Nu stiu de ce mergem atat. Nu e o chestie pe care o controlezi. Intr-o zi te urci pe bicicleta si nu te mai poti opri.
Lumea trage de tine sa te opreasca, iti arunca in cale job, familie, treburi importante. Si tu pedalezi iresponsabil. Pana la mare. Care nu face, de fapt, decat sa te opreasca.
Ce cautam la departare? Ceva ce-am incercat mereu sa atingem. Linia aceea pe care o stim din copilarie.
Nu ajungi la orizont cu masina. Nici cu avionul. De fapt, ca sa atingi orizontul si sa simti planeta in palma, trebuie sa te misti un pic mai incet ca pasarea si ceva mai repede ca vantul. Alminteri, planeta asta e misto abia la a doua vedere. Nu exista nici un drum pe care sa nu fi fost cu masina si care sa-mi para de doua ori mai atragator cu bicicleta. Nu exista nici un loc plicticos pe care oboseala pedalatului sa nu-l faca frumos.
Dar care e ideea, o sa ma intrebati, care e chestia asta de a merge departe cu bicla? Mai departe decat vor picioarele, mai departe decat te tin plamanii, mai departe decat ar ingadui doctorul si sotia, prietenii si sefii? Ce cautam pe sute de kilometri de sosea, in regatul in care doar masinile au voie sa se avante? Ce ne trebuie sa ne rupem spinarea si sa ne pierdem zilele pe coclauri? Singuri pe asfaltul dintre campuri nesfarsite, in ploaia care merge exact cu viteza noastra, in aceeasi directie, desi in mod paradoxal, vanul bate din fata?
Exista mai multe explicatii. Cea mai simpla este ca nu suntem in regula la cap. Dar e prea simpla: multi dintre noi suntem in stare de calcule complicate, care ne spun, de exemplu, cate ore mai avem pana intr-un loc de care pe tine, automobilistule, te despart minute.
O alta explicatie e mania sportului. Sunt oameni obsedati de circumferinta bicepsului si de bataile inimii, oameni care-si cumpara suplimente proteice cum altii isi cumpara tigari. Oamenii astia trebuie sa fie in forma, de fapt, mor sa fie in forma si cateodata chiar mor de-a dreptul, tot incercand sa fie mai in forma decat e normal. Noi insa, dupa cum vedeti si-n poza, nu suntem mereu cei mai atleti din bloc. Exista biciclisti cu burta, la fel de capabili sa inghita kilometri cum inghit spaghete.
A treia explicatie e cea a jucatorului de poker. Cel care isi fileaza cartile incet, asteptand ca fiecare sa-i apara in fata ochilor, in vreme ce inima o ia razna, impinsa de adrenalina momentului. De-asta pedalam si noi departe: pentru a vedea locuri de langa noi, incet. Si pentru a descoperi, la fel de incet, peisajul nostru interior.
Se spune ca suferinta te face matur. Ei bine, atunci suferinta pe care singur ti-o impui te ajuta sa redevii copil. Suntem niste copii care primesc, la capatul cursei, cel mai frumos premiu cu putinta.
Nu sosirea. Ci revelatia ca am putut.
Am putut. Peste dealuri si ploi, peste oboseala si epuizare si dincolo de ele.
Acolo unde nu mai poti sa explici cu vorbele obisnuite ce simti. Si n-ai nimic altceva decat de facut decat sa traiesti.
De-asta mergem departe si de-asta mergem impreuna. Pentru ca, si daca ajungem singuri, la capat ne asteapta cineva.
Noi insine, care am inteles misterul.
There is no ads to display, Please add some
Mi-a placut concluzia, Lucian. Imi aminteste de proverbul:
if you travel far enough you will eventually meet yourself.
Nu conteaza unde ajungi, conteaza cum ajungi.
Lucian,
Desi imi propusesem sa nu mai fiu rautacios, nu ma pot abtine (sic!). Astazi, cum nu am dipozitia trairilor tale, inalt existentiale, mi-am propus sa te enervez, spre alungarea proverbialului tau spleen. De ce ? Din mai multe motive : incepand cu placerea pura si simpla de a te enerva intr-o dupa amiaza ploioasa si rece, trecand prin nebunia pedalatului maturizarii tale si…din plictiseala ! Ma voi opri insa la un alt motiv, plecat fiind de la ideea ta, de neatingere a orizontului (cu avionul). Te stiu un pasionat al zborului, desi nu-ti cunosc experienta. Ma gandesc, ca un neinitiat, ca visul acesta -zborul- iti poate permite faptic si ideatic, sa ajungi, sa treci prin el si chiar sa-l depasesti. Gresesc ? Impartaseste-mi din clipele zborurilor tale, din trairile inmultirii acelei forte redutabile cu care tu, n-ai reusit sa ajungi la orizont. Era prea ingust ? Sau iti traiai clipele, oripilat de reactiile-ti vestibulare !? Poate amandoua ? Pentru ca, numai astfel pot intelege neatingerea orizontului…Altfel, mi-e foarte greu sa cred ca nu l-ai atins, macar o singura data. Sau, sa nu cred povestile acelea fantastice, depanate de aviatori !? Explica-mi ! Ma voi adapa din vasta-ti experienta. La care voi adauga randuri mai putin celebre decat ale tale :
Antoine-Marie Roger (viconte de Saint-Exupéry); Charles Lindbergh, Amelia Earhart, Doru(l) nostru Davidovici.
Conteaza sa faci miscare, sa scapi de sedentarism si de ce mergem asa departe…deoarece cu o cursiera NU poti merge in oras si asta e destinul ei „bicicleta de sosea”.
Va invit in fiecare Dumineca la Mihailesti (se pleca din parcul Tineretului, intrarea de la Metrou in jurul orei 9) sa vedeti acolo oameni batrani si baieti tineri.
Si satisfactia unei beri savurate cu prietenii de pedala numai asa o poti cunoaste, cand sunt pe bicicleta ma deconectez de absolut totul, de famile, de problemele cotidiene de tot.
Asta sa va faceti o idee:
frumos spus, domnule Ciobanu !
Lucian,eu am terminat cursa.Am fost printre cei 15,cu un MTB.Daca nu credeam ca o sa termin cursa,chiar daca platea taxa de inscriere
nici nu mai plecam de acasa.Si am mai avut un scop.Am un fiu care are 20 de ani si pana acum mie nu mi-a demonstrat nimic.Am vrut sa-i arat ca fara munca,vointa,putere de sacrificiu,curaj in viata nu ai cum sa castigi!
Bravo, domnule!
Dar fiul tau va aprecia acest (minunat) exemplu?
Implica-l! Ia-l cu tine !
Adevarat ai grait, mai frumoasa este calatoria decat destinatia. Varsta nu conteaza.
Off-topic: Sper sa nu va suparati dar trebuia sa va las mesajul asta: Dintre cei peste 20 000 de manifestanti sa zicem ca 10 000 sunt anticapitalisti. Ieri am aflat ca avem 10 000 de milionari in oiro. Mai adaugam si cativa milionari „ilegalisti” plus MUUULTI aproape milionari. Asa ca, pentru moment, comunismul e fix epiderma organului reproducator masculin. Ideea e ca se aluneca usor spre extremism (vezi Franta) asta este si motivul pentru care SUA aluneca spre socialism- isi protejeaza averile consolidate, cu un mic cost pentru ei dar din pacate reducand sansele altora sa ajunga la fel de bogati.. Multi miliardari au inteles ca averea lor ar fi zero daca de jur imprejur ai avea parte de revolte si jafuri (orice e posibil din disperare)
Va salut, am o intrebare:
Ce bicicleta imi pot cumpara cu un buget de 1500ron sa pot participa anul asta la cursa Nebuna din 27 şi 28 aprilie??? Va multumesc.
Frumos. Acelasi sentiment ca „am putut” l-am trait de multe ori in alpinism, mai ales in escalada.
Placerea biciclitului o explic prin combinatia intre aceasta inventie: bicicleta si actionarea ei direct de catre om ( fara motor sau animal), rezultand „plutirea” in aer . De pe bicicleta simti totul in jur, iar deplasarea o faci de 5 ori mai repede dacat in mers la picior. Ce facea caruta intr-o saptamana, bicla face intr-o zi. Vorbesc de bicicletele actuale. Pentru ca am fortat nota si am pomenit de plutire, imi aduc aminte ca s-a treversat canalul Manecii cu un avion actionat de pedale.
NUMBER #6: ASSASSIN’S CREED BROTHERHOOD (RELEASED NOVEMBER 16, 2010).
It has completely changed the way of computing and working
out daily house hold and corporate processes. We also have expert teams working on other flash application development applications such as social
networking websites, information websites, etc.
I downloaded the app in December of 2009 right after the sweet acquire of my HTC Eris.
3. o Games enhance problem solving skills. five) Youngsters Flashcards – Mo’Blast ($1.