Am mers cu ea albastra, am mers cu ea neagra. Alba si cred ca si gri. Am mers cu motorul mare si cu motorul mic (diesel amandoua). Inauntru? Cu piele si cu textile. Cu navigatie sau fara. Cu sistemul audio smecher sau ala pentru toata ziua. Departe (pana in Germania) sau aproape (pana la piata).

Am mers doar cu masini noi in ultimii patru ani. Asa s-a intamplat. Am fost norocos. Recunosc. 

Le-am luat de la 0 si le-am dus la 10, 15k kilometri. M-am bucurat de mirosul de lac al lemnului proaspat, de taninul pielii, de uleiurile volatile care se ridica, in caldura verii, din toate elementele moi ale interiorului.

Mai mult, am mirosit mai tot timpul a masina noua, cel mai sexy parfum pe care il stiu, facut de casa Mercedes-Benz, mai putin cunoscut in Sephora, dar pe care il gasiti din belsug la Tiriac Auto…)

Lunga introducere, dar aniversez ceva important pentru oricine:

10 Mercedes Clasa C conduse in ultimii patru ani. Aici e poza cu cea mai noua, cu sistemul de iluminat interior, in prima seara impreuna. 

Stiu, stiu, vorbesc ca despre o relatie. Sa continuam deci.

Inainte sa sariti pe mine ca-s figurant as vrea sa va spun care e experienta mea in materie de berline:

Dacia 1300, Cielo, Renault Megane, Volvo S60, BMW Seria 5 (aia cu ochi de vultur). Am plecat de jos, am urcat (pe masura ce portofelul se golea) si m-am oprit acolo unde se opreste de obicei oricine care nu mai doreste sa dovedeasca nimic, dar tare-ar ajunge departe comod si repede.

Cum e Clasa C?

Chiar e misto. De la detaliile cele mai mici in sus. 

Sa incep inauntru? Cu piele e princiara. Cu textile e hipstereasca. Cu lemn pe bord e castel medieval. Cu plastic negru e naveta spatiala. Cu audio Burmeister e Fratelli. Cu audio standard e club pe plaja in Vama.

Si mai e. E suficient de mica s-o poti parca in Bucuresti intr-un loc standard si sa mai si iesi fara sa fii gimnasta. Dar nu atat de mica incat sa nu aiba loc patru persoane relaxat, a cincea un pic mai intim. Intre competitia ei de la clasa compacta, probabil ca e cea mai generoasa, dupa ea urmand Audi A4 si BMW Seria 3. Cel putin asta e impresia mea – n-am incercat Audi modelul relansat.

Dar sa ma intorc la Mercedes-Benz. Care e sarmul in miscare al lui C-Klasse?

Forta. Livrata cu o anume relaxare in modul confort si cu salbaticie in setarea sport. Forta unui motor care e cu jumatate de cap peste ce ofera competitia aici: 2200 cm2, fata de 1,9 la ceilalti. Nu-s mai multi cai, vreo 170. Dar cuplul si generozitatea cu care trage masina iti spun ca n-ai dat degeaba banii pe aia 200 de centimetri cubi in plus. I-as pune un sticker: “Ready Pentru Valea Oltului si Prahovei” pe parbriz. 

Exista si o versiune diesel de 1,6 si 130 de cai – incercata si asta. Mai silentios. Nu mai obosit. Si in orice caz mai ieftin – merita incercata daca vreti doar badge-ul si confortul.

N-am fost special in Germania pentru asta dar da, am mers in regim de croaziera cu 200. La ora. Legal. Si-acolo am inteles care e chestia cu masinile astea nemtesti: cand stii ca masina trebuie sa poata sa mearga o ora cu 200, altfel o faci! Cu totul si cu totul altfel.

Si asta se simte.

In rest, nu mai stiu ce sa va spun. In patru ani de teste, ca o iedera, masina asta a crescut pe mine. Acum sa vreau nu mai pot s-o dau jos. 

E ca o pereche de pantofi comozi si iuti, care nu se botesc niciodata.

La multi ani, C-ule! Tocmai implinesti 10 volane…))

There is no ads to display, Please add some