N-aveti timp, asa ca va spun repede: baba aia la care se inchina Tutea nu ma intereseaza ca model. Baba aia n-o sa gaseasca niciodata un medicament pentru copilul tau. Baba aia n-o sa faca un proiect de casa. N-o sa descopere o planeta pe una din stelele din vecinatate.
Cum ar putea? Se uita doar in jos. Si totusi, ironic, milioane de oameni incep, incet-incet, sa se uite in sus la ea. Fara sa realizeze ca exact exercitiul asta ii transforma in furnici.
Baba aia e o ignoranta la care nu ma mai pot raporta. E trecutul. E de unde venim. NU de unde ne ducem.
Baba aia, fac pariu, are un IQ de 90 si abilitatea de a impleti pullovere si de a cleveti cu alte babe la poarta. Baba aia nu va scrie carti. Nu va programa computere. Nu va gasi o solutie la incalzirea globala si nici macar la racirea globala. Poate la racitura rurala.
Baba aia e buna sa faca piftie. Parastas la 40 de zile pentru mosul ei, la fel de lipsit de abilitati, mort inainte de bautura si tigari, nu de efort in slujba comunitatii. Si sa dea de mancare la gaini, singurele fiinte care o inteleg cu adevarat, pentru ca de exact nivelul ala de intelegere e nevoie.
In general, baba aia e papusa voodoo la care se inchina alti dependenti de iluzii, care n-au trait niciodata la tara, intre zeci si sute de babe ca sa apuce sa-si dea seama ca sunt la fel de utile ca si cotofenele doar ca, spre deosebire de ele nu pot zbura nici macar in propria imaginatie.
Sunt natiuni care se inchina la bani. Sunt altele care divinizeaza antreprenoriatul. Sau ciocolata.
Noi crestem incet-incet o natiune care se inchina babei lui Tutea. Care asteapta in pat un miracol. In cariera, in boala si in starea vremii. O natiune de copii care nu mai citesc, nu mai invata si nu mai scriu altceva decat post-uri tampite pe facebook, fara sa stie ca sunt deja pe drumul cel bun sa-i ia locul, in momentul in care baba, chiar asa divina cum e, va muri.
Baba lui Tutea e Acarul Paun al vremii noastre, stiu. Ma iau inutil de ea, cand ar trebui sa ma uit mai degraba la cei care o tin in fata si defileaza cu ea, ca niste moaste vii. Fara sa inteleaga ca tocmai baba asta e dovada ca exista moarte si inainte ca viata sa se sfarseasca. SI ca umanitatea, atata cata e, nu inseamna doi ochi si o gura si un ADN de Homo Sapiens.
Umanitatea e mintea.
Iar baba nu e asta. Ea e doar o suma de reflexe motorii. N-ai nevoie pentru ele de lobul frontal. N-ai nevoie de ratiune. E suficienta repetitia. Ai putea sa dresezi un caine sa faca exact ce face baba.
Doar ca n-ar mai putea sa te inchini la ea, ca s-ar supara pisicile.
Cand ne inchinam la baba lui Tutea ne inchinam de fapt la involutie. La resemnarea de a ne intoarce intre dobitoace. La drumul inapoi in intunericul junglei.
Baba lui Tutea, aceea care transforma in dihor pe oricine vrea mai mult, mai sus, mai destept, e blestemul nostru national.
Iar cei care ii canta imnul ar trebui sa se inregistreze cand o fac.
Si sa dea un play dupa aia, sa vada cat de tare seamana asta cu un prohod.
There is no ads to display, Please add some
[…] N-aveti timp, asa ca va spun repede: baba aia la care se inchina Tutea nu ma intereseaza ca model. Baba aia n-o sa gaseasca niciodata un medicament pentru copilul meu. Baba aia n-o sa faca un proiect de casa. N-o sa descopere o planeta pe una din stelele din vecinatate. Cum ar putea? Se uita doar in jos. Si totusi, ironic, milioane de oameni incep, incet-incet, sa se uite in sus la ea. Fara sa realizeze ca exact exercitiul asta ii transforma in furnici. Baba aia e o ignoranta la care nu ma mai pot raporta. E trecutul. E de unde venim. NU de unde ne ducem. Baba aia, fac pariu, are un IQ de 90 s… citeste mai mult […]
Corect, Lucian…Pe aceeasi tema, vezi astăzi si http://mcscrib.blogspot.ro
PS : te-am văzut la radio ! ;)… Încă nu te-am şi auzit, dar e vreme…
„O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu: baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor“ (Petre Ţuţea)
N-are nicio legătură cu ce zici tu aici. Este vorba despre mântuire, în viața de apoi, pilda este că ultimul dintre credincioși e mai presus de cel mai învățat dintre atei, asta e toată povestea, nu că baba aia o să-ți facă ție proiect șa casă, sau să descopere leacul pentru prostia plozilor tăi atei. Vezi, tu, Luciane, treaba asta cu talentul la scris e ca o mare bășină: o dai când îți vine, că dacă te scremi prea mult, riști să te caci pe tine! Cam asta ai făcut tu acum, cu articolul ăsta…
Deci pilda e ca ignoranta e binecuvantare, iar oamenilor care indraznesc sa gandesca (nu este cazul tau Ilie) li se asociaza o aura negativa. Oricum, daca ai fi citit ceva la viata ta ai fi descoperit ca Tutea asta, comunistul infocat devenit legionar sus-pus iar apoi basinos mistic, nu a facut altceva decat sa recicleze ideile unor filozofi adevarati si sa le imprime un delir nationalist-ortodox, la care semidocti ca matale pun boticul…
Eu n-am scris așa ceva, istețule, care gândești tu ca un îndrăzneț, spre deosebire de mine. Eu am scris ce înțeleg eu, sau ce-a vrut să spună Țuțea, așa comunist legionaroid si naționalist mistic-ortodox prin fraza aia, atâta tot. Nu zic că e râu să fii ateu sau e bine să fii credincios, e opțiunea fiecăruia, deci până și a ta. Era vorba doar despre mântuire, nu că ăla ignorant e mai breaz și ăla care susține că nu e, ar fi de condamnat. Cam atât. Uite, vezi tu, dacă eram ignorant și nu îndrăzneam să gândesc, ți-aș fi răspuns mult mai pe scurt, ceva de genul, ”hai sictir, în pizda mă-tii!”, dar uite, tocmai ca să-ți demonstrez că n-ai dreptate, n-o s-o fac…
Ideea e ca nu conteaza cat esti de prost, important e sa crezi in Dumnezeu. De fapt daca stam sa ne gandim mai bine, cu cat esti mai prost cu atat mai mult crezi… Despre cei ca tine era vorba in postarea lui Lucian.
Carevasăzică tu crezi sau mai bine zis tu știi că eu sunt prost sau credincios, sau și una și alta, că văd că-n capul tău sunt sinonime. Păi de unde știi tu, Coae, cum sunt eu, de zici că Mândruță a scris articolul ăsta specialmente ”pur moa”? Ne cunoaștem? Apropos, tu dacă nu ești prost, cum zici că sunt eu, crezi în ceva? Nu contează în ce, în ceva, orice, ai vreun reper la care să te raportezi cumva? ”Just asking”…
Ba are. In felul asta il recunoastem ca fiind un… dihor.
Domnule Mândruţă, zău, de altcineva decât de Ţuţea n-aţi găsit să vă luaţi? S-au terminat toţi proştii din România de aţi trecut la el? Gândiţi-vă puţin şi la copiii dumneavoastră, c-or să-şi bată joc colegii de şcoală de ei când or fi mai mari, şi respectivii colegi or să citească ce-aţi scris dumneavoastră adesea! Cum e posibil ca un om care ar trebui să fie caracterizat de echilibru şi decenţă să se apuce să dea cu noroi tocmai în mâna de conaţionali care înseamnă ceva pentru ţara noastră? Vă rog! Continuaţi! Îi mai avem pe Lipatti, Ionescu, Cioran, Eliade, Eminescu, Cărtărescu! Luaţi-i pe toţi la rând şi împroşcaţi-i cu noroi! Oricum, din câte vedeţi, România prosperă fie că e construită de atei fie de credincioşi.
Religion is Past Perfect.
Past.
Planetele nu cresc pe stele. Sindromul „stiu tot” isi are originea in aula ignorantei, iar pe omul care gandea, Petre Tutea il stimez, la fel ca si pe „celelalte babe” care au luptat cu timpul pentru ca noi sa vorbim limba romana, si sa avem locul nostru in cultura universala. Cat despre autor …
[…] Baba lui Tutea […]
Atunci poate o placi pe baba mea, care considera ca nepotul ei e frumusețea ei și îl roagă pe doamne doamne chiar și când el se juleste la genunchi sau chiulește de la școală sa ii bage mințile în cap. Dar nu pe aia care îl roagă pe doamne doamne sau pe ave Maria sa îl blesteme sa îl alunge și sa îl pedepsească ca un vrăjitor pentru ca…