACĂ VREI).Viața este scurtă și trebuie trăita fiecare clipă din PLIN.😁😁😁
cu umor, despre aceeasi tema. aici.
http://dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/chipuri-masti-ale-batrinetii
Nu credeam sa ajung sa citesc pe blogul asta un articol care sa ma faca sa lacrimez..
Eh..ce liniste mi-ai adus.Nu am inca 47 da-s pe-aproape.Ma mangaie, insa, sa constat ca nu doar femeile percep asa..cum ii spuneai „middle age”??Of..tinere..e criza celor 40 de ani trecuti.Si daca ai ghinionul sa-ti apara si o juna in ”vizor”..se adanceste si mai tare. Una peste alta, bine ai venit in ”club”!!
Ce deprimant
In primul rand va rog sa-mi permiteti un salut si sa va doresc numai bine. Am nevoie de colaborarea tuturor celor care vor inlaturarea mizeriei din invatamantul din Romania si sper sa faceti parte dintre acestia. Poate veti avea timp sa cititi si sa colaborati intr-un fel sau altul. Numai bine. https://marverdecublog.wordpress.com/declaratie-de-intentie/
Domnule Mindruta,
O veste rea si una buna. Cea rea: o sa fie din ce in ce mai rau. Vestea buna e ca exista scapare si alinare. Unii ii spun mintuire. Am vazut ca nu aveti o parere prea buna despre preoti. Nu-i bai. Trebuie doar sa cautati un pic de unde vine acel „suris interior”, cum spunea cineva mai sus. Doar sa cautati un pic.
Am citit….:) Imi amintesc cand , subit, am constatat la 48 ca , in sfarsit, mi-a aparut si mie celulita:) Nu foarte vizibila, dar nu eram obisnuita sa vad asa ceva pe coapsele mele sportive, pe trupul meu cu alura tanara…Riduri nu se vad, dar anumite santuri pe frunte se statornicesc…Mintea si sufletul meu s-au blocat undeva pe la 35 cred si nu prea se impaca cu astfel de simptome de batranete…Pedalez mai dihai la bicicleta si fac gimnastica …atatea exercitii din alea pentru brate si atatea din alea asa pentru adductorii de la picioare si pentru gat samd…M-am indragostit de un el cu atatia ani mai tanar ca mine….Pentru ca el nu vede chestiile astea, el vede altceva in mine si imi sustine suflul de 35….O frumoasa intamplare in viata mea….Mai este timp. Si mai stiu ca va trebui sa se intample ceva foarte nasol, ca sa imi dispara felul in care ma prostesc sau felul in care ma avant in diverse chestii…Si, sincer, nu-mi mai pasa…inevitabilul va veni, dar pana atunci mai am timp sa fac
si sa traiesc lucruri frumoase:)