De ce poza de la terminarea liceului e cu adevarat ultima

Suntem precum cosmonautii la start in poza asta.

Imbracati in costumul de bal, “prom”-ul romanesc al anului 1986, suntem deja in racheta timpului. De aici, din curtea de la Mihai Viteazu, va decola si ne va duce, in cateva secunde, (care doar par acum decenii), la varsta la care ne vom privi si vom plange fara sa ne doara nimic.

13419165_1095662803840608_4622692557488825532_n

Dar vremea aia n-a venit inca. Inca nu, in poza asta.

Suntem pe rampa de lansare si privim spre viitor cu speranta ca nu va iesi atat de prost. Sau doar spre fotograf. Sau doar spre admiterea la facultate, intrarea in partid, coada la Dacie si tentativa de evitare a unei repartitii la tara. Simplu.

Viata era simpla: nu trebuia decat sa eviti.

Dar in poza asta nu e nici macar o adiere a greutatilor care va sa vina. Suntem gata sa terminam liceul si inca nu stim. Sau ei, colegii mei, inca nu stiu.

Eu? Imi aduc aminte perfect ziua aia. Ziua in care viata mea s-a incheiat. Odata cu terminarea liceului.

Wait, cum? Cum sa se termine?

Si totusi, am simtit de atunci ca asta e tot. Ca n-am sa mai fiu niciodata atat de tanar, atat de poet (da, asta scriam pe atunci), atat de viu, atat de sincer si mai ales atat de prost. Desi pe partea asta din urma m-am perfectionat mult in ultima vreme.

Si totusi. Asta e imaginea din ultima zi a vietii mele. Ultima zi de liceu.

Ce-a urmat dupa a fost descompunerea. Desfacerea in bucati mici a trupului celest al adolescentului care am fost. Iubirea implinita si ofilita. Viata daruita unei pasiuni stupide pentru lumina reflectorului, care a ucis multi fluturi mai putin rezistenti inaintea mea.

Dar asta e ultima poza. Suntem aici cu totii: material de babe si mosi. Pregatiti sa ne punem la incercarea timpului trupurile perfecte si mintile incarcate de carte si doldora de evaziune, vis, speranta nelamurita si asteptare nesfarsita.

Ultima poza si vine batranetea, ca un tren de navetisti, plin cu noi insine, in drum spre toate spaimele care au mai ramas, la cinci dimineata.

Pardon, la 50 de ani dimineata.

15 comments

  1. Da Lucian ai mare dreptate; sper sa ne vedem curind in curtea scoli! Chiar ai ceva angoase si pareri de rau cit priveste cariera mediatica? Noi te vedem la suprafata dar in mod sigur numai tu stii chestiile din spatele perdelelor!

    Dan Stoica al tau fost coleg iti zice – Give up being concerned; life is still a marvelous journey just ahead of us!

  2. De ce poza de la terminarea liceului este de fapt prima… 🙂
    La toti ne este dor de inceputuri…de magia si farmecul oricarui inceput…
    Ne este dor de tot ce faceam odinioara cu toata inima, cu toata pasiunea sufletului si nu numai cu cea a „tineretii”.
    Mi-e dor de acea Cami inocenta si naiva, fara masca…
    Mi-e dor de Cami care tot timpul era indragostita de CEVA si nu neaparat de cineva, asa cum, poate, se credea…
    Totul se complica din cauza alegerilor noastre, a temerilor, a incertitudinilor, a rutinei, a parerilor de rau, a nepasarii.
    Ei bine, imi voi barfi sufletul si va voi sopti un secret…:)
    Mi-am dat seama demult, din fericire cu putin timp dupa ce poza de mai sus a intrat in memoria timpului, ca, in esenta, viata este simpla si clara…
    Am inceput sa ma bucur imens de fiecare rasarit de soare, cantand un cantec nou in celebrarea CLIPEI care ESTE…
    Va imbratisez cu drag pe toti cei care ati creat „acasa” pentru mine…La Mishu, acolo unde imi era inima in 1986…

  3. hei, mindruta, asa, ca la geografie: Estul, pozitional e la dreapta. Vestul, la stanga. Asta e din serialul: mindruta si punctele cardinale… sau bancul?… hahaha 🙂

  4. mindruta si Grecia. Se spune ca nu exista padure fara uscaturi. Dupa mindruta exista, Grecia. O padure numai cu uscaturi. Multi necunoscatori ar spune ca acolo nici nu sunt paduri, clima mediteraneana… si totusi sunt, multe chiar langa mare… Mai este o zicala: Unii, intrand in padure, vad doar copacul uscat, nevazand restul copacilor din padure, intentionat… Grecia, te iubesc si astept sa te vad din nou. 🙂

  5. corect, Lucian Mindruta e un gunoi! Lucian Mindruta, despre Brexit, daca ar trebui sa ne pese. Aici, vad ca e democratie, pe pagina asta, nu stergi… referitor la Romania si cersetorii din UK si Franta. Le spui, obisnuinte, comportari balcanice. Gresit! Acolo nu vei vedea cersetori greci sau tigani greci, balcanici si ei, in plina criza economica. Rezuma-te la Romania si lasa dezinformarea. De fapt asta faci, pt ca nu stii a face altceva. Logica si gandirea ta sunt limitate. Prostie si mediocritate constanta. Daca te gandesti, te concentrezi putin, poate vei observa ca am dreptate. Incerci gresit sa atrunci gunoi. Am trait in Grecia mult timp. Cu parere de rau, ca roman, spun ca sunt total diferiti fata de noi. Nu vei vedea cocalari, figuranti care cred ca-s superiori daca au bani, ura fata de semeni ca in Romania, orgolii de prosti care vor sa dovedeasca ca-s destepti, ca tine… idiotule. Asta e ceva pur romanesc, sau a celor din fostul spatiu sovietic, nu balcanic…

  6. am citit niste postari despre Grecia si despre poporul grec, ocupatia otomana… pe pagina ta facebook. Mi-e scarba de tine, omule. Si tie trebuie sa-ti fie scarba de tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s