S-a terminat vara. Dar o vara noua sta sa inceapa in doua luni… hai, trei. Vara in Caraibe. Daca ii urati pe bogati si credeti ca ar trebui cu totii sa fie condamnati pe viata la vacante in Calimanesti, opriti-va aici. Daca, din contra, credeti ca viata e o cursa pe care merita s-o castigi macar pentru experientele de care au parte castigatorii, cititi mai departe. Am ajuns in Caraibe in 2010. N-am mai fost de atunci. O coincidenta fericita a facut ca trei prieteni (merci, Serban si Vlad!)  sa inchirieze un catamaran si sa mai aiba o cabina libera, pe care am luat-o iefin. Mai complicat a fost cu zborul: 3 avioane KLM de la Bucuresti si pana in Tortola, cea mai mare insula din BVI, adica British Virgin Islands. Asta a fost mai scump decat inchirierea barcii, mai ales ca ne-am gandit tarziu (apropos, zilele astea e o promotie la KLM, ba chiar si un concurs pe www.destinatiatadevis.ro care da tot doua bilete, dar in Curacao, tot in Caraibe). Dar sa ma intorc la poveste. Nu m-as fi gandit niciodata sa merg acolo. Locul imi suna ca un cliseu: palmieri mai putini ca in Mamaia si rusi mai multi ca la Moscova. Nici vorba. Stereotipurile mele s-au lasat scufundate de surprizele locului, bantuit alta data de pirati si pacificat acum de beach-bar-uri unde Bushwalker, cocktailul locului te trimite din doua pahare in apa, sa te racoresti un pic dupa caldura romului cu inghetata de vanilie, lapte si mai stiu eu ce pun in el… Nu stiu daca e frumos in Caraibe. Tarmul stancos de aici seamana cu ce vezi in Bulgaria, in zona Sozopol. In alte parti, plaja cu nisip fin ne aduce aminte de Mamaia, desi bugetul modest al insulelor nu permite care alegorice, ci mai degraba carucioare cu de-ale gurii, duse la iahturi de navigatori iesiti la pensie. Nu stiu daca e frumos, pentru ca e atat de diferit, in atatea feluri, incat iti trebuie o minte de cosmonaut pe o planeta straina si un suflet de om care poate lasa toate prejudecatile acasa si dansa, la 2 dimineata, pe o plaja cu negri rastafarieni politicosi, dar extrem de transpirati. Stancile rotunjite de ape par niste capsule de aterizare ale unor extraterestri care intre timp s-au relaxat si s-au amestecat cu populatia. Plaja cu nisip alb si palmieri seamana cu vederile kitsch pe care le mai vezi share-uite pe net. Orasele sunt mici si viata lor se rezuma la a servi industria placerii supreme: aceea a pierderii vremii in mod organizat. Sa-i zicem turism, insa aici chiar si numele asta e o exagerare. Noi, restul si vietile noastre par acum turism intr-o lume rea si rece si plina de munca. Cei de aici traiesc pur si simplu viata normala, asa cum ar trebui sa fie ea. Cu trei nori pe cer, doua vele ridicate, un pic de vant, deloc valuri. Am descoperit Caraibele pe apa. E cel mai bun mod, pentru ca marea are cu mult mai mult de oferit decat insulele. Te arunci in apa la 8 dimineata si te pomenesti ca inoti cu broasca testoasa din Finding Nemo. Apa e calda, albastra, plina de corali si incarcata de istorie. Aici s-au scufundat nave cu aur. Si tot aici si-a facut casa Richard Branson, milionarul Virgin. Daca intorci capul, apare yachtul lui Abramovici. Daca inchizi ochii, stii ca nu vei mai fi atat de fericit niciodata sa stai pur si simplu pe o plaja cu nisip alb si mare perfect albastra. Sigur, exista plaja si la Eforie. Imi place sa navighez si pe Bosfor. Insa aici e combinatia perfecta de apa calda la orice ora, insule diverse cu nume minunate (Bitter End, ce ziceti?) si oameni de bun simt la tot pasul… Da, nu stiu cum ii tin pe mitocani deoparte. Or fi preturile? Dar nu, mitocanii au mai multi bani decat mine! Sigur, ar fi o nerusinare sa spun ca recomand Caraibele. Tara arde si baba se piaptana. Nu avem manuale scolare la copii si probabil ca n-o sa avem gaz la iarna. Cu toate astea, nu ma puteti opri sa visez. Iar daca voi v-ati oprit, o faceti pe propria raspundere. Pentru ca nimic nu e mai bun in viata decat sa visezi. Nici macar sa ajungi sa-ti traiesti visul asta.

There is no ads to display, Please add some