Despre varsta

Incepe intr-o zi, in baie. Treci cu sapunul pe sub mana dreapta si constati ca e ceva diferit. Ceva in neregula. Parca pielea asta nu aluneca atat de mult sub os, spre pamant.

Insisti si pipai mai departe. Pielea se increteste sub degete mai usor decat stiai. E nevoie de cateva secunde in plus sa-si revina. Le numeri. Le analizezi. „Sunt deshidratat”, iti spui, inainte sa vina panica. Inainte sa verifci calendarul. Inainte sa realizezi ca da, scena aia din Back to the Future, filmul adolescentei tale, proiectata in 2015, va fi la anul. Si nu sunt nici masini zburatoare. Cel putin nu la tine pe alee.

Sunt semne de altceva, nu de deshidratare. Trece-ti mana prin par: ce se intampla acolo in spate, in unghiul mort al tuturor oglinzilor egoului barbatesc?

Dar sub barbie? Ce s-a asezat? Toate cinele alea de afaceri? Inghetatele cu copiii? Floricelele de la film?

Si ochii… unde se duc? Ce cauta inauntrul capului, cand mai sunt atatea de vazut afara? Vazut? Tocmai ti-ai luat un telefon cu ecran mai mare. Tocmai ai realizat ca nu te mai dreranjeaza atat lumina. Si ca nu mai vezi aproape nimic sub becurile chioare de pe strada. Da, acolo unde sarutai o fata acum…

Acum ce? De ce sa incepem sa vorbim de ani? Niciodata nu m-am gandit la varsta cand i-am vazut trecand. Mereu mi-am dorit ca timpul sa invarta mai repede mecanismul din ceasul ala mecanic ridicol de scump…

Si pe el l-am abandonat anul trecut. Pentru unul electronic, care seamana cu cel din liceu. Pentru ca liceul pare ieri, desi daca trec pe acolo sunt invizibil.

Asta e cel mai greu. Invizibilitatea. Tinerii nu se mai uita la tine. Maturii nu sunt interesati de inca unul la fel. Batranii iti evita privirea. Ei sunt singurii care si-ar dori sa fie in locul tau.

In Middle Age. Regatul asteptarilor implinite, coapte, lasate pe un raft si deja pline de mucegai.

Middle Age. N-o numesc varsta. E doar o stare de induiosare fata de tine insuti. Si o brutala intelegere ca tot ce-ai trait a fost de fapt uzura pentru corpul care esti. Nimic mai mult: nu spirit, nu flacara, nu suflet.

Ci doar un corp cu prea multe minute la bord, ca o masina cu numar de Bulgaria pe care incerci in zadar s-o inmatriculezi in vietile celor din jur.

Am 47 de ani. Am inceput sa ma pipai dupa alunite crescute dubios. Sa tai parul din urechi. Si pretentiile cand intru in vorba cu cineva.

Dar, dincolo de toate, am un corp de 47 de ani si-un suflet ingrozit ca n-are unde fugi de batranete.

17 comentarii

      • Ai inteles perfect deja. 😉 Asta e inceputul. Mulțumește Cerului ca nu ai vreo boala care sa te indoiaie…Nu încă. 😉

        Esti norocos ca pana la 47 de ani ai trait pentru tine, vietisoara TA asa cum ti-a
        dat-o bunul Dumnezeu si cum ti-a dictat instinctul launtric.

        Nu ti-ai irosit cei mai frumoși ani pentru a incerca a sa rectifici cate ceva din mizeria lasata in urma de câte-un părinte cu minte putina ce ti-a lasat ‘de zestre’ un frate nemernic care sa te acopere de rusine ca ‘n-ai facut destul’ sau ca i-ai mai dat
        câte-un ghiont preameritat când a luat-o chiar rău ‘pe ulei’.

        Motivul pentru care va ‘stalkuiesc’ pe toti astia care aplaudati eforturile unui gangav de a se reabilita prin defaimare este sa va vad ca începeți sa înțelegeți, … chiar dacă nu in totalitate, ca nu avem voie sa tropaim in viata nimanui si nici nu e permis sa comentam ca nu am primit destul sau ca am fost ‘asupriti’. Ca uite, vine ‘tavalugul’ la fiecare.

        Si nu, nu e ok pentru necunoscatori sa se erijeze in apărători ai ‘pârtii vatamate’ care urla ‘veniți, lupul!’ când de fapt ei sunt niște jigodii aducătoare de paguba si nefericire!

        Ma distrez copios in sinea mea, când va vad ca începeți sa realizați ca viata trece si lasă urme…care dor. Aștept cu multă nerăbdare retribuția divina pentru cei ce încă persista in gândirea lor limitată si egoista.

        Te salut. Ne mai ‘vedem’. Ai grija pe cine mângâi pe ‘capsorul’ cel mic unde creierul sta lejer 😉

  1. Totusi unii au ramas barbati frumosi. Vezi Jean Gabin sau Gregory Peck. Important este sa-ti pastrezi un soi de suras interior. Daca se poate, vizibil si la exterior.
    Figurile imbatranite, acre sau mohorate de pe strada ma cam deprima. Eu am depasit 60 de ani si pot gasi in orice un motiv de bucurie, cu toate ca am pensia medie pe economie. Iar dimineata, daca nu te doare nimic la varsta asta, se spune ca ai murit ;D.

  2. Luciane….revino cu picioarele pe pământ,fiecare etapă a vieții are frumusețea ei….ne crește păr în urechi se lasă pielea pe brațe ,apare celulita șmd…toate fac part din viață,stai să vezi ce urmează…mă dor genunchii,coatele și cine știe ce-o mai urma…fruntea sus,trăiește-ți viața,că nu știi ce urmează mâine.Și NU UITA NIMENI NU TE-A ÎNTREBAT CÂND AI VENIT PE LUME,CUM LA FEL NU TE VA ÎNTREBA CÂND PLECI…(DACĂ VREI).Viața este scurtă și trebuie trăita fiecare clipă din PLIN.😁😁😁

  3. Eh..ce liniste mi-ai adus.Nu am inca 47 da-s pe-aproape.Ma mangaie, insa, sa constat ca nu doar femeile percep asa..cum ii spuneai „middle age”??Of..tinere..e criza celor 40 de ani trecuti.Si daca ai ghinionul sa-ti apara si o juna in ”vizor”..se adanceste si mai tare. Una peste alta, bine ai venit in ”club”!!

  4. Domnule Mindruta,

    O veste rea si una buna. Cea rea: o sa fie din ce in ce mai rau. Vestea buna e ca exista scapare si alinare. Unii ii spun mintuire. Am vazut ca nu aveti o parere prea buna despre preoti. Nu-i bai. Trebuie doar sa cautati un pic de unde vine acel „suris interior”, cum spunea cineva mai sus. Doar sa cautati un pic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s