M-am plictisit de teroristi. Ma lasa rece Arafat. Sau poza cu guvernul si femeile in spate. Ma doare undeva de incalzirea globala sau ploaia de miercuri (wait, nici macar acolo!). Nu vreau sa stiu ce mai compasioneaza stanga. Nu-mi pasa de ce mai ironizeaza dreapta. Nu mai e cool. Nu mai e interesant. Nu mai e viu. Si mai ales nu mai e neasteptat.
Facebook a devenit o vitrina cu marfa expirata. Cu idei rasuflate. Cu zile de luni pline de poze din week-enduri fade, in care natura nu ne inspira la nimic altceva decat la folosirea in exces a cuvantului extraordinar, urmat de un numar inconstant de semne de tot felul. Cu familii fericite, incantate sa zambeasca strainilor carora nu le pasa. Cu morti de la Colectiv distribuiti in retea, ca si cum Invierea incepe cu un comment al lui Dumnezeu.
Chiar nu mai am la ce sa dau share azi. Pentru ca in reteaua asta sociala e societatea care nu-mi mai spune nimic. Nici o chemare, nici o emotie, nici o schimbare. Suntem tot noi, cu pantofii oleaca mai patinati de iesit in strada, dar tot noi, aia de dinainte de Ponta, de Boc, de Base, unii chiar de dinainte de Ceausescu.
Ei, si? Ce e atat de important la noi? Ce idei extraordinare tranzactionam? Ce vindem in piata asta de vechituri? Ce vehicule imaginare cu kilometrajul dat inapoi am adus in acest Vitan Barzesti de Silicon Valley?
Nimic. Am scris tot. Si voi ati scris tot. Si totul s-a scris singur, constient ca pentru prima oara cineva a ajuns la capatul infinitului de vorbe si se uita, de acolo, mirat, inainte.
N-am la ce sa dau share azi.
Asta e moartea virtuala. Pentru care inca nu avem o religie sa ne pregateasca. Sa ne spuna ca exista viata dupa Newsfeed. Si mantuire in tacerea jenata a fiecaruia.
N-am la ce sa dau share azi.
Si, ca un soldat ranit de glontul mortal al plictiselii digitale, va rog pe voi, camarazi:
Dati voi pentru mine!
Nu lasati tacerea sau sensul sau – Doamne Fereste! – viata noastra reala sa castige!
There is no ads to display, Please add some
…yo de pilda recitesc COSMOS-ul lui Sagan…Foarte inviorator : aproape ca te face sa te simti om. Adica firisor de praf stelar (a propos de zbaterile inutile)…
…Pana si ideile-mi lipsesc, sa pun ceva “inteligent” pe blog (http://mcscrib.blogspot.ro/ ) – de cateva zile postez chestii “de fuga” :)…
…Astenii de toamna ?…, de Bruxelles paralizat (gen “Opriti Lumea, vreau sa cobor”)… Nu stiu.
Deci, practic, se simte ca e luni… 🙂
O zi pe planeta Mercur tine 1408 ore… La fel ca ziua de Luni pe Pamant…
Ti se trage de la astenia de iarna 🙂
Plus, o dedicatie, pentru Lucian : http://mcscrib.blogspot.ro/ – cu urari de sanatate !…
Trebuie sa ne întrebăm sincer de ce nu mai dam randament în dragoste, de ce calitățile pălesc sau se decolorează sau se disipa delirant și asta comparând cu cei ce rezista și doar oboseala e obstacol, cei care nu își pun limite voinței și înțelegerii. Și sa ii lăsăm sa conducă unde vor cat vor cum știu ceea ce noi nu știm sa gestionam, pe noi înșine în relațiile cu noi înșine și cu ceilalți. În alta ordine de idei, dar ca o concluzie, sa nu mai năvălim peste copii cu alchimia noastră personala, sentimentala, emoțională, autoeducativa, autodistructiva. Poate ea include calitate, dar include și slăbiciune și în fond fiecare are dreptul sa rămână unic, pur, asa cum l. a lăsat Dumnezeu când exista. Dacă exista. Și acest dacă invita la cercetare, nu la necredința. Mark Twain invita la cercetare, dacă exista ce dacă, ce te interesează ca tot nu schimba nimic. Amar. Neînțeles. Sau înțeles și dușmanit de satanica. Facebook? De ce au supraviețuit dinozaurii prin noi coduri genetice? E periculos Facebook nu plictisitor. Depinde.