De cele mai multe ori cand ma pomenesc intr-o dezbatere religie vs. ateism uit sa le spun credinciosilor un lucru important si care cred ca le-ar facea placere:
As vrea sa fiu ca ei.
Chiar as vrea. Am 48 de ani, probabil ca ma asteapta inca vreo 10-20 ok, restul de boala, apoi decesul, apoi nimic. Ce bine-ar fi sa pot crede ca viata e doar o faza a unei existente vesnice, in care cineva va avea grija de sufletul meu… Nici nu va imaginati cat de tare, fara nici o ironie, cat de tare as vrea sa schimb scepticismul, ratiunea si mintea care imi spun ca orice as face, orice ar fi, in maxim 30 de ani sunt nimic.
Absolut nimic. Ma gandesc la asta, cateodata de doua ori pe zi. Nu e un sentiment placut. Fata de nimic, chiar si iadul pacatosilor pare o solutie buna: pentru ca de fapt si in iad, oricat te-ai chinui, continui SA EXISTI.
Eu insa nu pot crede in asta, in viata vesnica si in salvare de la moartea trupului. Nu pot, pentru ca demult, in copilarie, am pus cap la cap argumentele divin vs biologic si ratiunea a tras concluzia care ma urmareste si acum: suntem organisme biologice cu timp limitat de viata. Si atat.
Nu pot sa cred altceva. Nu pot, si va rog sa ma credeti ca mi-as dori. Chiar foarte tare. M-ar scuti nu doar de nopti in care ma trezesc in transpiratia aceea rece a spaimei de vesnicia neantului. Dar poate ca mi-ar da si energia necesara sa continui sa fac lucruri cu sens aici pe pamant.
Ma uit in jur, cei mai multi dintre oamenii fericiti sunt credinciosi. Cei mai multi dintre nevrotici si neadaptati sunt atei. Prietenii mei care cred in divin au o privire mai senina, vacante mai vesele, amici mai buni in jurul lor. Cred ca sunt si mai bogati: la mine in sat, oamenii cu stare, sunt si cei mai vizibil religiosi. Si vad ca le merge bine. Oamenii ii respecta atunci cand vorbesc despre asta. Eu trebuie de cele mai multe ori sa imi ascund parerile despre spiritualitate. Pentru ca sunt putini care sa le accepte.
De-aia ii si invidiez pe cei cu credinta, crestini sau de alt cult. Pentru ca sunt mai bine integrati in comunitatile lor, pentru ca viata lor are mai mult sens, pentru ca pot crede sincer ca isi vor petrece vesnicia cu cei dragi.
Pentru mine, vesnicia e o drama. Pentru ca stiu – sau cred, luati-o cum vreti – ca atat eu, cat si cei pe care ii iubesc, n-o sa mai existe intr-o buna zi.
Si asta ma topeste zilnic de puteri.
De-asta nici nu ma mai bat prea tare cu credinta, in ultima vreme. Pentru ca stiu ca alternativa la ea, adevarul meu, e cu mult mai cumplita.
O traiesc in fiecare zi, si nu e nici o sfaraiala. Tocmai de aceea, ca om privat de ea, recomand tuturor, cu caldura, religia.
Te face mai fericit.
Si chiar daca la capatul vietii descoperi ca dobitocul de ateu a avut dreptate, macar ai trait pana atunci mai relaxat decat el.
There is no ads to display, Please add some
De fapt, dacă ateii ar avea o anumită structură în creier care nu le permite să creadă în zei, atunci este una foarte asemănătoare cu structura deţinută de credincioşi, de fanatici, pentru că ambele (credinţa în zei şi credinţa în Nimic) presupun iraţionalitatea, credinţa, fanatismul.
Cum altfel ar putea fi privit faptul că ateii cred sincer în faptul că universul s-a născut din nimic, avându-şi cauza în sine, respingând posibilitatea raţională ca acea primă cauză să fi fost „ceva”, orice, fie şi o ecuaţie logică oarbă, lipsită de conştiinţă (aşa cum înţelegem noi această noţiune), aşa cum a arătat marele matematician Kurt Gödel în ecuaţiile sale? Lui Gödel, una dintre cele mai strălucite minţi ale omenirii, cum de nu-i lipsea structura asta?
Ecuaţiile sale au fost verificate recent de computere ultraperformante, iar maşinile au decis că sunt corecte – aşadar, dumnezeul lui Gödel ar putea exista. Şi totuşi, ateii tot nu se vor dezice de nimic nici măcar cu 1%. Ce este asta, dacă nu fanatism?
Eu merg pe principiul 50-50%: ar putea exista un creator, dar în niciun caz YHVH, Allah sau alte bazaconii. Natura acestui posibil creator ne-ar rămâne complet incomprehensibilă. Consider că, în lipsa unor dovezi concludente pro sau contra, în absenţa unei explicaţii raţionale asupra apariţiei universului, un om dotat cu raţiune nu poate alege o variantă sau alta. Concluzia: şi ateii, şi drept-credincioşii sunt iraţionali.
Din cate stiu eu, teorema de incompletitudine a lui Godel, nu demonsreaza existenta vreunui dumnezeu, demonstreaza doar ca un sistem nu poate fi validat din interiorul acestuia, trebuie sa se foloseasca un sistem extern care sa il includa pe primul. Lucru de bun simt pana la urma, care nu contrazice nimic din „viziunea” ateilor. Poate a acelor atei pe care ii ataci matale. Ateu, in acceptiunea majoritatii celor care se regasesc sub aceasta umbrela, inseamna lipsa credintei in ceva nedovedit. Atat. Nu inseamna ca stim ca nu exista. Pentru a sti ceva ca exista sau nu exista, trebuie in primul rand sa cunosti proprietatile acelui ceva, ori Dumnezeul inventat de oameni este un concept lipsit de sens, prost definit, nu putem spune despre el nimic coerent.
Deci, abtinerea in credinte nedovedite, este singura pozitie rationala posibila. Asta inseamna sa fii ateu.
Eu is foarte curios cum ai calculat tu procentele de 50% – 50%? Daca te tii rational, inseamna ca ai un argument pentru aceste valori. De ce nu 10% – 90%? sau 0.01% – 99.99%? etc. Daca ti-ai pierdut cheile, zici ca sunt 50% sanse sa le gasesti si 50% sa nu? eu nu cred. Probabilitatea se poate calcula DOAR atunci cand cunosti numarul total de cazuri posibile, si numarul total de cazuri favorabile. Daca nu le cunosti, te multumesti sa afirmi ca nu stii, esti agnostic in aceasta privinta. (da, un ateu poate fi si agnostic, nu sunt pozitii incompatibile, sunt perspective diferite asupra problemei, una priveste credinta/necredinta iar alta cunoasterea).
De obicei, nu intru în dialog cu ateii, pentru că am avut experienţe neplăcute cu astfel de fanatici, care-şi argumentează poziţia, în general, prin insulte. Apoi, nici nu am atât de mult timp liber, pentru o discuţie care nu va duce undeva, fiecare pornind de pe poziţii ireconciliabile: ateul fiind iraţional, iar eu opusul acestuia. Acelaşi lucru se întâmplă şi când încerc să dialoghez cu credincioşii fanatici, deci nu este ceva nou.
Nu am spus nimic despre teorema incompletitudinii, ci mă refeream la argumentul ontologic al lui Gödel. Cu toate criticile aduse axiomelor sale, acestea sunt corecte – asta au spus-o maşinile. Problema că nu tot ceea ce este corect este şi adevărat este una specifică matematicii, aici este important de reţinut doar atât: dacă axiomele sunt corecte, ar putea fi ori adevărate, ori false. Concluzia: dumnezeul lui Gödel ar putea exista. Sau nu. Important este că ar putea.
Nu ştiu de ce ateii înţeleg de fiecare dată când este vorba despre Dumnezeu că ar fi dumnezeul iudeo-creştino-mahomedan, hindus, avestan sau altul. De asta am şi spus „creator”, pentru a nu se înţelege altceva. Mă refer la o posibilitate legată de un singur lucru: apariţia universului. A enunţa că universul este etern contrazice dovezile care spun de un început (microunde, expansiune etc.) şi nu rezolvă nimic: tot vrem să aflăm cum şi de ce. Aşadar, atâta vreme cât ştiinţa admite un început al lumii şi nu-l poate explica, nu pot exista decât două posibilităţi: un Creator (genul neutru) sau Nimicul. Atâta vreme cât nu pot exista, logic, dovezi, în privinţa niciunei variante, statistic nu poţi atribui altă probabilitate decât 50-50% fiecărei variante. Pentru ca o variantă să aibă o pondere mai mare, ar trebui dovezi în favoarea unei variante. Poţi să ni le prezinţi, dacă le ai. Dar ce să vezi, nu le ai. Dovezile tale sunt împotriva zeilor inventaţi de oameni (YHVH, Vishnu, Zeus şamd), dar eu nu vorbesc despre aceşti zei, ci despre Prima Cauză a lumii, sursa tuturor celorlalte cauze, iar aceasta, repet, nu poate fi, logic, decât ori Creatorul, ori Nimicul. Nu există cale de mijloc. A considera asta înseamnă a abandona logica şi raţiunea. A atribui pondere mai mare unei variante în absenţa oricăror dovezi, înseamnă a abandona logica şi raţiunea.
Ateu agnostic? Cred că ne lipseşte semnificaţia termenilor aici. Să rezolvăm problema. Ateu=persoană care neagă existenţa lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; agnostic=persoană care consideră că gândirea umană este incapabilă să ofere suficiente argumente raţionale pentru a justifica existenţa sau neexistenţa lui Dumnezeu. Aşadar, ateul ştie cu siguranţă că nu există Dumnezeu. Despre ce vorbim aici? Despre grade de ateism? Ateu convins, ateu moderat, ateu aproape creştin?! Ori eşti ateu, ori eşti agnostic. Dacă ateul nu crede, înseamnă că are dovezi că nu există, nu poate fi şi agnostic, crezând că nu pot exista dovezi. Dacă ateul crede că nu există şi nu are dovezi, mă tem că are o problemă. Zic să te hotărăşti.
Ateul însă crede în mod cert în ceva. Negând orice posibilitate a existenţei unei divinităţi, ateul este forţat să creadă în… Nimic. Aşa cum am spus mai sus, nu pot fi decât două surse ale lumii: universul creat şi universul născut în mod spontan din nimic. Ce este nimicul? Când negi prima posibilitate, o accepţi automat pe a doua. Altceva în afara celor două este în afara logicii şi raţiunii. Aşadar, ateii acceptă nimicul. Ce este însă nimicul? Nimicul este „ceva” ce, deşi nu este ceva, nu poate fi definit, nu are spaţiu şi este lipsit de energie. Pe scurt, nu există, iar existenţa sa nu poate fi dovedită. Totuşi, ateii cred în nimic, fără a avea nevoie de dovezi, respingând complet cealaltă posibilitate logică. Ce este asta, dacă nu credinţă pură şi fanatică? Ce sunt ateii, cu micile lor asociaţii „raţionaliste”, altceva decât nişte sectanţi, nişte adoratori ai Nimicului? Unde este raţiunea aici? Eu nu o văd. Cine o vede nu poate fi decât orb, iraţional, fanatic. Sfârşitul conversaţiei. Am pierdut deja prea mult timp, încercând să găsesc raţiune acolo unde nu este. Dar aşa sunt eu, nu mă învăţ minte şi nu pot crede cât de fanatici şi iraţionali pot fi unii oameni. Nu înţeleg însă de ce. Cum poţi să fii 100% convins de ceva, în absenţa unor dovezi 100% în favoarea acelui lucru? Straniu. Omul este o fiinţă absolut de neînţeles. O fiinţă dominată de emoţii care clamează raţiunea.
@dan-constantin
Hai ca asta nu e grea de priceput, daca te tii atat de rational: Nu poti asigna probabilitatea 50-50 cand nu cunosti nimic despre elementele in cauza. E foarte clar. Poti afirma doar ca NU STII. Atat. Din acest NU STIU, rezulta automat NU CRED. Adica ateu. Simplu. Nu exista un 50-50 by default urmand ca argumentele sa mute cursorul, nu asa se determina probabilitatea evenimentelor.
Sunt convins ca exista fel si fel de atei precum exista si fel si fel de credinciosi. Eu ti-am expus ce inteleg eu (si multi altii) prin cuvantul ateu, si din cate vad difera semnificativ de ce intelegi tu prin cuvantul ateu, asa ca vorbim degeaba, daca nici asupra termenilor nu cadem de acord.
Inteleg ca timpul tau este limitat, la fel este si al meu, deci ma limitez in a schita ce inteleg eu prin termen. Daca vrei sa ducem povestea mai departe, cu placere, promit sa nu fiu din ala care musca.
Deci, ateu = persoana careia ii lipseste credinta in Dumnezeu (a se citi orice zeu, divinitate, creator, forta suprema personala, etc). El nu afirma ca STIE ca nu exista, afirma doar ca NU CREDE in existenta zeului X, spre deosebire de teisti, care CRED in existenta lui X. Astfel, teismul/ateismul privesc credinta/necredinta in ceva. Agnosticismul in schimb, priveste lucrurile din perspectiva epistemologica, ce se poate STI despre acest ceva sau ce nu se poate sti. Sunt abordari diferite ale problemei, si nu vad de ce nu poate exista un ateu agnostic (subsemnatu), ateu gnostic, teist agnostic sau teist gnostic. Dintre toate aceste 4 posibilitati, doar pozitia de ateu-agnostic este cea rationala, conforma cu tot ce stim despre lumea in care traim. Orice alta viziune este irationala si atacabila.
Ti-as raspunde si la problema ta cu nimicul, dar nu vreau sa o lungesc prea mult, sau sa ajugem sa deturnam pagina lui lucian cu discutii interminabile despre nimic.
Ateu agnostic sau gnostic? :)))) Dacă ateul neagă ceva ce nu poate fi cunoscut sau crede că s-ar putea cunoaşte în mod mistic… Q.E.D. Adică tot ceea ce am spus eu mai sus despre fanatism şi iraţionalitate. Ateu gnostic?
Ba tocmai, când nu ştii nimic despre cele două elemente le oferi aceeaşi probabilitate, adică egală, 50-50. Nu poţi spune că nu ştii probabilitatea, să ridici din umeri şi să mergi mai departe. Sunt două elemente, două… Este ori, ori. Şi, din nou, nu vorbim despre un incert „nu cred” în cazul ateului, ci despre „sunt sigur că nu există”.
Şi când deja definim diferit, în afara logicii, termenul de ateu, discuţia, într-adevăr, nu-şi are loc. Eu am dat definiţia acceptată, adică din DEX. Nu putem defini cum vrem termenii, pentru că atunci ateu poate fi orice, dacă altcineva mai vine cu o definiţie, după cum îi sună lui bine.
Şi să fim serioşi. Altcuiva îi spui că nu crezi şi nu poţi crede, ceea ce înseamnă că respingi din start orice argumente valide care ar putea apărea în favoarea existenţei unei divinităţi. Aşa că… Ateu agnostic? Pe bune? Eu zic să rămână doar ateu, în sensul oferit de mine anterior. Şi lasă-ne să fim noi agnostici, care nu amestecăm termenii între ei aşa cum vrem noi şi afirmăm că ar putea exista sau n-ar putea exista, iar dovezile raţionale nu sunt de găsit şi nu pot fi găsite.
Sunt curios însă… Cum ai explica nimicul care nu poate fi explicat sau dovedit? Asta ar trebui să zguduie lumea – cineva să explice sau să dovedească existenţa nimicului. Întrezăresc un Nobel la orizont.
@dan-constantin
Poti sa razi cat vrei, asta nu descalifica cu nimic pozitia mea, te descalifica pe tine eventual, arati ca nu poti intelege niste lucruri chiar simple. Eu ti-am prezentat ce inteleg eu prin acest termen si care este pozitia mea. Daca tot vii in continuare cu strawman-i din astia, ca as nega ce nu poate fi cunoscut, discutia se opreste aici.
In legatura cu probabilitatile, din nou, te mentii in aceeasi eroare, chiar daca iti explic frumos si logic ca nu exista 50-50 in cazul acesta. Probabilitatea unui lucru este prin definitie raportul dintre numarul cazurilor favorabile si numarul cazurilor posibile. Daca nu cunoastem un termen, stop joc, NU STIM probabilitatea.
Cu fraza asta: „Altcuiva îi spui că nu crezi şi nu poţi crede, ceea ce înseamnă că respingi din start orice argumente valide” ai demonstrat in mod clar ca nu putem avea un dialog rational, bazat pe logica. Hai sa iti traduc sa intelegi si tu: Da, NU CRED, pentru ca nu am gasit pana in prezent niciunde argumente valide, constrangatoare. Adica toate care le-am analizat, le-am gasit defecte. NU POT CREDE, in lipsa argumentelor, asta nu inseamna ca nu as putea fi convins de contrarul, daca mi s-ar prezenta argumente corecte.
@nimic: cu curiozitatea ramai, mi-ai dovedit ca tu esti cel fanatic, care refuza sa inteleaga lucruri elementare, de ce mi-as irosi in continuare timpul cu tine?
Ţi-am răspuns, dar cred că platforma m-a trecut la spam, pentru că nu văd comentariul meu pe blog. Poate îl recuperează domnul Mândruţă de acolo, pentru că eu nu-l rescriu. Dacă nu… Asta a fost. Şi era şi civilizat. 🙂
Doar o completare, în caz că nu apare comentariul: teoria probabilităţilor spune aşa: avem o populaţie de două persoane (creatorul şi nimicul), iar atunci când vrem să extragem un eşantion de o persoană (adică să alegem posibilitatea ca una dintre cele două să existe), există o probabilitate de 1/2 ca una dintre cele două persoane să se găsească în eşantionul nostru. Aşadar, 50%. Cum pot fi mai clar decât atât?
@dan-constantin
Poti fi mai clar de atat doar dupa ce studiezi putin ce inseamna teoria probabilitatilor. Pana atunci, ma tem ca vei persista in aceeasi eroare, pretinzand (in mod gresit) ca stai pe o pozitie rationala.
Hai sa inlocuiesc putin problema ta cu alta:
Teoria probabilitatilor spune asa: avem o populatie de doua evenimente (castig la loto sau nu castig la loto) iar atunci cand vrem sa extragem un esantion de un eveniment (adica sa alegem una dintre cele doua sa se intample), exista o probabilitate de 1/2 ca una dintre cele doua persoane sa se gaseasca in esantionul nostru. Asadau 50%.
Acum vezi problema?
Conditia necesara pentru a putea calcula o probabilitate, este ca evenimentele componente ale multimii sa fie de probabilitate egala.
@dan-constantin
Adica cu alte cuvinte, ce ai calculat tu, este probabilitatea de a extrage biletul cu „creator” din palarie, nu probabilitatea reala a universului creat de un creator. Cea din urma NU SE POATE CALCULA.
Aşa… Şi, atâta vreme cât nu poţi spune nici măcar un singur lucru despre cele două posibilităţi (creatorul şi nimicul), ce probabilitate ai spune că au cele două „evenimente”? Oare egală?
Nu ajungem nicăieri, e limpede. Eşti pornit să susţii aceeaşi doctrină ateistă iraţională.
Păcat de comentariul ăla dispărut. Acolo foloseam şi propriile-ţi cuvinte împotrivă. Poate o să apară…
amice, esti idiot! stiu ca am promis ca nu recurg la asa ceva, dar chiar nu pot altfel! sau faci pe prostul!
Uite aici mostra de gandire rationala:
„Aşa… Şi, atâta vreme cât nu poţi spune nici măcar un singur lucru despre cele două posibilităţi (creatorul şi nimicul), ce probabilitate ai spune că au cele două „evenimente”? Oare egală?”
Nu prietene, nu egala! as spune exact aia, ca nu putem spune nici macar un lucru despre cele doua posibilitati! ce e asa de greu de priceput?
La modul serios, nu te mai obosi sa raspunzi, ca raspunzi degeaba!
Exemplul cu loteria este absurd, pentru că acolo nu aşa se calculează probabilitatea, ci în funcţie de numerele jucate şi numerele care se pun în joc – variantele de combinaţii posibile. Pe când mulţimea noastră chiar are numai două elemente şi două posibilităţi: există ori unul, ori celălalt. Dar cred că ştiai asta, când ai adus acest sofism drept argument. 😉
Nu este deloc absurd, faptul ca putem calcula in acel exemplu probabilitatea reala, nu are legatura cu exemplul meu, care l-am prezentat doar ca sa vezi irationalitatea pozitiei tale. Ele sunt echivalente logic.
Ultima incercare, dupa care la modul serios nu imi mai pierd timpul incercand sa te educ:
Zarul – are 6 fete, probabilitatea fiecarei fete sa iasa este de 1/6, asta pentru ca:
1. exista 6 fete in total
2. evenimentul favorabil – adica sa iasa o fata este 1
3. toate fetele au probabilitate egala de a aparea, asta daca zarul nu este masluit
In cazul tau, punctul 3 NU SE APLICA! ce e asa greu de priceput?
Ce spuneam eu despre atei? Argumentele lor aşa sfârşesc, de regulă: prin insulte. Nu mai avem ce discuta.
Numai atât:
1. Avem o mulţime de 2 elemente posibile: creatorul şi nimicul;
2. Un element există, celălalt nu;
3. Care este probabilitatea să existe unul dintre cele două?
Pe bune, ceea ce ai scris numeşti „raţiune”?! Mai citeşte de câteva ori, poate înţelegi.
Oricum, după acel epitet, să nu mai aştepţi replici de la mine, domnule ateu agnostic „civilizat” şi „raţional”.
Să-ţi fie ateu-agnosticismul uşor!
O ultima completare si din partea mea, dar nu pt campionul rationalitatii absolute, asa just for the record:
Inca o mostra de inteligenta:
„1. Avem o mulţime de 2 elemente posibile: creatorul şi nimicul;
2. Un element există, celălalt nu;
3. Care este probabilitatea să existe unul dintre cele două?”
Adica probabilitatea ca un element care nu exista (conform propriei sale afirmatii #2) sa existe, este de 50%. WTF??
Tot „for the record”, nici premisa lui nr 1 nu este intemeiata, pozitia mea dupa cum i-am enuntat-o in diferite feluri, nu necesita cele 2 posibilitati, pozitia mea refuza crezul in entitati nedovedite si nedovedibile. Atat de simplu. Principiul cauzei primordiale este o extindere (tot irationala) a principiului cauzalitatii, cunoscut si experimentat doar in interiorul timpului si in interiorul universului, extindere la intreg universul, unde nu putem sti daca principiul se aplica sau nu. Mai mult de atat nu mai zic, pentru ca este doar o pierdere de vreme sa incerci sa explici ceva cuiva care nu intelege lucruri elementare de scoala, cum ar fi calculul probabilitatilor.
Eu cred ca Universul a existat dintotdeauna. Atat de limitati, dar vrem sa intelegem infinitul…
Problema este ca suntem dispusi sa discutam folosind niste concepte pe care nici unul si nici altul nu am ajuns inca sa le stapanim.
Sunt sceptic ca ai dreptate – desi la o prima vedere explicatia ta e bine sustinuta.
Prefer sa fiu sceptic fata de sceptici, si sa mi se demonstreze ca am gresit atunci cand este cazul.
A fi ateu nu este falsitate, nici nu e o concluzie gresita. Lipsa credintei nu inseamna ca ai tras o concluzie – desi putem sa ajungem convinsi ca la un momentdat „ne-am decis” „ca instinctul nostru a fost corect” si ca defapt am luat o decizie.
Ateismul este pur si simplu lipsa unei credinte. Si se pare ca e super greu de digerat. Cum adica sa nu crezi?
Uitam cu desavarsire agnosticismul – care e d.p.m.v. este putin mai complicat decat a fi ateist sau teist –
Agnosticii se bat cu nesiguranta, pentru ca apar momente de dubiu asupra existentei sau asupra inexistentei unei/unor deitati.
Va trebui sa invatam sa ne acceptam si sa intelegem aceste lucruri, pentru ca in primul rand suntem oameni si abia apoi – teist, agostic sau ateist.
Adevarul absolut nu-l detine inca nici un om. Dar „adevarul unuia” nu este si „adevarul celorlalti”.
De fapt, eu nu am o problemă cu ateismul sau teismul, la nivel individual, intim. Am însă o problemă cu propaganda organizată, atât ateistă cât şi teistă. Asta critic. Şi, să fim serioşi, ateii chiar au o credinţă: că nu există zei. Asta este credinţă, după toate regulile semanticii.
Despre asta era şi vorba, şi chiar dacă anonimul „Frank” m-a enervat suficient încât să spun nişte chestii puţin ilogice, am detaliat ulterior pe blogul meu cum stau lucrurile în viziunea mea. Nu poţi să fii membru al unei asociaţii care să propage credinţa în existenţa sau inexistenţa zeilor, atâta vreme cât nu poţi fi sigur că acea credinţă este 100% infailibilă. Şi, aşa cum am stabilit deja, şi asta o recunoaşte, oarecum indirect, şi „Frank”, nu putem şti dacă începutul universului este întâmplător sau intenţionat. Asta e imposibil. Şi atunci?… I rest my case.
D-le Gitman, nu e vorba in propozitie de cum s-a- nascut universul….. , daca s-a nascut din nimic sau dintr-o cauza primordiala pe care d-ta o numesti creator, e vorba de angoasele unui om care judeacand rational e constient de faptul ca viata asta de aici de pe pamant e singura pe care o avem, dupa aceea neurmand decat neantul……, .si care nu se poate amagi singur ca dupa ce dai coltul urmeaza tot felul de povesti nemuritoare….judecata de apoi….si in functie de asta…..iad … rai,…etc….Si da… 99% din credinciosi, fie ei crestini, musulmani sau evrei de cult mozaic cred intr-un dumenzeu personal( personificat)) care le tine lor evidenta tuturor nimicurilor pe care le fac zi de zi… fii sigut ca nu se gandesc la acel duumnezeu( creator daca vrei) ca la un fenomen de tip bing -bang – cauza primordiala care a generat universul……majoritatea prin credicios sau chiar creationist asta inteleg….un dumnezeu personificat care a creat numai el stie cum tot pamantul si universul… nu fenomene , cauze primordiale… big-banguri, gauri negre, tec, etc, etc…..
„Faptul că un credincios este mai fericit decât un sceptic nu este mai relevant decât faptul că un om beat este mai fericit decât unul treaz. Fericirea credulității este o calitate ieftină și periculoasă.” — George Bernard Shaw
Să bem, dară!
Şi una de-a mea: „Pericolul nu vine de la divinitate, ea nici nu există, ci de la cei ce au confiscat divinitatea.” — http://www.Profudereligie.Blogspot.Ro
hai ca va mai bag si eu un citat, e tot on-topic 🙂
„It is morally as bad not to care whether a thing is true or not, so long as it makes you feel good, as it is not to care how you got your money as long as you have got it.” – Edwin Way Teale
Genial!
Am avut aceeași problemă, nopți nedormite cu gândul la cât timp o să treacă până ajunge totul la sfârșit, de ce mor, ce aș putea face să fiu veșnic…
Ce am înțeles e faptul că nu e important să fii veșnic, e doar dorința egoului de a fii mai șmecher decât restul. Eu mă bucur că am ocazia să exist măcar o perioadă să observ frumusețea universului restul e meh.
Interesant e ca ca mie mi se pare exact contrariul: ateii mi s-au parut intotdeauna mai relaxati, mai veseli, mai realizati, mai siguri pe ei si parca mai… convingatori! Credinciosii, in schimb (in special cei care incearca sa ma convinga de existenta lui Dumnezeu intr-un mod aproape agresiv), sunt undeva foarte departe – adesea instabili, nu intotdeauna realizati (sau atat de realizati pe cat si-ar dori), deloc sigur pe ei sau pe ceea ce spun oricat incearca sa arate contrariul si…. absolut deloc convingatori. Insa spun ceea ce vad! Si nu exclud ca multi altii sa vada lucrurile altfel decat le percep eu (asa cum le vezi si tu) 🙂
Pe mine unul, gandul ca as fi putut deveni credincios, ma deprima profund, cand ma gandesc la alternativa eu-credincios, percep asta ca un handicap greu de indurat. Desigur daca as fi fost unul, nu as avea aceeasi viziune. Insa acum consider ca mi-ar fi stirbita viziunea asupra lumii, m-as bucura mai putin de minunatiile (reale) ale acestei lumi, de spectacolul vietii si evolutiei, povestea cosmica inscrisa in stele si in lumina lor ce parcurge eternitati pentru a ajunge la noi. M-as multumi sa afirm despre toate misterele ca asa le-a facut Dumnezeu, si gata. Aceasta non-explicatie pune punct oricarei curiozitati autentice de a afla mai multe despre lumea in care traim, de a extinde limitele cunoasterii. Ma simt astfel nespus de bine in pielea mea de ateu, nu as schimba-o cu nimic nici daca as putea. Viata insasi ar fi devalorizata daca as considera ca mai exista ceva dincolo de ea. Pretinsa seninatate a credinciosilor nu ma atrage cu nimic, viziunea lor imi repugna.
Daca imi permiti sa dau un sfat si cu privire la agoniile tale nocturne, eu de cate ori ma ia un astfel de gand, reusesc sa ii pun frau imediat gandindu-ma la rece, daca este ceva ce pot schimba in vreun fel sau nu. Daca nu, nu are niciun sens sa ma framant pe aceasta tema, mai bine ma concentrez pe ce conteaza si peste care avem control, sa facem viata noastra si a celor care conteaza pentru noi sa fie cea mai buna cu putinta.
cum ai ajuns la concluzia ca tu esti ateu?din nimic?nu cred.ai evoluat ?nu cred.cum poate sa evolueze ceva fara sa fi existat in prealabil…ai fost creat intelegi?e simplu ca buna ziua.in prima faza familia are un impact puternic asupra un copchil,nu ti prezint detaliile ca in clasa I, trebuie sa gandesti.anturajul, mass media, televizorul,toate te au hranit subtil si ti au schimbat rotitele logicii in directia favorabila, mai exact in directia confortului.un creier cu o gandire cauzala imbuibata in lejeritatea confortului…studiaza masoneria si sionistii incepand din sec 2 pana in prezent si ai sa vezi cum te au creat.sanatati
Ca nebautor, recomand alcoolul in cantitati semnificative, am observat ca te face sa uiti de problemele reale ale vietii, te face sociabil, leaga prietenii mai repede ca FB!
Eu totuși recomand heroina și LSD pentru ca are efecte mai apropiate de sentimentul pe care ți-l da religia.
Reblogged this on Mircea M M.
Daca vorbim de spiritual, ca sa crezi in ceva, in Cineva, in mod logic iti trebuie credinta. Si desi ti se va parea un stereotip faptul ca-ti citez din Biblie, totusi afla ca…: „Credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin cuvantul lui Hristos” . Citeste-l cu mintea deschisa ca sa poti primi o intelegere dincolo de rationalul omenesc. Am fost credincioasa pentru 20 de ani dar credinta mea era la nivelul mintii si nu am experimentat-o cu inima. Apoi o experienta grea m-a facut sa caut si apoi sa inteleg ca Dumnezeu este mai mult decat primisem eu cu ratiunea mea. Am descoperit ca, cuvintele din Biblie au o mare putere atunci cand le crezi si le rostesti cu credinta peste problemele si circumstantele prin care treci. Faptul ca recunosti ca ti-ai dori sa crezi, este primul pas si de fapt, este strigatul tau profund catre Dumnezeu chiar daca nu constientizezi. Tu insuti spui ca atunci cand ai fost copil ai hotarat, ai declarat in cuvinte, ca nu vrei sau ca nu poti crede decat in lucrurile care se vad. Alege acum si rosteste: Vreau sa cred in existenta lui Dumnezeu si sa experimentez credinta in El! Cuvintele noastre au mare putere tocmai pentru ca suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui, Cel care a creat universul doar rostind si a luat fiinta. Anuleaza acele cuvinte pe care le-ai rostit si cauta sa cunosti si sa intelegi. Dumnezeu isi doreste mai mult decat iti doresti tu ca sa-L cunosti. Ma rog in numele puternic al lui Isus ca sa ti se descopere!
Nu stiu ce fel de argumente „ai pus cap la cap in copilarie”, dar o asemenea decizie eu cred ca merita o investigatie mai amanuntita.
Probabil pe autorii de partea ateismului ii cunosti (Richard Dawkins, Stephen Hawkin, Sam Harris, Christopher Hitchens…).
Dar pe cei de partea lui Dumnezeu? (C.S. Lewis, Lee Strobel, William Craig, Francis Schaeffer, Norman Geisler…)
Crestinismul = sinucidere intelectuala?
Asta o spun cei ignoranti…
Domnule Mandruta, am o mare admiratie pentru sinceritatea cu care ati scris acest articol, de aceea, ar trebui sa respectam, si sa nu incercam sa convingem ca detinem adevarul!
Adevarul se afla in fiecare dintre noi!
Concluzia de la sfarsitul articolului intra in contradictie cu restul ideilor.”‘Si chiar daca la capatul vietii descoperi ca dobitocul de ateu a avut dreptate….”
Pai daca la capatul vietii trupesti intri in nefiinta, nu mai existi, deci nu mai poti gandi, atunci nu mai ai cum sa „descoperi” ca „dobitocul de ateu a avut dreptate” pt ca nu mai existi, corect? Daca nu mai existi nu mai ai cum sa-ti crapi buzele de ciuda.ca ateul a avut dreptate si nici ateul nu-si mai poate freca mainile de satisfactie ca a avut dreptate ;)) .
Iar daca la capatul vietii ajungi sa descoperi ceva, inseamna ca ai continuat sa existi, dar sub alta forma.
1. Fiintele biologice cu o existenta limitata nu-si pun intrebari despre viata vesnica si nici nu transpira noaptea din cauza asta.
2. Tipul asta e absolvent de astrofizica la Harvard, a lucrat la NASA si in prin spitale americane. Acum e mitropolit: https://www.facebook.com/doxologia.ro/videos/1215181685177421/
3. Principalul motiv pentru care nu-L accepti pe Dumnezeu e propriul tau orgoliu, nu ratiunea sau altceva. Ca sa-L primesti pe Hristos ar trebui sa renunti la orgoliu. Ori orgoliul tau te hraneste, din cauza lui ai ajuns sa faci emisiuni. Ar trebui sa renunti la „pe scurt despre absolut tot”. Realizezi cat orgoliu se ascunde in spatele a acestor 5 cuvinte?
OK
Am observat ca multi atei folosesc argumente false pe care le-au auzit undeva, le-a placut cum suna si nu le-au verificat. Pacat, caci isi spun liber-cugetatori. Precum vorba aceea „Crede si nu cerceta!”. Daca cei care sustin ca Iisus a spus asta, ar cerceta in loc sa creada orice fraza spusa pe placul lor, ar fi aflat ca Iisus a spus de fapt „Cauta si vei afla, Bate si ti se va deschide, Cere si ti se va da!” Iar „crede si nu cerceta” nici nu exista in scriptura. 🙂 Iarasi, exemple sunt multe multe multe.
Un lucru e clar. Daca crei sa afli adevarul, trebuie sa fii gata sa il accepti oricat de dureros sau incompatibil ar fi cu versiuna ta actuala si sa fii gata sa te schimbi in mai bine si sa te sincronizezi cu acesta. Atunci vei gasi pacea si atunci il vei gasi pe Dumnezeu.
Doamne ajuta!
A crede nu ne apartine noua. Credinta este un dar de la Dumnezeu. Noi putem numai sa cerem si vom primi, asa cum ni se potriveste cat mai bine fiecaruia dintre noi, pentru ca Dumnezeu este Tatal iar noi niste copii de cele mai multe ori razvratiti.” Bate si ti se va deschide, cere si ti se va da”
AMIN
imi place cum gandesti si tu(mandruta) si toti de aici , toti sunteti oameni destepti , imi place si polemicile in care ati intrat , eu teoretic is credincios , practic mai putin , asa cum spunea mai sus o doamna , rational il accept pe Dumnezeu , dar in inima mai putin
PS a fost o emisiune pe discovery despre YETY si un cercetator care a analizat mult situatia incheie astfel , luni miercuri si vineri cred ca Yeti exista , marti joi si sambata cred ca nu exista , iar repoterul zice „si duminica ?” la care cercetatorul „duminica ma odihnesc”
Mai in gluma, mai in serios: Unamuno zicea ca exista patru categorii distincte de (ne)credinciosi:
1). Cei care cred ca Dumnezeu exista
2). Cei care cred ca Dumnezeu nu exista
3). Cei care nu cred ca Dumnezeu exista
4). Cei care nu cred ca Dumnezeu nu exista
Fiecare sa decida carei categorii ii apartine…E loc pentru toata lumea!;)
„A crede nu ne apartine noua. Credinta este un dar de la Dumnezeu.” Dincolo de discutiile fara sens in care fiecare incearca sa demonstreze ca are dreptate exista si afirmatiile care sunt in mod clar eronate. Credinta sau ateismul sunt ceva ce oamenii simt sau nu simt. Exista falsi atei care spun ca s-au rugat pentru ceva si nu au obtinut si falsi credinciosi care spun ca ei cred pentru ca s-au rugat sa ploua si a plouat sau mai stiu eu ce.Mai sunt cei care se simt bine pentru ca au fost „alesi” sa primeasca un „dar”.Probabil triati la nastere. Discutii in contradictoriu se pot face dar nu are sens.Eu pot iesi acum afara si sa spun ca mi se pare caldut iar altcineva poate sa iasa si sa spuna ca ii pare frig.Ar fi absurd sa incep o discutie sa vad cine are dreptate. Fiecare a „simtit” ceva.Poate cineva simte nevoia sa ma contrazica.Fiecare are dreptul insa la o opinie si la o optiune care trebuie respectate.Asa ca nu asteptati raspunsuri la eventualele comentarii sau opinii diferite.
,,Deci acum, cu darul lui Hristos, având libertate şi putând face Sfânta Liturghie şi slujbele pentru morţi şi pentru vii, ferice de acei care se îngrijesc din vreme şi se silesc să-şi facă cât pot şi cât este vreme cele ce sunt de folos pentru sufletele lor şi pentru ale celor din Rai şi pentru ale celor din iad.”
Dar ştiţi voi ce-i prăpastia aceea?
Este puterea Atotţiitorului Dumnezeu, care a pus hotar sufletului. ,,Până aici să mergi , pe pământ nu te duci!” Numai cu iconomie dumnezeiască, când l-ar trimite pe unul să se arate undeva…
…..dar de ce nu dă Dumnezeu drumul…ca să vină să ne spună? Dacă ar veni, noi nu ne-am putea mântui.Dar de ce? N-am avea credinţă!Auzi ce spune Apostolul Pavel:,,Prin credinţă umblăm, nu prin vedere.” Ce este credinţa?Intreabă pe acelaşi apostol. ,,Este încredinţarea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute.”
Eu care am credinţă n-am nevoie să văd, că dacă văd, nu mai am credinţă. Ai auzit ce spune Ap.Petru? ,,Fără credinţă nu este cu putinţă omului să placă lui Dumnezeu.” Deci de aceea nu le dă drumul, ca noi să rămânem sub credinţă şi să fim feriţi de Duhul lui Dumnezeu şi de Hristos, care a zis:,,Fericiţi de cei ce n-au văzut şi au crezut.”
Dar că ne aud pe noi cei morrţi, adică drepţii din Rai şi morţii din iad şi că ne văd, ne spune Sf.Ioan Gură de Aur, că ei pururea ne văd. Şi când văd că cei din neamul lor sunt răi, beţivi, curvari, hoţi, înjurători, hulitori, necredincioşi foarte mult plâng şi se roagă: ,,Iată, Doamne, cum au uitat de Tine!”
Iar când văd că facem fapte bune, foarte se bucură, că ştiu că o să moştenim bucuria împreună cu ei în cer…
Deci voi, care aţi venit aici, aţi pornit în rugăciune pe cei din ceruri, pentru voi.Dar ştiţi voi căt este starea asta, ca să ne vadă pe noi, să ne audă? Numai până la Judecata de Apoi. De la Judecata de Apoi s-a închis uşa, s-a pus capacul. Cei din Rai , nu mai văd pe cei din iad, dar nici pe cei de pe pământ. N-aţi citit ,,Usa Pocăinţei”? Iată de ce:
După judecata universală, la sfârşitul lumii pentru că nu mai este de folos credinţa de atunci înainte, că nu mai avem ce crede, că ne adunăm acolo să vedem, că mergem numai la vedere, nu mai este nevoie să se lase starea asta provizorie, ca să ne vadă ei pe noi şi să ne audă. Dar acum de ce îi lasă să ne vadă ? Pentru că dragostea a trecut dincolo de mormânt şi ca să-i pună la rugăciune; că şi cei răposaţi, când ne văd pe noi aici că suntem în ispite, în necazuri, în griji, cad la Dumnezeu, că sunt minţi goale fără de trupuri, minte, către minte:,,Doamne, nu lăsa pe tata, pe mama, pe sora!…Uite se prăpădeşte în păcate! Doamne, dă-i gând să vină la pocăinţă, nu-l lăsa, că se duce în iad!” Dar aceasta după învierea de obşte nu va mai fi.
Aţi văzut cum va fi după învierea cea de obşte? Cei din iad vor vedea pe cei din Rai, dar cei din Rai nu-i văd. Dar de ce? Pentru că acum este starea provizorie. Ei stau în Rai, dar se supără din cauza noastră. Când ne văd că facem rău, se întristează. Si auzi ce cântă Biserica? ,,Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”.Asta va fi de la judecată înainte.Dar acum ei, văzând pe sora, pe fiul, pe nepotul că face păcate pe pământ, şi stiind că se face vrednic de munca cea veşnică şi-L mânie pe Dumnezeu, se întristează şi cad şi se roagă să-l ierte Dumnezeu.
Şi această stare, Dumnezeu anume o lasă , ca să-i pornească la rugăciune, ca prin rugăciunea aceea să îmblânzească dreptatea lui Dumnezeu, ca să-i ducă pe toţi la mântuire. …………
De aceea în starea asta în care ne aflăm acum, când Biserica mijloceşte pentru cei din cer şi pentru cei din iad, este o mare fericire, câtă vreme Sfânta Biserică are Liturghia. Scrie la Daniil proorocul: ,,Când va înceta jertfa şi turnarea”. Va fi vai şi amar când vor plânge Bisericile lui Dumnezeu şi nu va mai fi Sfânta Liturghie. Că atunci nu se mai pot scoate sufletele din iad.
………
Şi acestea vi le-am spus pentru că zic unii:,,Da, dar el este în iad, el este în cer…” Nu. După moarte nu mai este distanţă. Ai văzut că bogatul din fundul iadului (bogatul nemilostiv şi Lazăr) vorbeşte şi aude pe cel din înălţimea cerului, din Rai. Iar ca să fie sufletele prezente aici, ele sunt prezente cu vederea şi cu auzul aici, dar cu fiinţa nu, că este prăpastia, adică puterea Atotţiitorului Dumnezeu.Acesta stăpâneşte să nu vie cu prezenţa aici, ca noi să umblăm prin credinţă şi nu prin vedere, ca să avem fericirea cea zisă în fericirea a zecea de Hristos, după înviere:,,Fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut.”
Sursa: Ne vorbeste Părintele Cleopa vol. pag.27 – 30
Domnule Mandruta, renunta la mandria ta proprie. Stiu ca te consideri un jurnalist serios, reputabil si poate ca esti intradevar asa, dar credinta o capeti in momentul in care renunti la propria persoana, la propriu ego. Dumneata traiesti ancorat in activitatile zilnice, considerand ca ceea ce traiesti acum, va tine poate la nesfarsit. Nu va tine, vei imbatrani, cum ni se intampla tuturor. Vei fi uitat sau poate ca-si vor aminti niste oameni de tine, nu asta e important. Important va fi ceea ce ai in suflet, ceea ce crezi si daca tu, simplu locuitor al acestei lumi trecatoare vei fi inteles care este scopul existentei tale. El este usor de dedus in momentul in care crezi in Domnul Dumnezeu. Sa ne lumineze pe toti. Amin!
Nu vă lăsaţi biruit de necredinţa asta… asta e de la diavol şi nu e mai puternică decât Dumnezeu! Dar Dumnezeu ştie totul, ştie dinainte şi de dv. Cereţi de la El Credinţa!
Vreau sa te duc undeva unde o sa-ti placa. Te rog scrie-mi un email in privat! Multumesc! D.
Saint Sisoes, the great ascetic, standing before the tomb of Alexander the Great, beheld the skeletal remains of one who was once covered in
magnificent garments. Astonished, the saint mourned for the vicissitudes of time and the transience of glory, and tearfully proclaimed,
„The mere sight of you, tomb, dismays me and causes my heart to shed tears, as I contemplate the debt we, all men, owe. How can I possibly
stand it? Oh, death! Who can evade you?”
ILUZIA ATEISTA
”Care sunt legăturile dintre aceste cărţi şi religie? Care sunt filiaţiile politico-ideologice ale autorilor? Unde se transformă ideea ateistă în dogmă fundamentalistă sau ce fac uitat autorii pentru a-i proteja pe conducătorii ateişti, când acei conducători poartă numele de Hitler, Stalin sau Mao? Iată doar câteva din întrebarile de bază ale lucrării lui Gray.”
http://inliniedreapta.net/iluzia-ateista/
„Religia s-a nascut cand primul ticalos l-a intalnit pe primul prost” Voltaire.
Lucian Mandruta,
Si at.crede! Ce-i atat de greu?
daca dobitocul ateu s a nascut la sat….obligatoriu are nativ credinta (ortodoxa sigur in Romania)in stramosii lui…doar orasul l a tampit temporar
fratilor ar trebui sa vorbim mai mult cu DUMNEZEU,(rugaciunea)nu despre DUMNEZEU,sa citim niste carti si sa facem filozofie e usor,dar sa citim si sa ne cercetam pe noi insine sa vedem daca suntem asa cum ar trebui,sa fim plini de dragoste,bunatate,sinceritate….asta e mai greu…cand vom fi in stare sa vindem tot ce avem si sa-l urmam pe HRISTOS atunci vom fi in ADEVAR…..pana atunci cititi eclesiastul si cugetati bine la ce spune acolo…si pentru cei ce cred si cei care nu cred….si care au si care n-au…..pana atunci „sa stam bine,sa stam cu frica sa luam aminte”
Dle Mandruta, dvs. faceti o declaratie de credinta si va felicit pentru aceasta! Va spun sincer ca incerc sa simt durerea dvs si incerc sa inteleg ca unii oameni il cauta pe Domnul dar nu se pot hotari, si raman asa multa vreme.
Ceea ce v-as ruga este sa spuneti o data pe zi „Doamne Iisuse ajuta-ma”. Poate vi se pare ridicol, insa cum ati incercat destule pana la 48 de ani, incercati si acest lucru. Doar o data pe zi. Va va fi bine.
Nu ne ramane decat sa ne rugam pentru tine, Lucian Mandruta… poate Domnul te-o lumina intr-o zi.
Rodica, nu te supara, dar si noi suntem tot ca Lucian, noi nu ne rugam pentru Lucian ca suntem noi mai tari, ori ca doar noi am vazut lumina cea adevarata si am aflat harul cel ceresc. Si tu si Lucian si toti ateii suntem frati si nu numai noi ne rugam pentru ei ci si ei se pot ruga pentru noi. Nu numai ca noi nu suntem diferiti cu nimic fata de atei, dar nu cumva ei sa fie mai bine placuti Domnului pentru anumite lucruri pe care noi nu le stim iar noi care ne consideram salvati sa traim in inselare.
Asa ca Luciane spunem noi o rugaciune pentru tine si spune-o si tu pentru noi: Doamne Iisuse Hristoase, Tu care ne-ai zidit pe noi si tot timpul ne cunosti inimile si durerile, Tu care esti lumina, viata si dragostea, auzi-ne pe noi pacatosii, apasatii de dureri, rataciti prin viata, pe noi cei care nu Te iubim si nu credem in Tine, pe noi care gresim mereu fata de Tine, fata de cei din jurul nostru si fata de constiinta noastra, si vino tu Doamne in viata, mintea si inima noastra, si a lui Lucian, si a Rodicai si a mea si a tuturor celor care citesc acest blog si a neamurilor si cunoscutilor nostri si iarta-ne, vindeca-ne si ajuta-ne Doamne ca greu mai e sa lovim cu piciorul in tepusa, da-ne certitudine, intelepciune, pace si iubire ca la final prin Tine si prin lucrarea Duhului noi intre noi si Tine in Dumnezeu Tatal impreuna vesnic sa fim, Amin!
Domnule Mandruta, Dumnezeu este o persoana si nu o idee.Acceptati-L asa cum ati acceptat-o pe mama cand erati copil, simplu, fara intrebari si argumentari. Veti primi de la Dumnezeu acea marturie de netagaduit, in fata careia nicio intrebare sau gand nu isi mai are sensul, pentru ca inima va va fi plina de Dumnezeu. Atunci veti porni intr-o altfel de cunoastere, pentru ca Dumnezeu este o Iubire fara sfarsit ….
Mie articolul imi miroase putin a trolling… Nu am am incredere in sinceritatea Dlui. Lucian Mandruta… Dar presupunind ca eu ma insel si Dl. Lucian Mandruta a scris din convingere randurile de mai sus, eu am doar un singur lucru de spus referitor la credinta in Dumnezeu. Credinta nu ne-o dam noi ci ne-o da Dumnezeu. Prin urmare, din pozitia de ateu care se gandeste sa-si dea siesi o sansa de a crede, trebuie facut la inceput un minim pas deschizind o cale de comunicare cu Dumnezeu. Stiu, este foarte greu sa te apuci tu ca ateu sa vorbesti la niste pereti cu un personaj invizibil…. Si totusi pana nu incepi sa spui „Doamne, da-mi credinta!” nu sunt sanse de a se schimba ceva. Si chiar si asa s-ar putea ca credinta sa nu apara. De ce? Pentru ca, desi Dumnezeu isi va face datoria negresit, si cel care cere trebuie sa-si faca datoria sa. Nu va putea sa invie niciodata credinta intr-un om daca acesta continua sa aiba o viata de ateu. Deci, cel ar vrea sa creada si cere credinta va trebui sa depuna niste minime eforturi si sa schimbe ceva la el. Cu asta se incepe.
Articolul seamana a mandrie, e am mai intalnit persoane cu asemea idei. Crede-ma eu as crede (afirmau ei) dar sunt mai rational, adica nu pot fi asa ignorant ca tine(nu o ziceu dar asta se vedea de la o posta). Daca nu credeti ca exista faceti un pariu puneti simplu o icoana si va rugati, cum puteti in fata ei macar o vreme si spueti cu simceritate MA ROG DESI NU CRED. VREAU SA TE PUN DOAMNE LA INCERCARE IN FOND SI ATEII SUNT TOT A LUI DUMNEZEU VOR NU VOR. TOATE CELE BUNE VA DORESC.
Din punctul meu de vedere religia si spiritualitatea sunt 2 chestii diferite. Religia se foloseste de spiritualitate pentru asi atinge scopurile. Care sunt scopurile ?… ramane la mintea fiecaruia. Ideea spirtualtatii este sa poti trai in prezent. Lucian daca citesti acest comentariu iti recomand o carte care poate te va ajuta sa descoperi o noua perspectiva. „The Power of Now” – Eckhart Tolle
O zi frumoasa va doresc!
Intr-adevar, nu e nicio sfaraiala sa fii ateu dar nu e nici sa fii crestin. Adica, ideea nu e sa sfarai, sa te lauzi cu asta, sa iti pui o eticheta pe frunte care sa sublinieze acest aspect.
Nici crestinii nu stiu daca exista sau nu Dumnezeu, de asta se spune credinta si nu stiinta, credem ca da, simtim ca da. Cum simtim si de ce credem e greu de spus.
Dar.. multi crestini au credinta slaba si se roaga lui Dumnezeu sa le dea credinta mai puternica. Asa ca, din punctul meu de vedere esti deja un crestin doar ca ai o credinta foarte slaba. La fel cum si un crestin declarat care nu are o credinta puternica si nu respecta legile lui Dumnezeu e un fel de ateist undercover.
Suntem cu totii oameni si, eu unul cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, fie ca credem in el, fie ca nu. Dumnezeu nu are nevoie sa credem in el, noi avem aceasta nevoie.
Ce la oameni este cu neputinta …la Dumezeu totul este cu putinta.. daca tot nu puteti sa credeti ceva legat de lucrurile care nu se vad …va propun un test….si asa nu pierdeti nimic, ce ar fi daca ati incerca sa-i spuneti lui Dumnezeu despre necredinta dvs.stiu ca imi veti spune ca nu credeti in Dumnezeu …dar totusi incercati si stati de vorba cu EL ca si cu un prieten imaginar si punet-l la incercare….cereti un semn ceva orce ca sa va faca sa intelegeti ca El exista si ii pasa de dvs.
Pentru mine e simplu, ma uit la ce inseamna sa fii omul de religie perfecta si mi se pare infricosator: credinta oarba, terorsim, lipsa de empatie, iluzie de superioritate.. Cea mai mare minciuna e ca religia l-ar face mai bun pe om. Un om bun e bun si fara religie, un om rau e chiar mai rau prin religie. Cine crede absurditati e in stare sa comita atrocitati (o interpretare a ceva spus de Voltaire). Si atunci, la ce bun sa sustinem religiile? Sa lucram mai bine la a avea o viata mai buna cu totii aici in lumea reala. Si sunt oare credinciosii mai fericiti? Mai impliniti? Suntem o tara cu un numar mare de credinciosi si marea parte a lor saraci, bolnavi. Daca biserica nu s-ar fi opus asa mult timp studiilor medicinale pe cadavre puteam avea deja tratamente pentru boli (de care altii se roaga sa se vindece), batraneti mai bune si vieti mai lungi. Credinciosii sunt ca niste copii care au nevoie de o figura paterna de care sa se teama, dar care sa-i si iubeasca. Ateii sunt oamenii cu picioarele pe pamant.
Domnișoară sau doamnă draga, va informati de la protv si cel mult din roade ale imaginatiei. Ati vazut 1, 2 sau 3 oameni religiosi care intrau in tiparul tau de vedere aproximativ format despre acestia si gata ai facut o generalizare. Asta face orice om inteligent. Ati mers vreodata in vreo manastire sa stati de vorba cu un reprezentant demn de luat in seama in ceea ce priveste Ortodoxia? Daca mergeati, vedeati atat monahii sau monahiile, cat si oameni de ai locului sau veniti din alte parti, cum nu prea se potrivesc cu „lipsa de empatie” sau „iluzia de superioritate” menționate de dumneavoastra. Ati fi vazut zambete nefalse, bunavoie si inimi deschise. N-am nimic cu ateismul dumneavoastră. Va rog doar sa nu va mai exprimati atunci cand nu cunoasteti. E plin internetu’ de asa oameni.
Draga Ela, nu altii sunt ce credem ca sunt, ci noi suntem ceea ce credem despre altii!
Iar credinta fara simtire nu exista. E ca durerea,trupeasca si sufleteasca, nu o vezi, dar o simti.. si vrei nu vrei,accepti ca exista.
Toate cele bune!
Si daca descoperi ca ateul din tine nu a avut dreptate?Se spune ca daca Dumnezeu nu exista dar tu crezi in El nu ai nimic de pierdut,dar daca El exista si tu nu crezi, ai pierdut totul.
O ratiune si o rationare sanatoasa trebuies sa te duca in punctul in care sa poti cunoaste ca esti o fiinta creata de ceva mai mare ca tine in universul asta. Ratiunea nu poate sa il nege pe creator, pur si simplu nu poate. Daca alti oamni prin aceasi rariune au reusit sa perceapa o existenta superioara inseamna ca se poate. E adevarat, e greu de spus ce se petrece in capul unora, insa cu siguranta nu e de vine ratiunea lor, ci poate doar felul in care o folosesti sau o lasi sa iiti arate adevarul. Ratiunea arata cu degetul spre Dumnezeu- doar sa poti vedea. E simplu.
Măi Luciane, hai că m-ai dat gata cu articolul ăsta. Mi-am schimbat părerea despre tine cu 180 de grade. Eşti pe calea cea bună! Ţine-o tot aşa şi o să ajungi la adevăr!
bine bine…nu crezi. Dar daca vrei sa afl cu adevarat de ce nu il intrebi chiar pe Dumnezeu daca exista?
Si daca il intrebi si nu raspunde ce te faci ? 🙂
Presupunand ca exista D-zeu atunci e clar ca ratiunea de la El vine. Daca ratiunea (data de D-zeu odata ce am presupus ca exista) iti spune ca D-zeu nu exista si daca nici nu iti raspunde atunci cand il intrebi, cu ce e vinovat totusi cel care cauta ? Cauti cu mijloacele puse la dispozitie de El si nu iese nimic … Nici de raspuns nu catadicseste sa raspunda … 🙂 Ce alta varianta mai ai ?
Nu cumva vinovatul e cel care nu raspunde si nici nu iti pune la dispozite mijloacele necesare ?
Daca cineva scrie un program de computer si respectivul program nu e in stare sa faca o oarecare operatie atunci nu programul este de vina ci creatorul programului as zice
Gabriela…cu parere de rau dar sunt convins ca nu intelegi paradoxul din raspunsul tau,
Am citit TOATE comentariile. EU nu VA inteleg. VA uitati in jur SI vedeti ” ecuatii”care tin lumea asta laolalta, in ordine. Pai CE e asta, nu o inteligenta? Clar mult Mai (foarte mult) mai dezvoltata decat a noastra. Cum poti contests tot CE vezi simti auzi zi de zi? CE dovada Mai Clara se vrea, nu inteleg. Ateule, te-Ai creat singur? Ti-Ai facut singur inima din piept sa-ti bata? Ridici Tu soarele PE cer in fiecare zi? Il Dai Tu Jos? Tii pietrele gramada ca Sa avem PE CE calca? Incoltesti seminte, inmultesti animals? Cum faci Tu toate astea? Lumineaza SI PE prostii de noi, care credem ca ceva mult Mai destept decat noi le face PE toate astea, ca e mult Mai logic ASA decat Sa se FI organizat totul bruc ASA, dintr-un haos. Pai click-ala, ordinea aceea care a organizat haosul, CE e? CE e ordinea asta care Il incheaga? Nu o forta, o forta extraordinara, inimaginabil de inteligenta? Cum numesti TU asta?
Te plangi ca nu-l vezi. Cum sa-L vezi, daca tu esti IN interiorul LUI SI EL in interiorul tau, iti tine maruntaiele Gramada? PAI fatul oare, in burta mamei sale, AR FI tampit Sa creada ca ea exists daca nu o vede, nu o pipaie, nu o miroase? SI totusi, nascandu-se o cauta cu gura stiind ca acolo e salvarea Lui. Asa SI omul care crede moare SI continua Sa exists sub Alta forma, in functie de cum a trait. Energia SI materia universului NU se termina, nu se consuma. Ci doar se TRANSFORMA. Sau EINSTEIN era prost. atunci cum Sa Te mai indoiesti ca dupa moarte NU Mai e nimic?
Omul cu cat descopera Mai multe, cu atat se indoieste de DUMNEZEU. CE prostie, CE naivitate, Sa crezi ca Ai iesit din haos, sau din nimic. Pai deja I Te inchini cui nu trebuie. Dumnezeu l-a great PE om liber Sa gandeasca
SI omul se indoieste de insusi CREATORUL sau SI de crearea Sa. CE naivitate! Pai nu pare asta o greseala de incepator ?
Deci, in ceea CE ma priveste, EU am stabilit. EU nu pot nici macar Sa ma indoiesc de Dumnezeu sau de continuitatea existentei dupa moarte. Intrebarea cea Mai serioasa este CE fac ca Sa-mi fie bine SI acum, Dar Mai ales si dupa moarte ? Ca dupa pare Sa dureze Mai mult.acum e un punct iar viitorul e infinit, matematic vorbind.
ASa am ajuns intr-un punct in care ma simt egoista.adica Sa ma gandesc doar la cum Sa ma mantuiesc? Nu pot, nu e felul Meu. Nu mi se pare Mie cum trebuie. Mai bine ma Las PE mine la urma si ma gandesc intai la ceilalti, iubindu-I. Dar iubindu-L Mai ales PE Dumnezeu, ca doar EL m-a facut. Zic si EU, nu stiu.
Si uite-ASA, zic EU, multi neputand sa isi raspunda la intrebarea CE trebuie Sa fac ca Sa fie bine, prefera Sa elimine intrebarea, deci si sursa. Si neaga tot. Si Devin atei.e Mai simplu. Deocamdata. Dar deocamdata Insa este foarte scurt.
Deci ASA m-a convins EU ca(‘) credinta vine din iubire. Iubesti CE vezi, CE auzi CE simti; apreciezi toate astea si ASA iti Dai seama ca exists o sursa, un creator. Sau nu iubesti mimic si ramai un ignorant. Poate FI Mai simplu.
Un om bun este un om educat(nu neaparat scolit) de copil.ce e bine SI CE e rau invatam din experienta celorlalti sau/ si a noastra, deci in funtie de cum suntem educati de aceste experiente alegem. SI evident, binele nu este acelasi pentru toti. Nici Raul.
Rusine „ateului” care a jignit. Insa, Sa fie inteles SI iertat, caci atat a fost educat.
Dumnezeu ne iubeste PE toti, pentru ca PE toti ne-a creat. Dar daca noi nu-L credem,nu NE Intoarcem cu Fata spre el, cum sa-l vedem? Cum Sa vezi PE cineva la care stai cu spatele? InsaEl NE vede, se uita la noi si tot ne asteapta Sa NE intoarcem. Pai daca si EL s-AR Intoarce si nu s-AR Mai uita la noi,nu s-AR prabusi oare totul zi n-am Mai exists nici noi?
Hristos ne-a indemnat Sa iubim, Sa fim Buni, nu Sa fim prosti.deci si bunatatea are o anumita suprafata, oricat AR FI ea de mare.
Ce-i cu amestecatura de litere mari si mici?
LIA tu te auzi? uite ce prostii scrii: „Ridici Tu soarele PE cer in fiecare zi? Il Dai Tu Jos? ” etc. Nu Lia, nici eu niciomul tau invizibil nu o face. Este NATURA si este EVOLUTIE. VOI RELIGIOSI avi o cate, una singura cu greseli super mari in ea. STiinta are sute de mii, si vor mai fi inca atitea. Biblia voastra este violenta si incureazeaza sclavia si omorul iar femeia este ROBUL barbatului. Noi suntem civilizati, nu credem in astea. Cind au scris (plagiat de la Egipteni si Everi) Biblia stiau de numai 6,000 de ani. Ha Ha Ha. Ce zici de Miliarde? Voi credeti in sarpele care vorbeste, magie-din apa sa faca vin…. si multe alte bazaconii.
Fi serios! nu mai suntem copii sa credem ca unu s-a nascut fara sex si poate sa umble pe apa :))))))
mai unde va este mintea? Hai putin seriozitate si educatie. Inteleg daca ai 4 clase si nu-ti merge mintea este ok, dar esti OM in totata firea, pune mina si citeste, lasa Biblia aia …..
Lucian, noaptea in somnul profund fara vise apare nimicul, nu mai exista lume nu mai exista eu, nici intuneric, nici lumina, orice concept dispare. Si cand te trezesti spui, „vai, ce bine am dormit!” Nimanui nu-i este frica sa mearga la culcare, ba dimpotriva.
Asa ca ce atatea procese de constiinta? 😉
Totul este impermanent pe lumea asta. De fapt asta este o binecuvantare, cum ar fi sa fie ceva ce nu se sfarseste niciodata…?
Nu crezi în Dumnezeu. După cum spui.
Dumnezeu crede în tine şi vrei, nu vrei, crezi sau nu, te iubeşte şi te așteaptă.
Alta spalata pe creier: Elena.
Asteapa o laie. Daca v-ar iubi omul vostru invizibil, ne-ar scapa de PARLAMENT si hoti. ar da pensii mai mari si spitale si scoli…. ar fi RO asta nenorocita mai bine. Dar nu exista si voi va amagiti cu Catedrale si bazaconii…. sperante de RAI. Nu va ajunge cit traitzi aici? ce mai vrei BONUS?
Paradoxul ateului
Ateul nu crede in Dumnezeu, dar, desi nu a vazut niciunul, el crede in existenta extraterestrilor. 🙂
Dupa cateva luni in care l-a chinuit cu multa rautate pe parintele Arsenie Papacioc, securistul respectiv i-a solicitat sa ii spuna un cuvant de folos.
Parintele Arsenie i-a spus urmatoarea povestioara:
Un sot ateu comunist si o sotie credincioasa aveau un copil. Copilul s-a imbolnavit de moarte si a intrebat pe patul de moarte pe tatal sau: Tata, in credinta cui sa mor, a mamei, sau a ta?
Tatal, cu lacrimi in ochi, i-a spus: In credinta mamei tale sa mori, caci credinta mea nu ajuta cu nimic atunci cand mori.
Dupa acest raspuns, securistul a plecat si nu a mai revenit niciodata in fata parintelui Arsenie.
(repovestit dupa cartea Intre timp si vesnicie. Viata parintelui Arsenie Papacioc)
Esti simpatic. Nici eu nu m-as mai intoarce la cineva care da asemenea pilde. Mai citeste-o si vei vedea de ce e gresita.
Lucian, te poti uita la acest video https://www.youtube.com/watch?v=YrNaM8hM0Co&feature=youtu.be , te rog? Dureaza o ora. Chiar sunt curios ce argumente poti sa mai aduci dupa ca nu ar exista Dumnezeu.
Am vazut filmul este propaganda religioasa fara argumente stiintifice decit vorbe goale ce le ia din Boblie scrisa de niste oamnei …. D-zeu nu exista, dar exista aaltceva… Omeni care cred in D-zeu. Ok, sunt si oamnei care cred in Unicorn, in stafii, basme, povesti, sau cum sunt eu, cred in mine insumi. Deci este ok, foecare crede ce POATE.
„Ma uit în jur, cei mai multi dintre oamenii fericiți sunt credincioși. Cei mai multi dintre nevrotici și neadaptați sunt atei.”
Fără supărare Lucian, dar trăiești într-un loc cel puțin ciudat… E straniu ce spui că vezi în jurul tău.
În primul rând nu văd legătura între credință și fericire. Da, poate din perspectiva celebrei ziceri „ignorance is bliss”. Dar asta nu cred că are neapărat de-a face cu credința. Îți dai seama cu ce are de-a face…
Să o luăm pragmatic. Harta următoare reprezintă o statistică a hai să îi zicem „religiozității” oamenilor. Nu se referă la o anumită credință, ci mai mult la atenția, la importanța pe care oamenii o dau religiei:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/47/Europe_belief_in_god.svg/1024px-Europe_belief_in_god.svg.png
Care dintre acele popoare europene crezi că e mai prosper? Că o duce mai bine ca să zic așa? Și, în cele din urmă, în care dintre țările respective crezi că oamenii sunt mai fericiți?
Doar o singură observație: Suedia și Olanda își închid închisorile…. Ce popoare nefericite trebuie să fie…
Deci nu știu de ce tu vezi doar atei nefericiți în jurul tău. În primul rând în România sunt foarte puțini atei. Apoi, e foarte probabil ca nefericirea lor să nu aibă legătură cu ateismul ci cu alte probleme personale ale acelor oameni.
Hai să îți dau eu câteva exemple pozitive:
https://www.youtube.com/watch?v=P5ZOwNK6n9U
https://www.youtube.com/watch?v=nfIBEJYZG7o
Și în final o dezbatere foarte interesantă:
Personal nu cred ca exista atei.Punct.Exista oameni care traiesc dupa principiile si imaginatia lor despre ceea ce ei cred ca inseamna universul,atat cel micro din viata de zi cu zi,cat si la cel de deasupra lor,un loc despre care nicio minte stralucita nu stie ce inseamna cu adevarat,doar presupuneri,teorii si alea relative.Credinta in schimb se bazeaza pe dovezi.Dovezi mai presus de orice indoiala,iar crestinismul,in mod special ortodoxia,ofera dovezi in fiecare zi.Am amici atei,sunt coleg de munca cu unul din ei,nu avem contre pe tema asta,ii respect optiunea,la fel si el pe a mea,deci totul e in regula.Nimeni nu trebuie judecat dupa aceasta regula,a credintei sau a necredintei.Eu stiu un lucru: ortodoxia e frumoasa,e si grea dar e gratuita.Atata timp cat acum 2000 de ani niste oameni au marturisit ce au vazut si au murit pt ceea ce au vazut,deci nu luandu-se dupa scrierile altora,nu am cum sa-i contrazic.Ce om normal la cap s-ar duce sa moara pt un lucru stiind ca e de fapt o minciuna? Pt ca nu vorbim de un om,vorbim de cateva zeci de persoane care au trait langa Hristos,chiar toti erau nebuni? Asta daca tot vorbim de ratiune.Am iesit din situatii imposibile, de multe ori doar dupa ce m-am incapatanat sa gasesc de unul singur solutii,si cand nu mai vedeam nimic ma predam in fata icoanei si spuneam cu voce tare ‘Domnul meu,doar tu ma mai poti salva.Faca-se voia tu, tu stii cel mai bine ce trebuie sa fac si ce e mai bine pt mine’.Si minunea avea loc.Este un sentiment incredibil,si nu vorbesc de o singura situatie.Au fost multe.Sunt multe de spus,pana la urma fericirea vine din ceea ce crezi ca-ti face bine.La unii vine dintro viata imbelsugata,mai ales cei din societatile mai dezvoltate,la altii vine din credinta in Hristos.Important e sa convietuim in liniste unii cu altii,sa nu incercan sa-l schimbam pe cel de langa noi decat in masura in care se arata interesat de asta.E loc pt toata lumea.Ce va fi dupa,vom vedea,sau nu.Personal cred ca da.Sa auzim de bine.
Cristian, cred ca ai pus punctul pe „i”. Un comentariu care bucura sufletul.
stimati credinciosi ortodocsi… facem pariu ca daca dumnezeu ar aparea la biserica in timpul slujbei, l-ar da la o parte pe popa si v-ar spune verde-n fata cum va vede ca va comportati, l-ati scoate in curle si l-ati bate cu pietre?
Dacă e vorba de apologia credinței creștine, avem cuvintele Sfântului Pavel:
„Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit,
că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
și că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;
și că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi,
dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit;
după aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” (1 Corinteni 15, 3-7).
[…] lucianmindruta.com | De ce nu e nici o sfâraială să fii ateu […]
“După cum ne învață marile Protocoale și Rabbi Pinchas Polonsky, ateismul este etapa finală a tranziției către un nivel global de răspândire a iudaismului. „Plantaţi ateismul printre goi, după care, chinuiţii cu venirea declinului spiritual, ei singuri vor veni la noi și ne vor cere să-i învățăm despre nouă religie mondială”, aşa ne-a călăuzit marele magician, Rabbi Dov Ber din Mezherich în secolul al XVIII-lea, Tel hai!” https://vk.com/wall-45494205_123052?z=photo-45494205_456240256%2Falbum-45494205_00%2Frev