Abonatii la sistemul privat de sanatate merg la medic de doua ori mai des decat cei care apeleaza la cel public

Acum un an si mai bine, dupa un accident la sport, am ajuns la spital cu ditamai hernia de disc. Nu mai puteam sa mai merg si-aproape nici sa respir, de durere. Aveti imaginea de pe targa ca dovada…)

Bun, platesc taxele pentru sistemul  public, insa m-am gandit la un pic de confort in plus si chiar si la faptul ca pot sa nu ocup un pat de spital de stat, intr-un moment dificil, cand e nevoie de toate. Asa ca m-am operat la privat. 

Si, dupa ce am avut experienta asta, am inceput sa ma gandesc la cum as putea sa am grija de sanatatea mea tot anul, chiar si atunci cand nu ma doare sau trec printr-un eveniment neasteptat. Adica la preventie. La un abonament medical care sa imi ofere consultatii, analize si investigatii, intr-o retea privata. Inca nu am unul, dar stiu deja multe despre ele, asa ca m-am gandit sa va spun aici ce-am aflat.

Prima chestie: nu mai e vorba de o solutie scumpa pentru cei putini. Abonamentul medical a ajuns un produs de masa, care merita banii. Cel putin asa spune un studiu. Si cea mai importanta concluzie a lui imi pare asta: 

Sa va traduc? Abonamentul medical inseamna deci preventie. Vizite mai dese inseamna ca poti depista bolile mai din timp. Si asta inseamna ca te vor costa mai putin, si in suferinta, si in bani.  Cateodata costul asta e chiar diferenta intre viata si moarte…

Dar divaghez. Ce mai stim despre ele? Ca nu mai sunt pentru o elita. Avem 1,6 milioane de abonati anul trecut, iar pandemia nu cred ca a scazut numarul asta, cel putin judecand dupa numarul de oameni cu care ma intalnesc cand ma duc la Ponderas pentru kinetoterapie.

Sigur ca sunt inca multi pe dinafara: cam 4 milioane de angajati din privat ar putea sa-si faca. Si nu ar fi un beneficiu doar pentru ei: abonamentul asta tine in tara medici si asistente de care avem nevoie. Iar banii acestia se duc mai departe intr-un cerc virtuos: alti oameni au de lucru.

 

Dar hai sa ne uitam si la cifre mai reci si mai rele.  Sunteti gata?  

Si acum sa va explic: in 2018 am cheltuit 580 de euro de cap de cetatean pentru sanatate. E foarte putin. Pe luna inseamna 48 de euro cheltuiti efectiv.

DAR… de la populatie se strang, prin celebrele contributii de sanatate, DOAR 10!

Restul ii pune statul, din alte taxe, de la TVA, de la impozite pe profit, ma rog din sacul lui mare, alimentat in continuare si din imprumuturi…

Dincolo de populisme (se fura, de ce platim atat?) e evident ca pur si simplu nu punem destui bani in sistemul asta pentru a avea calitate, si umana si materiala.

Una dintre solutii e cresterea contributiei de sanatate. Dar e una populista. Cealalta? 

Cealalta e cea privata. Adica abonamentul.

Care iti aduce si tie un  beneficiu, adica un medic mai la indemana. Dar si tarii, pentru ca iei presiunea de pe un sistem subfinantat.

Esti mai sanatos cand ai abonament? Raspunsul cel mai simplu este ca afli mai repede daca esti bolnav. Si poti incepe sa faci ceva. 

Dincolo de asta, banii cu care cotizezi lunar, tu sau compania, nu sunt bani pierduti daca medicul nu-ti gaseste nimic.

Sunt bani INVESTITI intr-un sector economic, bani care cresc si alte business-uri in jurul lor. Dar nu mi-am propus sa va plictisesc. Aveti mai jos un grafic care sintetizeaza beneficiile astea, asa, mai reci si mai cu cifre. Pana la el insa, o concluzie:  

Altfel spus, abonamentul de sanatate face bine si tie, si medicului dar si societatii. Inseamna job-uri, sustinute din bani privati, care iau o parte din presiunea de pe sistemul public – si am vazut asta si in pandemie. Si probabil ca vom vedea si pe mai departe.

Pentru ca, da, se poate sa te obisnuiesti si cu binele.

Material sustinut de Regina Maria


There is no ads to display, Please add some

Lasă un răspuns