La inceput n-am vrut sa cred stirea. Si totusi, la cel mai bun liceu din Bucuresti, un elev a fost pus, in gluma, sa se tarasca in genunchi pentru o nota mai mare. O spune mama unui alt elev.
Gluma e proasta, dar contextul ramane: liceul e ultra-competitiv. Daca nu esti geniu la mate, abia treci. “Asa se face performanta” – o sa-ti spuna, poate Bela Karoly, antrenorul Nadiei. Marea performanta inseamna, intre altele, si spaima de umilinta infragerii.
Da, dar am o mica problema cu asta: ce te faci daca elevul acela, acela care merge in genunchi e mai talentat la fizica? Ce te faci daca viitorul lui e in marketing (avem destui ingineri in publicitate, ramasi acolo din frumosii ani 90)? Ce te faci daca ii place mai mult romana? Sau vrea sa devina cel mai mare pilot de incercare din Europa?
E una dintre problemele scolii romanesti. Profesorii n-au timp si nici chef sa ii indrume pe elevi spre lucrurile la care sunt mai talentati. In loc de asta, ora e mai degraba o oportunitate de cariera pentru profesor – mai ales daca are si olimpici – decat un act de ghidaj al fiecaruia in parte, spre ceea ce i se potriveste.
Mersul in genunchi pentru o nota are insa un model in societatea romaneasca. La televizor. Stiti cu totii la ce ma refer: unii merg in genunchi pentru iertarea pacatelor. Sau vindecarea de reumatism. Dar chiar si daca la Vianu lumea ingenunchea ironic, nu e nici o lectie de viata aici.
Sau e?
Pai asta e problema, ca e. Oamenii se tarasc in genunchi in mintea lor pentru si mai putin, cand termina scoala. O fac virtual, o fac in minte, o fac din vorbe, dar o fac.
Ne taram in genunchi atunci cand ii spunem sefului “asa e, cum ziceti dumneavoastra”, cand am vrea de fapt (si ar mai si merita) o palma sau un sut in fund.
Ne taram in genunchi in fata autoritatilor, cand trece pe la stop coloana oficiala. Pare ca stam in masina, dar tot in genunchi se numeste pozitia, doar ca ne facem ca nu vedem.
Suntem in genunchi cand ala da muzica mai tare in cortul in care isi face nunta pe strada. Si ne taram linistiti spre casa, in coloana si de fapt, tot in genunchi in fata primarului care n-a reusit sa termine drumul.
Poate ca in contextul asta, e bine sa incepi de tanar. Mi s-a intamplat si mie.
Am avut o experienta personala cu o doamna profesoara din Mihai Viteazu, cam prin clasa a XII-a. Cand incepusem sa ma simt cumva atras de actorie si chiar prinsesem o auditie la un film, tocmai in Buftea – mare onoare si mare emotie. Dar… doar ca sa fiu fortat sa raman in ziua aia la liceul de profesoara – fatalitate! – de matematica, ca sa mai tocesc un pic, „in loc sa-mi pierd vremea cu prostiile”, cum mi-a spus doamna.
Azi, fireste ca-mi pierd vremea cu prostiile (si sunt platit pentru asta) intr-un domeniu conex, in vreme ce matematica se descurca relativ bine si fara mine.
Si da, am tinut-o minte pe acea doamna profesoara de matematica. In sensul ca o urasc si acum. Si nu i-ar fi fost deloc greu sa fie eroina vietii mele, pentru tot restul zilelor.
Nu trebuia decat sa se intrebe ce mi s-ar potrivi, nu daca am capul destul de mare incat sa-mi intre sirul Riemann in el.
P.S. A intrat pana la urma. Dar a iesit pe partea cealalta, in genunchi…
There is no ads to display, Please add some
Adevarat graiesti…mai ales in ceea ce priveste sistemul de invatamant. #respect
Frumos spus 🙂
Pe vremea când tu erai în clasa a XII-a în România era un sistem centralizat. Câte locuri erau scoase la concurs la IATC? Și din acestea câte erau rezervate pentru pile (fii de actori, regizori,..)? Așadar care era probabilitatea ca tu să mănânci pită din teatru?
in viitor o sa existe niste labe proaste de barbati! prin atenta obladuire a mamicutzelor isterice, corporatiste, implinite in viata, care in loc sa imbratiseze p* tatalui noaptea il strange in brate pe plod sa nu caza din pat mititelu! le-ati scos puiul din organigrama, le-ati scos orele de sport, ii duceti la scoala si-i aduceti in masini cu fotolii de piele, nu se mai catara in copaci, nu se mai bat in tramvaie, le-ati scos armata, deci o sa aveti niste labe de barbati batuti si inselati de neveste! dati afara profesorii exigenti, puneti-le dobitocilor vostri in mana tablete! vai de capul vostru de prostalai! si la usa bat razboaie. casca ochii hipsterimea cu kkt in turul pantalonilor cazuti si cu muci in freza, ca eroul the revenant supravietuieste, pentru ei e ca vaca mov de la milka, n-au vazut vaca in realitate, n-au vazut nici barbat, se mira pulimea mica care n-a facut armata si plange sub fustele unei fufe. dati-le cuburi de zahar si impaiati-i
mandruta esti si tu o muiere proasta.
Adrian, esti pe langa subiect, sunt doar niste isterii de varsta medie, esti unu’ care nu poate sa inteleaga prezentul si viitorul cum n-ai inteles mare lucru nici din trecut si acum te-ai trezit sa comentezi frustrari pe aici.
Adrian, esti pe langa subiect, sunt doar niste isterii de varsta medie, esti unu’ care nu poate sa inteleaga prezentul si viitorul cum n-ai inteles mare lucru nici din trecut si acum te-ai trezit sa comentezi frustrari pe aici.
Adrian R, esti prost si din alt film. Du-te si culca-te!
deci va simtiti labari! nicio problema intre timp v-ati prins ca liceenii aia sunt mai destepti decat voi si fac glume intre ei si cu profii, d-aia-s olimpici pe acolo ca-i duce capul! intre timp s-o fi mai prins si mandruta ca toata chestia e o mizerie deontologica ca toate mizeriile marca hotnews de manipulare pentru prostimea care nu verifica trei surse daca presa n-o mai face de mult. luati cu vorbe, prostilor, ca razboaie faceti pe facebook. in fuste sau dupa fuste in timp ce deontologii si investigatorii lu peste fac bani pe prostia voastra
Problema nu e ca a fost pus sa sa tirasca în genunchi, problema e ca a făcut-o.
Cind ești stapin pe tine nu te tirasti in fata sefului, ii spui unde greseste si oferi o solutie mai buna. Cind cineva „cu autoritate” iti spune sa faci ceva ce stii ca e gresit nu pleci capul, te opui (in limita bunului simt) si explici de ce e greșit. Stii cine urmeaza drumul fara sa comenteze? Vacile si boii. Stii unde ajung in final? La taiat.
Degeaba te plingi daca nu oferi si o solutie.
Domnule Mândruță,
Cred că ați citit până acum și declarațiile elevilor din clasa respectivă. Ca să vedeți ce înseamnă telefonul fără fir. Și cât de ușor se iau articolele unora drept știri:
http://adevarul.ro/educatie/scoala/cum-desfiintezi-reputatia-unui-om-adevarul-cazul-profesorului-vianu-acuzat-pus-elev-genuchi-nota-1_56b6082c5ab6550cb8846c91/index.html
[…] recent un articol în care era prezentată situația unui elev din București, care a fost pus să meargă în […]
Dacă în buletin ai o poza de sfânt normal ca poți sa ceri păcătoșilor sa implora un salariu de profesor, pardon o nota mai mare. Boala macină tot.