De plictiseala, acum cateva zile, am ascultat un post de radio religios, cred ca Vocea Evangheliei sau ceva pe-aproape. N-avea canturi bizantine, deci deduc ca n-avea legatura cu BOR-ul. Desi asta nu e neaparat un defect.
In fine. Las la o parte afirmatiile complet mincinoase in genul “de sute de ani stiinta nu face altceva decat sa confirme religia”, las si tonul hipnotic, special construit sa inspire emotie si sa rada orice urma de ratiune. Altceva mi s-a parut ingrozitor: la un moment dat, au inceput sa vorbeasca despre Iisus. Cum figura lui e mai mare decat a oricarui lider politic. Cum tot mai multi oameni il urmeaza. Cum in toate tarile lumea stie de el. Cum ideile lui sunt si astazi valabile…
Stai! Exact asa spuneau si de Ceausescu! Aceleasi vorbe, aceeasi deferenta, aceeasi lipsa de spirit critic…E ceva in fiinta umana care o sa face sa-si doreasca sa fie dominata? E ceva in noi care tanjeste dupa un model intangibil si perfect, urias si protector, lipsit de defectele si greselile noastre?
Probabil ca da. La fel cum era si-n activistii de partid de acum trei decenii: si ei isi doreau, probabil, pe cineva care sa gandeasca in locul lor. Cateva idei simple, sa nu le transpire creierul. Un drum de urmat – unicul – sa nu bajbaie incercand sa-l gaseasca pe cel drept…
Acum n-as putea spune daca religia e ceausism sau ceausismul era religie.
Cert e ca foarte putini oameni rezista fara sa se inchine la ceva. E mult mai odihnitor sa stii ca acolo sus (sau jos..) e cineva vare vegheaza asupra ta decat sa ai sentimentul – bazat pe realitate, dar teribil de greu de suportat – ca esti complet singur, muritor si absolut neimportant in existenta unui Univers urias si rece.
Tocmai de aceea recomand radioul asta. Pentru ca atunci cand esti suparat, trist, infrant, dat la o parte, el poate sa-ti explice in cuvinte simple ca n-a fost vina ta si ca oricum, ai noroc ca esti crestin. Sau budist sau mahomedan.
Merci, religie. Fara tine nu m-as fi gandit niciodata sa ma resemnez!
There is no ads to display, Please add some
Un subiect sensibil! 🙂
Cred ca aici se potriveste citatul lui Blaise Pascal, care spune ca “Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul.”
E posibil sa pierzi crezand in minciuni. De exemplu, te-a inselat vreodata prietena si tu ai crezut ca nu?
Lucian, sunt in mare de acord cu tine, pana la religie. Pentru mine stiinta si religia raspund la intrebari diferite, ceea ce insemna ca niciuna nu poate raspunde la intrebarile celeilalte.
Pot sa-ti inteleg inversunarea impotriva religiei institutionalizate, dar nu pot sa inteleg inversunarea ta impotriva credintei in Dumnezeu. Pentru ca tu nu poti sa demonstrezi cu mijloacele stiintei ca Dumnezeu nu exista, la fel cum eu nu pot sa demonstrez cu mijloacele stiintei ca Dumnezeu exista.
Poate veti spune ca sunt naiva.. Am pierdut tot in viata, defapt, m-am nascut fara sa am nimic, nu stiu de unde vin si unde merg, dar Dumnezeu a fost si este acolo pentru mine. Sunt implinita pentru ca am puterea sa cred ceva ce nu pot vedea!
Treaba e ca in religie nu e deajuns doar sa crezi in divinitatea respectiva, ca ar fi prea simplu. Ci mai trebuie sa-i acorzi si timp , eforturi financiare si fizice (pentru cei ce tin post).
nu sunt de acord cu ce spui! Dumnezeul in care cred eu, asa cum Il vad eu, este Cel care nu vrea decat ca noi sa traim curat si sa ne iubim unul pe celalalt. Am terminat Facultatea de Religie, dar singurul citat din Biblie care mi-a ramas in minte este cel care suna cam asa (nu este o reproducere fidela): Imparatia lui Dumnezeu este in tine si in tot ce se afla in jurul tau, nu intr-o cladire de lemn si piatra! Sparge o bucata de lemn si Il vei afla acolo pe Dumnezeu; ridica o piatra si Il vei gasi!
Ideea ca trebuie sa-i acorzi eforturi finaciare vine complet impotriva a ceea ce reprezinta religia! Sa nu confundam religia asa cum o trimite Dumnezeu si religia asa cum o interpreteaza preotii! Sunt, de cele mai multe ori, din pacate, doua lucruri complet diferite!
Si de ce se rezuma totul la “a pierde”, respectiv “a castiga”? Din punctul meu de vedere ideea de Dumnezeu nu este altceva decat definitia conceptului de normalitate. Cum insa oamenii s-au dezobisnuit (sau poate chiar nu au stiut niciodata) sa actioneze intr-un mod anume doar pentru ca asa este normal, intotdeauna au pretins recompense in urma actiunilor pozitive si prin urmare au fost nevoiti sa primesca si pedepse in cazul actiunilor negative. Ganditi-va chiar si numai la dualismul Rai/Iad.
Comform Bibliei , adaugita, ras-adaugita, rastalmacita , regurgitata si reindulcita , cica n-ai pierdut nimic nici daca nu crezi in EL pana in penultimul moment, si totusi in ultimul moment te caiesti si Il imbratisezi ..
Dar in acel ultim moment cainta sa fie autentica. Si tocmai pentru ca e planificata, nu mai e autentica.
Am inteles punctul tau de vedere . O decizie luata planificat ,adica dictata de ratiune nu este autentica. Doar deciziile spontane ( cand ti s-a arat intr-o clipita ) ,luate instinctiv, emanate din subconstient sant autentice.
Sant de acord cu tine si apreciez oamenii care stiu sa-si asculte subconstientul si sa actioneze in consens cu acesta , dar nu uita ca pe ei se bazeaza tot comertul actual, in care reclamele din media lucreaza subliminal ,la nivelul subconstientului . De alegeri electorale nu mai vorbim ….
Este posibil sa te pacaleasca subconstientul, pentru simplu motiv ca nu e constient .
Efectele subliminale ale reclamelor asupra deciziei de cumparare nu sunt sustinute de studii.
Ceea ce am vrut sa spun se referea nu la decizie (care poate fi autentica atunci cand este luata rational), ci la cainta. Faptul ca programezi momentul in care te caiesti contrazice natura ei – o falsifici. Atunci cand te caiesti trebuie sa o faci in mod sincer. Sa zicem ca la o petrecere ai varsa un pahar de vin rosu pe camasa alba a lui Lucian, dar ti-ai cere scuze peste o saptamana. Cat de sincer (autentic) ar suna?
Deci, în Ultimul Moment… da radioul mai tare !!! Sau ia Directivele congresului x-shpe și înlocuiește numele lui ceasca cu Isus… Cam aceasta e rețeta folosita de aceste posturi de hipnoza în masa.
Ba’ baieti , haideti sa ne detasam putin de tot, toate si sa ne eliberam putin cugetul ,spiritul, simtirea de idei preconcepute si dogme si stupizenie .
Gandind asa, taraneste, batraneste, cu mintea unui copil ….ia inchipuiti-va voi taranoii de astazi din Romania subculturala , un pic analfabeti si oleaca beti, ca se apuca ei sa scrie o Biblie ….pe care alde noi, peste 2013 de ani sa o folosim ca baza a eticii si culturii noastre elevate spirituale . Nu vi se pare o tampenie ???
Nu stiu de ce , dar am impresia ca analfabetii de acum 2013 de ani care au scris Biblia nu difereau prea mult de cei de astazi, dar poate ma insel si credinciosii de azi stiu mai bine cum erau in realitate lucrurile acum 2013 de ani .
Chiar nu vi se aprinde beculetul, nu vedeti mascarada ?
Chiar credeti ca Lumina aia de la Jerusalem se aprinde din senin ?
Intrebarea este : in ce sa credem pana la urma ?
Lucian, a il compara pe Ceausescu cu Iisus e complet depllasat. Cred ca esti un ziarist bun, dar complet amator in ceea ce priveste religia si impactul ei (sau al figurii lui Isus) asupra omenirii. Am vazut si alte postari ale tale in care lauzi stiinta si deplangi religia, dar esti amator si in una si in alta. Probabil ca esti inginer ca formatie de fapt, numai ei nu au dileme si se pricep la toate.
Moi, de formatie sunt sceptic. Asa m-a invatat bunicul, care era avocat. Si ateu. Dar desigur ca virgula credinciosii ca tine le stiu pe toate.
Nu am spus ca eu le stiu pe toate. Daca ce postai era doar o discutie intre amici, era ok. Esti insa o persoana publica, si ce spui are efect in “mase”. Intamplarea face sa fiu si om de stiinta, si credincios (dar nu religios), si cu mult respect fata de stiinta reala (nu de cea de “presa” – care preia senzationalul si rezultate incomplete, asupra carora chiar oamenii de stiinta au indoieli). De pilda chiar Darwin pe care multi il adora, a avut multe indoieli fata de propria lui teorie (pe langa complexitatea ochiului, a avut probleme cu “explozia din cambrian” -perioada in care viata s-ar fi dezvoltat excesiv de rapid, ceea ce nu se potrivea cu teoria lui de baza, care cerea schimbari foarte lente).
Inteleg insa iritarea ta cu privire la fraza “stiinta a confirmat religia”. Asta nu are cum sa se intample, cel putin in totalitate, pentru ca fiecare are alt rol si alta metoda de investigatie. Stiinta opereaza pe cat posibil cu ce putem masura sau deduce, cu lumea materiala (includem si undele si campurile aici).
Din pacate, cu toata dezvoltarea tehnologica, percepem foarte putin din spectrul electromagnetic (vedem sub 1% din toata gama de lungimi de unda) si auzim foarte putin, mirosim prea putin si intuim prea putin. Un sobolan, o pasare sau un caine ne dau clasa la aceste simturi, si ei ar avea un model al realitatii mult diferit de al nostru.
Noi oamenii de incredem excesiv in ratiunea noastra, si uneori ne putem insela.
Toate bune.
Lucian, am devenit foarte recent un cititor de-al tau si marturisesc ca ti-am sorbit multe postari, asa, pe nerasuflate. Nu sunt cu toate de acord, insa, inclusiv cu aceasta.
Nu am prins cultul personalitatii din perioada comunista (m-am nascut dupa ce l-au impuscat pe Marele Om), am avut insa norocul sa prind aceasta manifestare bizara a ortodoxismului in Romania. Eu sunt ateu (si chiar pasionat de ideea de a aduce pe altii la ideile mele), insa nu am o problema cu religia ca atare.
Problema pe care o observ eu la societatea noastra lipsita de principii, dar care sustine ca le-ar avea, este impulsul acesta bizar al oamenilor de a inlocui stiinta cu religia sau viceversa. Cum a spus si un alt cititor mai sus, ele ar trebui sa raspunda la intrebari diferite. Orice om cu doi neuroni functionali intelege ca Biblia, o serie de volume incomplete scrise acum 1700 de ani, nu are cum sa raspunda la ce raspunde stiinta acum. Tragedia este ca multi oameni ar putea avea mai mult de doi neuroni functionali, dar aleg s-o interpreteze ad literam. Si, mai relevant, aleg sa accepte invataturile altora care propovaduiesc interpretarea ad literam. Adica ce ziceai tu de figura care ii ghideaza. O mare majoritate de credinciosi lasa ganditul in seama unui parinte, parinte care nu are nicio pregatire relevanta acestei lumi. Acolo este tragedia. Un crestin care crede, dar cerceteaza, cauta sa inteleaga, care se imbunatateste si care aduce imbunatatiri lumii inconjuratoare, cu acel crestin pot sa ma imprietenesc fara nicio ezitare. Insa, cand un crestin imi spune ca doi barbati nu se pot casatori, nu pot adopta copii (implicit, ca le este mai bine copiilor abandonati in caminele maretului nostrum stat), eventual ca femeile sunt inferioare barbatilor sau alte nonsensuri de genul…cu acela nu mai pot sta de vorba.
Esti genul meu de liber cugetator!
“Insa, cand un crestin imi spune ca doi barbati nu se pot casatori, nu pot adopta copii (implicit, ca le este mai bine copiilor abandonati in caminele maretului nostrum stat), eventual ca femeile sunt inferioare barbatilor sau alte nonsensuri de genul…cu acela nu mai pot sta de vorba.”
Nu ma pot abtine. Se pare ca multi oameni moderni care nu au studiat originea religiilor, au senzatia ca preceptele morale au aparut oarecum arbitrar, sunt inventii ale unor popi, si sunt nelegate de realitate.
Ei bine, nu e deoc asa. Si nu ai nevoie de religie sa justifici – medical si biologic de pilda, ca doi barbati ar fi mai bine sa nu aiba relatii sexuale. O fi politic corect si modern, dar biologic este un dezastru. Pe de o parte, este un pericol pentru perpetuarea speciei. In plus, e suficient sa studiem anatomia partilor implicate, si ati vedea ca partea terminala a intestinului gros e facuta sa elimine, nu sa primeasca….Exista studii medicale care arata ca barbatii (sau femeile) care practica sexul anal au un risc mult mai ridicat (de zeci de ori) decat ceilalti – de cancer la colon.
Deci, daca un biolog sau medic iti spune ca nu e bine sa existe sex intre doi barbati, e OK. Daca un musulman, evreu sau crestin iti spun asta, e “retrograd”.
Dragii mei, multe percepte religioase vin din necesitati naturale. Care nu s-au schimbat in ultimii 2000 ani. Natura se incapataneaza sa nu fie “moderna” si sa faca sa procreeze barbatul si femeia, nu barbatul si barbatul. iar femeia e echipata sa aiba copii, barbatul sa aiba grija de femeie. E biologie, sau “religie” daca vreti.
Fiti sceptici si moderni daca vreti, dar nu fiti ridicoli sa aruncati la gunoi copilul odata cu apa din copaie.
@Moi: eu sunt de acord cu tine ca homosexualitatea este o deviatie, dar trebuie sa o interzicem prin lege?
Intr-o democratie liberala, care pana una alta e forma cea mai putin rea de guvernare dintre cele experimentate pana acum, traiesc si oamenii astia. Care este logica prin care putem noi sa ne impunem propria noastra realitate asupra lor? Au si ei o voce in societate si atata timp cat stilul lor de viata nu face rau altora, de ce ar trebui sa-i degradam ca cetateni? As vedea mai degraba sa-i convingem sa aleaga altfel in privinta propriului stil de viata, iar restrictiile in ceea ce-i priveste sa fie minimale (gen casatoria, asa cum o stim, sa fie rezervata noua, celorlalti).
ok…inteleg sa nu credem in nimic, dar sa mai si incercam sa convingem pe altii,,deschizandu-le ochii” cred ca este mult mai grav. Poate ca si cel mai mare credincios , pus in situatia care trebuie ar omora oameni cu mainile goale dar…nu stiu, poate ca Dumnezeu nu este chiar insotit de balauri, norisori si aripi..dar cu siguranta toata lumea asta nu se trage dintr-o reactie chimica absolut intamplatore si inexplicabila.
Scrii binisor, ai idei ok..singurul lucru rau ca mai emiti uneori teorii de genul care nu cred ca isi au rostul.O duci bine, ai o familie , esti sanatos…e totul ok, dar pentru unii Dumnezeu este tot ce le-a mai ramas, tu nu faci decat sa iei unui om sarmas si singura bucata de paine pe care o are, inainte sa moara de foame.De ce ai face asta? nu stiu…Viata a fost darnica cu tine, te-ai nascut intr-o familie buna, cu o inteligenta peste medie, toate se lega in viata fara eforturi prea mari…nimeni nu stie de ce unii primim atat de multe si altii nimic, insa cred ca ar trebui sa multumim…sa ii spunem destinului pentru tot ce avem si sa ne gandim ca absolut oricand , dar oricand, o secunda de neatentie a unui sofer de tir de pe sensul opus ne poate lua absolut totul, de la familie la mersul pe picioarele noastre.
Si daca soferul e neatent si treaba asta vine de sus, nu ti se pare un pic abjecta divinitatea asta?
din replica ta, Lucian, nu rezulta ca esti ateu, care nu crezi “treaba asta vine de sus”. Ci ca esti mai degraba suparat pe Dumnezeu.
Pe de alta parte, cu oamenii ai dreptate si asta scriam si eu: e nevoie pentru unii de un spriijin imaginar…
De Paste, doi gameri se jucau in retea.
– Hristos a inviat! zice unul
– Ba esti nebun, la ce level?
@Otto Brekner: Dacă vorbim de acel Dumnezeu omniprezent şi omnipotent atunci el există şi este energia (cuantică sau de care o fi) ce animă şi menţine Universul, şi fiinţele existente prin cotloanele lui, în funcţiune. Dacă vorbim de o fiinţă, oricît de puternică, ea nu poate fi omniprezentă şi omnipotentă. Şi atunci nu vorbim Dumnezeu. Deci nu există!
Altfel, (in)existenţa lui poate fii demonstrată prin ştiinţă. Mai rămîne doar să ne decidem dacă vorbim de un “ceva” sau de un “cineva”.
Ce-mi spui suna a incercare de demonstrare prin reducere la absurd a existentei lui Dumnezeu, dar care nu e completa. Lipsesc argumentele pentru care nu putem vorbi despre o fiinta omniprezenta si omnipotenta?
Ce spuneam eu e ca exista teorii si exista credinte. Teoriile trebuie sa falsificabile si testabile. Atunci cand nu pot fi astfel, vorbim despre credinte. Credintele nu pot fi nici testate, nici falsificate.
Pentru mine, credinta tine de alegere in primul rand. Chiar si o credinta negativa, asa cum este ateismul, care neaga existenta lui Dumnezeu (fata de celelalte credinte teiste, care o afirma), tine de alegere.
O mică remarcă, ottobrenker!
Credinţa nu prea ţine de alegere. Oamenii nu-şi aleg conştient credinţele, indiferent de natura lor. Într-o exprimare mai plastică puţin, am putea spune, mai degrabă, că ele ne aleg pe noi. Totul ţine de eficienţa echipamentului nostru cognitiv, de “pricepător”. În funcţie de mediul din care venim, de influenţele pe care le-au avut alţii asupra noastră, de informaţiile care ne-au ajuns pe la urechi în perioada de formare intelectuală sau de “evenimentele macaz” din viaţă noastră, ajungem să credem sau nu anumite chestiuni.
Pentru a înţelege mai bine la ce mă refer, să luăm, spre exemplu, credinţa în ideea că extratereştrii s-ar afla deja printre noi. Unii ajung la această credinţă pentru că aşa le dictează lor mintea, pentru că (poate) sunt fascinaţi de ideea aceasta sau pentru că nu prea reuşesc să evalueze corect informaţiile cu privire la aceşti presupuşi extratereştri. Cam aşa stau lucrurile şi cu religia. Nu alegem să credem în Dumnezeu, după cum nu alegem nici să fim atei. Credinţa se sedimentează undeva în background, pentru că vorbim de forţe faţă de care nu avem nici un fel de control. Altfel spus, indiferent că este izvorâtă din teamă, indiferent că este produsul slăbiciunii, apelului la consecinţe, slabei evaluări a informaţiilor sau pur si simplu rod al îndoctrinării, credinţa (în orice, practic) nu ţine de alegere.
@theunquietthought:
Multumesc ca ai ales sa raspunzi comentariului meu, din toate cele de fata.
Vad un determinism cam fatalist in ceea ce spui acolo. E aproape de un model de marketing, care poate fi aplicat in aceeasi masura la deciziile in privinta modelului, marcii si culorii masinii pe care ne dorim sa o conducem, dar si in privinta credintelor religioase.
In privinta asta cred ca nici omul nu e sub vremuri, dar nici vremurile sub om, ca sa parafrazez cronicarul.
Ideea in care cred (impreuna cu altii) e ca lucrurile sunt undeva la mijloc: facem alegeri constiente, le repetam (de suficient de multe ori), le invatam, si apoi le trecem pe pilot automat, si ajung sa para determinate de factori externi noua. Aici intra si credintele.
Viziunea mea despre cum a fost scrisa Biblia 🙂
Petre, cioban de meserie, e in armata si ii trimite o scrisoare sotiei – un plic in care era un desen.
Pe foaie erau desenate o floare, doi copii, o fantana, un soare si o baba. Sotia descifreaza:
“Floareo, ai grija de copii sa nu cada in fantana, ‘tu-ti soarele ma-ti!”
nu e asa Gore!!! Asta e viziunea de dupa blocurile gri…
atunci când un om se hotărăște să facă doar ceea ce e bine va ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu. Cred că e inevitabil. Cheia este să iubim mai mult adevărul decât minciuna sau compromisul, chiar dacă această opțiune ne-ar determina să facem numai alegeri care ne dezavantajează.
E experiența mea, plecată exact din același stadiu al ateului care se credea superior celor credincioși. Faptul că într-o zi mi-am spus: de acum înainte nu voi mai face/gândi nimic de care să-mi fie rușine (voi spune lucrurilor pe nume, nu voi considera o faptă ca fiind bună doar pentru că în aparență pare bună – ignorându-i în mod voluntar motivațiile negative – a schimbat complet viața mea.
și au trecut mai bine de 10 ani în care am făcut tot posibilul să respect angajamentul de ateu cumsecade, făcut față de mine însămi. Iar într-o zi, când mă așteptam mai puțin, fără să caut, fără să trec printr-o situație mai specială Dumnezeu mi s-a revelat astfel încât nu am putut decât să recunosc evidența: Dumnezeu este viu!
am scris acest comentariu doar pentru că timp de câțiva ani m-am tot întrebat de ce eu L-am găsit și nu ceilalți… iar acum am găsit răspunsul.
Imi place ce spui, Mihaela. Sunt foarte multe cazuri de sceptici, atei sau agnostici – oameni de stiinta sau educati – care au avut fie experienta uluitoare sau au cercetat serios si au descoperit pe Dumnezeu. De regula, oamenii aceia au pastrat o doza de indoiala si de smerenie, nu si-au inchis mintea, nu au stabilit mai intai ca Dumnezeu nu exista, si apoi sa isi caute mereu motive. Cine pastreaza o minte deschisa si un suflet deschis, mai devreme sau mai tarziu il va gasi.
Si e adevarat ce remarci si tu – ceea ce remarcam si eu ieri citind replicile – de cele mai multe ori, ateii militanti se cred mai destepti (si de multe ori insulta, in lipsa argumentelor ) pe cei ce cred (asa face inclusiv “marele” Richard Dawkins – mare militant ateu, dar om de stiinta mediocru). In schimb cei ce cred, in general sunt mai deschisi si mai toleranti. Cum se explica oare?
Domnilor!…daca am putea ca umanitate sa rezolvam problema mortii, n-am mai avea nevoie de Dumnezeu. Cel putin, crestinul are o speranta dupa moarte, asa cum e ea. Ateul…inca nu si-a definit si definitivat speranta. La timpul trecut, inteleg, din mormoloc pana la nu stiu ce maimuta, de la maimuta la maimuta evoluata, de la maimuta evoluata la…om. Ce fel de om? De aici incolo ce mai e?
Sunt curios, tare curios ce maimuta evoluata va avea vre-un raspuns.
Simplitatea, aroganta si infatuarea incercarii tale eseistice (!?)… sunt masura judecatilor pe care le emiti. Domnule Mandruta, aceste prime cuvinte se vor doar titlul recenziei mele. Din necesarul respect pentru spatiul virtual – public – in care “evoluam”, ma abtin in a-mi continua observatiile.
D-le Dragos , de ce nu oferi dumneata, cu generozitate si toleranta , fiecarui om ,libertatea de asi afirma opiniile, fara a-l jigni si eticheta dupa mintea si orizontul dumitale ?
Libertatea de care vorbesti dumneata d-le. Cercopitec, nu este atributul pe care-l pot oferi eu….este unul din drepturile universale caruia, ii subscriu prin formare, educatie si mai ales dintr-o imensa convingere. Recenzia la care faceam referire este tocmai expresia acestei libertati. Etichetele si jignirile de care vorbesti sunt simple constatari, stimate domn. Le mentin si intaresc, incercand sa le adaptez prozelitismului evolutionist al d-lui. Mandruta. Toleranta si generozitatea sunt starile si simtamintele care se contrapun necesarei atitudini fata de incercarile gratuite ale domnului mai sus amintit. Si inca ceva :daca elucubratiile d-lui. Mandruta ar fi avut un anonim drept autor, poate as fi trecut cu-n zambet amar peste acestea. Dar in fata unui asemenea “formator” de opinie, recenzia mea se doreste de fapt o implinire a unei datorii de constiinta crestina. Sa ma explic succint :datoria de care vorbeam este izvorata tocmai din universalitatea drepturilor invocate de dumneata, drepturi pe care “eseistul” nostru – in opinia mea – le-a terfelit in modul cel mai abject. Imi cer scuze pentru termen dar, n-am facut altceva decat sa-l parafrazez pe dl. Mandruta din raspunsul retoric, infantil, pe care l-a dat mai sus,
corespondentului “alex”. Pertinenta stimate domn, se obtine in acest caz prin studiu. Prin studiu asiduu, aplicat,… cu necesara doza de discernamant, care din pacate, ii lipsesc d-lui. Mandruta. Timpul nu-i trecut insa pentru indreptare. Sunt sigur ca prin formatia sa academica, dl. Mandruta va gasi calea si mijloacele necesarei reconsiderari.
Dragos: exact ce sa studiez? Sf Augustin Gura de Aur? Sau oameni de stiinta care fac afirmatii bazate pe dovezi? Si, apropos, unde e buna cuvinta crestina cand ma invinuiesti de lipsa de discernamant?
Chiar nu vezi? Eu nu te opresc sa crezi. Iti spun doar ca exista niste mecanisme psihologice care te-au adus aici, intre care primul e frica de moarte. Faptul ca nu-l citez pe Freud nu inseamna ca nu l-am citit, apropos de studiu. Dumneata ce-ai citit? O singura carte? Reluata in alte cateva mii de alti oameni cu aceleasi nevoi psihologice? Un singur fel de a gandi? Pe care vrei sa mi-l impui si mie?
Nu se va intampla. Pregateste ruguil, ca argumente nu ai, in afara de injurii. Halal!
Vrei cumva sa spui ca oamenii care cred in Dumnezeu o fac doar pentru ca le e frica de moarte? Cu ce ii ajuta sa creada, tot mor pana la urma! Eu sunt o persoana credincioasa, dar imi este o frica teribila de moarte! Nu din cauza a ceea ce se intampla, sau nu, dupa, ci din cauza ca nu vreau sa pierd persoanele dragi mie! Am inceput sa simt asta dupa ce am devenit mama – pana atunci nu simteam o parere de rau la gandul ca as putea muri, dar acum imi doresc cu disperare sa traiesc, si eu, si el, cat mai mult posibil!
Lucian, dialectica pe care o incerci, sufera de un mare pacat :este dogmatica si inductiva, bazata pe o intuitie de (si in) sine, ce frizeaza absurdul, prin nihilismul sau. Intr-un cuvant – SOFISM, in cea mai pura si scolastica forma. Ma rezum foarte sintetic, doar la aceasta fraza pentru analiza conceptelor tale. Revenind la raspunsul tau…sunt tentat de o introspectie psiho, lingvistica, lexicala si chiar ortoepica. Nu cred insa, ca spatiul public in care ne “manifestam” ar trebui ocupat cu mica noastra disputa. Provocarea de care-ti vorbesc tine mai de graba de o anumita intimitate, adica de folosirea adreselor personale de e-mail.
Cu stima,
Dragos
Lucian
îți scapă chiar esența religiei – credința, care trebuie să existe.
Ceea ce faci tu este să filozofezi la rece despre un subiect pe care nu-l înțelegi.
Faptul că oameni mici comentează figura lui Isus nu este o blasfemie, dar nici un lucru prea inteligent, pentru că intelectul uman este foarte limitat și cea mai mare problemă este când nu realizezi că ți-ai atins limita, deși în sinea ta ești absolut convins că ai descoperit legea universului – raționamentul tău este fără cusur.
Atâta că nu cuvintele îți vor revela sau contrui credința.
Ca să vezi un exemplu – încearcă să înveți ceva simplu, ca mersul cu bicicleta, sau cu rolele, sau cu schiurile din cuvinte – adică fără exercițiu.
Nu vei reuși niciodată,
Nici unul din circuitele neuronale care îți coordonează mișcările sau echilibrul nu reacționează la cuvinte – la fel credința nu se învață în cuvinte. Astea trebuie să le ai și să le și pui în practică pentru a le putea folosi cu adevărat.
Poți învăța matematică, însă, din cuvinte. Chiar și o limbă străină – dar nu vei învăța niciodată o limbă străină din cuvinte, așa cum o vei învăța pe viu, atunci când ai credință și te duci acolo unde se vorbește ea ca să o înveți, fără să mai pierzi vremea cu lecții…
Totuși, cuvintele te pot ajuta foarte mult odată ce ai credința, ca să realizezi că ești pe drumul bun sau nu.
Odată ce ai învățat să mergi pe bicicletă poți încerca și triatlon, și downhill, șitrial, și monociclu.
Uneori, dacă ai destulă credință, le înveți deodată (de ex trialul cu mersul pe bicicletă). Ai credința că vei reuși și începi direct cu trialul. Acesta este un exemplu de credință.
Dar așa cum nu creezi reflexe de genul acesta cu cuvinte, nici credința nu o creezi cu cuvinte.
Pe de altă parte, cei care nu au credință sunt de obicei oameni care nu prea fac ei lucruri, însă le comentează pe ale altora.
Sugestie: credința nu ține neapărat de religie.
Iar modelul cognitiv care susține (sau care a dezvoltat religia) este mult mai complex decât frica de moarte. Mult.
Subscriu aproape in totalitate acestor puncte de vedere, d-le. Sorin ! Mai mult chiar, ma bucur enorm ca “teoriile” d-lui. Mandruta isi gasesc replicanti pe masura. Si sunt cu atat mai bucuros, cu cat constat ca niciunul dintre noi nu am raspuns cu masura cuvenita acestei prostitutii jurnalistice !
Religia – o fraza de dansii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osanda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti…
Nu! moartea cu viata a stins toata placerea –
Cel ce in asta lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti.
Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;
din Poezia Imparat si proletar de M.Eminescu
D-le. Gore,
“Imparat si proletar” a marelui nostru Eminescu, este una din marile controverse legate de conceptul hegelian in opera sa. Nu-ti voi face o analiza a liricii eminesciene (ti-ar depasi cred, intelegerea !) dar postarea acestor inegalabile versuri, nu are nicio legatura cu subiectul d-lui. Mandruta. De ce ? Foarte simplu :
daca in perioda studiilor berlineze, hegelianismul a fost cel mai puternic curent academic, marele nostru poet a fost -firesc- profund legat si influentat de acesta, ca in ultima parte a vietii (la maturitatea sa lirica si jurnalistica) sa se dezica cu tot spiritul sau, de utopia lui Hegel. Calinescu si chiar Noica, vin in sprijinul acestei afirmatii. Conchid, sugerandu-ti ca un asemenea context al operei eminesciene, nu ofera vreun argument favorabil conceptiilor dialectice ale d-lui. Mandruta. Pentru ca episodul acestor versuri, in opera poetului nostru national, nu este decat….un episod. Fundamentul eminescian este mult prea departe de filosofia ieftina a “jurnalistului” caruia ii dati atata importanta, postand vrute si nevrute in fituica sa electronica.
http://nordortodox.webs.com/
link-ul este pentru Mandruta! Si…. felicitari pentru atitudinea aerisita si logica in problematica maidanezilor!
Mi-am arungat privirea in pagina respectiva. Ne putem bucura si de parerea dvs.? V-as fi profund recunoscator.
Si totusi nu numai la RVE se vorbeste asa despre Isus si nici numai in perioada noastra. De aproape 2000 de ani Isus a incantat, prin ceea ce a facut si prin ceea ce a spus, mai mult decat orice alt om care a trait pe pamant. Si o va face atat timp cat va exista pamantul. Fie ca-ti place sau nu. Dar ma bucur ca asculti RVE :).
Uite si cateva pareri ale lui Napoleon despre Isus Hristos.
Cunosc oameni; şi vă spun că Isus Hristos nu este doar un om. Numai o minte superficială poate vedea vreo asemănare între Hristos şi întemeietorii de imperii sau zeii altor religii. Această asemănare NU există însă…
În Persoana lui Hristos, totul mă uimeşte. Spiritul Său mă înfioară, iar voinţa Sa mă pune în încurcătură. Între El şi orice altă persoană din istorie nu există nici un termen de comparaţie. El este într-adevăr o Fiinţă unică. Ideile şi sentimentele Lui, adevărul pe care El l-a vestit, modul Său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare umană şi nici prin simpla natură a lucrurilor…
Cu cât mă apropii mai mult de El şi cu cât Îl cercetez mai atent, cu atât mai mult imaginea Lui mă depăşeşte, ea rămâne măreaţă, de o splendoare copleşitoare. Religia Sa este o revelaţie a unei inteligenţe ce nu poate fi umană…
Nimeni nu poate găsi undeva o imitaţie a exemplului vieţii Sale…
Caut în zadar să găsesc în istorie ceva să fie asemenea Persoanei lui Isus Hristos şi Evangheliei Lui. Nici istoria, nici umanitatea, nici epocile sau natura nu îmi pot oferi ceva cu care să-L pot compara sau explica. În El, totul este extraordinar.
Ce om si Napoleon asta! Sa te faca el superficial de dincolo de mormant…
Uite de exemplu ce poti asculta la RVE. Asta ar trebui sa fie crestinismul. Asculta te rog si spune-mi daca mai stii un om care sa faca asa ceva pentru semenii lui.