Vedere de la mare

Cat vezi cu ochii, nici un zambet. O mare de figuri intunecate (ca nu toata lumea a aflat de SPF 50) se invarte incet, precum caii la manejul circului, pe aleea de langa plaja Saturn, spre Venus si inapoi.

Spre deosebire de vilegiaturisti, caii stiu mai multe despre conditia lor. Stiu ca sunt dresati, stiu cine e dresorul si mai stiu (ok, poate nu sunt siguri de  asta) ca la final vor ajunge salam. Oamenii insa, isi mai fac iluzii.

Ei cred ca sunt in vacanta.

Ii ajuta si mediul. Pe marginea drumului sunt tarabe care vand toate obiectele la care omenirea s-a putut gandi ca ar putea sa dea de lucru copiiilor inca 5 minute, cat sa nu puna nici o intrebare la care maturii care ii duc de mana oricum nu au raspuns. Bentite cu led-uri, mingi cu led-uri, pompoane in forma de fluturas cu leduri mov si roz, bastoane, creioane, sepci de marinar si sepci pur si simplu. Cu led-uri.

In caz ca n-ati recunoscut locatia, va fac un update: vacanta romanului obisnuit. Pauza dintre doua iaduri, cel casnic si cel de la serviciu. Purgatoriul inselator, care te lasa la capatul celor 8 zile regulamentare cu cardul gol, capul idem si sotia cu un motiv in plus de divort. Nu, nu esti tu. Asa o sa-ti spuna.

M-am trezit in locul asta acum cateva zile, dupa ce-am gresit o alee. Am intrat in el pe bicicleta si-am ramas captiv, in vreme ce suvoiul uman trecea pe langa mine detestand evident tentativa mea de a fi diferit. Oamenii veneau dinspre Mangalia, unde nu e nimic de facut si se duceau spre Venus, unde nu e nimic de sperat. Intre aceste doua certitudini, oamenii se plimbau oricum, mintindu-se, la fel cum Columb isi mintea oamenii in Marea Sargaselor ca mai e un pic. Inca un pic si ajung intr-un loc misto, in care se intampla ceva.

Dar ce?

Nici eu si nici ei nu stim. Si pana atunci mergem si cascam gura. Pe dreapta, la restaurantul traditional cu sarmale, canta Trupa lui George Cutare, vesnic indatorata unor muzicieni adevarati si morti intre timp, care i-au lasat mostenire partiturile si versurile dar nu si vocea. George insa nu stie asta si nici eu nu-i spun. Mai ales ca nici nu m-ar auzi: la cat de tare canta, probabil ca si delfinii pot fredona deja cateva bucati.

Dar nimeni nu e suparat, mai ales ca nu apuci sa surzesti: suvoiul uman te duce mai departe. Inca 100 de metri si ai terasa cu ansamblu folcloric si ring de dans, unde in mijloc s-a format deja o hora. Tot de oameni fara zambete, tinandu-se unii de altii, seriosi, cu exprienta. Astia sunt mai batrani si stiu deja: vacanta nu e despre distractie. Vacanta e despre bifarea obligatorie a catorva puncte.

Plaja. Porumb fiert. Prima bere. Pranz. Mici. A doua bere. Inca un pic de plaja. Scatoalce la copii. A treia bere. Dialog formal cu nevasta “Eu cred ca n-are cum sa fie mai ieftin la bulgari”. Mai ieftin. Sau mai scump. Sau mai murdar, nu e o gama larga de preocupari. Si-apoi inca o bere. Si plimbarea de seara, obligatorie, cu copilul de mana, spre orizontul intrezarit undeva in constiinta fiecaruia, dar despre care nimeni nu vorbeste.

Orizonul adevarului ca vacanta asta e naspa.

In vacanta asta e prea mult zgomot, prea putin sens, prea multa durere pe care omul nu poate nici macar s-o recunoasca.

Durere? De unde, la Saturn? La Venus? Intre atatea solutii de a obtine placere, de la clatitele cu ciocolata si pana la suberek-ul din piata din Mangalia? De la…

Da. Durerea ca facem acelasi lucru in fiecare an. Si ca nu gasim niciodata acolo lucrul pentru care ne ducem.

“Care, cum?” o sa ma intrebati indignati. “Marea e acolo. Plaja e plina! Apa e calda! Ai tot ce vrei.”

Asa e. Ai tot ce vrei, exact in momentul in care n-ai nevoie de nimic. 

Ai totul, claie peste gramada, viata ta, a celorlalti, obiectele si bucuriile trupesti cu care ne complicam existenta. Ai absolut totul, nici macar nu trebuie sa stai la coada. Ai.

Si tu, tu n-ai vrea decat sa fii. Altcineva.

Si asta nu mai e demult cu putinta.

“Hai, bai, ca vorbesti prostii!” mi-ar zice acum unul dintre oamenii fara zambet care se pregatesc sa mai dea o tura pe la terasele de pe plaja. “Astea sunt doar figurile tale din cap! N-avem, bre, nici o treaba. Ia si tu o bere si distreaza-te, ce dreacu tai firul in patru atata!”

Corect. Tocmai de aceea va recomand o plimbare seara, intre Saturn si Venus.

Berea e 5 lei si la a treia uitati c-ati citit povestea asta.

10 comentarii

  1. Cred ca nu ai vazut realitatea. Doi ani de zile am fost in Venus la hotel pe malul marii si anul asta am zis sa aleg Jupiter. Vreau sa-ti spun ca pentru o familie cu doi copii, unul de 6 ani si unul de 3 ambele sunt cred ca printre cele mai bune destinații de pe litoralul nostru. Nu stiu unde ai vazut tu oameni tristi in Venus dar eu te pot contrazice. Anul asta dupa o zi in Jupiter am fost sa revăd plaja in Venus si crede-ma erau doar oameni veseli si pe strada la fel. Acum depinde ce atmosfera preferi, dar Venus se desprinde din peisajul litoralul românesc. E o stațiune mica si cocheta, asta nu e pentru cei ce compară cu Mamaia si Eforie Nord. Depinde de ceea ce aștepți de la un concediu reusit … Pentru mine a fost mereu frumos la Venus si ma întorc cu drag oricand. Si nu, nu sunt la vârsta a treia, am doar 35 de ani si prefer aceasta stațiune in detrimentul celorlalte de pe litoralul nostru …

  2. Corina , sant chiar exagerat de veseli…dar nu o veselie sanatoasa,molipsitoare.Doar ceva suflete triste, sau singure ca si ideal dar cu masca veseliei si nepasarii de sine sau de tot. Are dreptate autorul, si acestia „bifeaza” niste puncte in viata lor nereusita, in „vacanta lor superba”…

  3. Nu cred ca în articol este vorba de calitatea litoralului românesc. Mai curând este vorba de sens, sau mai bine spus de lipsa acestuia. Cântecul următor cred ca exprima același lucru: https://www.youtube.com/watch?v=SeRSlQlPkpo

    Dacă Dumnezeu e dat la o parte atunci rămâne doar un vid…un vid ce duhnește a disperare. Iar dacă ești puțin conștient de asta, precum autorul acestui articol, atunci, nici măcar vacanța nu va mai părea altceva decât un circ ieftin, o păcăleală menită să ne cheltuie timpul, energia, gândurile…

  4. Nu-i asa, domnule Mandruta ca te simti asemenea unei elite din Grupul Bilderberg , in raport cu „pulimea” amarata care vine pe Litoral(nu in Caraibe cu iahtul, ca tine) sa-si cheltuiasca banul muncit cu greu tot anul?
    Ca doar faci parte din acel „Club Select” de 100.000-200.000 de indivizi(asa cum tu insuti ai declarat), care nu mai suporta „prostimea cea multa si conservatoare” si care ar dori sa treaca cu buldozerul peste ea, daca s-ar putea. Dar, imi vine acum in minte, celebra replica a lui Voda Lapusneanu adresata vornicului Motoc(care gandea aidoma tie): „Prosti, da multi”. Asa ca, domnule Mandruta, vezi ca nu cumva „prostimea asta” despre care scrii mereu, sa nu-ti ceara vreodata capul!

  5. pentru ca vorbesti asa de urat, cde zici tu daca vei obtine doar ( dupa ce ai cerut capul), doar capul p…i, ca sa il rontai putin?! Ce zici, mai prostule???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s