Chiar, cat costa un om bun? Cat castiga un manager de firma din top 100 in Romania?
Va spun eu: intre 10.000 si 25.000 de euro pe luna. Pe bune. Cu taxele platite la zi.
Merita? Pai aia care-l platesc zic ca da. Ca la nivelul asta omul stie sa conduca echipe mari, sa vada in minte planul de afaceri, sa intuiasca tendinte si sa le transforme in profit. La nivelul asta de bani omul e un lider, un contabil, un filozof. Si inca vreo cateva personaje.
Ce ziceti, ne-ar trebui si noua un asemenea om in fruntea unui minister? A unei agentii guvernamentale?
Pai da.
Da? Si ce facem sa-l putem angaja? Sa-l putem tenta sa-si serveasca tara in loc sa-si serveasca firma?
Absolut nimic. Ba din contra, facem totul ca oamenii buni sa nu intre in politica.
Cei care intra sunt compromisi din principiu. “Te-ai bagat intre porci, te-ai murdarit”. Gata. Nu mai face nimeni afaceri cu ei. Pentru ca politica e murdara, nu? Dar avem nevoie de oameni curati in ea. Dar ii injuram in momentul in care intra…Si tot asa, caine prost invartindu-se in jurul cozii.
Cred ca suntem schizoizi, la nivel national.
Pai cum sa vrea un om normal, bun in meseria lui si de succes sa devina ministru, cand primul lucru care i se intampla e sa fie dispretuit?
Dispretuit si prost platit.
Da, hai sa nu mai fim ipocriti. La banii pe care ii platim unui ministru, 2-3000 de euro (max), nu putem avea oameni buni SI onesti in acelasi timp. Avem ori oameni slab pregatiti, ori hoti care se prefac ca-s multumiti cu salariul si ne fura pe din dos cu milioanele.
Alminteri, daca vrei sa ramai cinstit, targul pe care ti-l propune statul e prost.
Foarte prost. Atat de prost incat un om din business, din clasa mijlocie, pur si simplu NU-SI POATE PERMITE sa-si slujeasca tara. Pentru ca are copilul la scoala privata, rate la masina si casa si pentru ca toate astea inseamna o povara de 3-4 mii de euro pe luna, acceptabila la un salariu de 10.000, dar imposibil de dus la 2000.
De-asta nimeni de calitate din privat nu-si ia cu inima usoara o slujba la poporul roman. Si mai ales de-asta putinii oameni de business de succes ONESTI, cu experienta in management, refuza in privat oferte de a deveni ministri.
Pentru ca poporul roman e cel mai carpanos patron. Pentru ca e un patron care prefera sa intoarca privirea cand il furi, dar care in ruptul capului nu ti-ar da cat meriti.
Asta e matematica unei Romanii populiste, conduse de lichele bine imbracate si cu genti asortate.
Suntem rezultatul invidiei si imbecilitatii populare, sumarizata in expresia pe care o stiu de mic copil “al dracului, nenorocitul asta, uite cati bani castiga!”.
Nu e el nenorocit, bade. Nu e el nenorocit, tanti. Suntem cu totii, pentru ca nu intelegem ca ăla chiar merita! Si ca singura solutie sa fim cu totii egali e sa fim cu totii saraci.
Dar stiti deja asta, ca v-au invatat pe toti la scoala.
Ce nu v-au invatat e ce stia bunicul si voi ati uitat, in atatia ani de marxism: cat dai, atâta face!
There is no ads to display, Please add some
Sa vezi ce ti-o iei pentru articolul asta :)))
Boală dureroasă, diagnostic correct!
Nu sunt de acord cu punctul Dvs de vedere. Eu cred ca îndeplinirea îndatoririlor de serviciu vin in primul rând din respectarea legii, omenia din omul respectiv(bine-nțeles, daca exista) si abia pe locul trei cred ca e remunerarea. Pe principiul Dvs o sa le tot creștem salariile iar ei o sa ne fure fără nici o jena incontinuare. Nicăieri in lume civilizarea cetățeanului nu s-a facut cu vorba buna, ci cu legea(biciul). Si toate astea le spun din prisma unui om care a trăit si are suficiente experiențe intr-o tara precum UK. La noi când unul ca T Basescu a încercat sa pună nițel biciul pe clasa politica, societate toti i-au sărit in cap: „șpanchiul, chiorul, marinarul…etc”. Repet din punctul meu de vedere singura soluție e FRICA DE LEGE.
Dle George, cred că nu aţi citit cu atenţie textul. Sau nu i-aţi înţeles mesajul. Probabil din cauza lipsei diacriticelor. (Apropo dle Mîndruţă, e greu cu ele nu?).
Ca să vă ajute puţin, gîndiţi-vă că mîine vi s-ar propune o slujbă de conducere la un minister, dar pe jumătate din banii pe care îi cîştigaţi acum. Aţi accepta? Hai că ştim răspunsul.
Cît despre „unul ca T Băsescu” ce să spunem: i-a fost aşa o frică de lege…
Din păcate, frica de lege nu te face un manager bun că legea nu îți spune ce să faci ci doar cum să nu faci. Știu secretare care cât câștigă cât un ministru (și nu doar una) și asta doar pentru că sunt competente.
Cum dracu poate să fie o secretară mai competentă decât alta? N-o sug toate la fel? Sau poate nu… atunci, se explică…
O idee veche, nimic nou, cu care sunt de acord.
De exemplu, pana nu demult primarul Barcelonei avea 100k Euro pe an salariul.
La noi, d-ul Oprescu are 1200 de euro net si adminstreaza un buget de 1 milard de Euro!
Se vorbeste despre discrepanta de salarii, dar, ca si in articolul tau, din pacate nu se vorbeste de ce este esential: despre solutii.
Cum sa fie alesi oamenii pentru un post de 10.000 de euro pe luna?
Aici e marea problema. Aici trebuie gasite solutii.
Eu cred ca solutia e simpla.
Organizarea unui concurs, un fel de admitere, unde examenul consta intr-un set de intrebari.
Aceste intrebari trebuie alese aleatoriu printr-un sistem informatic online, certificat, dintr-un set mare de intrebari.
Examenul se desfasoara online.
Participarea la concurs sa fie pe baza unor criterii de selectie clare.
De exemplu, ocuparea unei functii de management pe o perioada de minim 5-7 ani, cu un buget administrat de peste X miloane de euro.
Am dat exemple la ce mi-a trecut prin cap acum. Sunt sigur ca se pot gasi criterii clare si eficiente.
Domnule Mîndruță, te știu demult, încă de când prezentai știrile la SOTI cu Esca, și te bâlbâiai ca un elev de-a noua, prins de profu de mate în veceu cu țigara-n gură, dar te-am luat așa cum ești, cum te-a lăsat Dumnezeu, că nu făceai rău nimănui cu bâlbele tale. Și mai încoace, când toți ți-o trăgeau din toate părțile, referitor la fixurile tale cu Rusia și cu ”de dreapta”, cu ”cine e sărac e pentru că e puturos și bea alocația copiilor si cere ajutoare la stat”, te-am lăsat în plata domnului (în plata domnului care te-o plăti, vreau să zic, nu a ”Domnului”, ca presupun că nu ”Bărbosul” te plătește.). Mă bag însă acuma în seamă cu tine, pentru că m-am extaziat rău de tot citind cu câtă nonșalanță vorbești sau scrii tu despre manageri de top 100 firme, care câștigă 10-20000 de mii de coco pe lună, pentru că, nu-i așa, ei au viziune, știu și pot să conducă echipe mari, și toată priceperea asta a lor se transformă în profit! Greu trebuie să fie să manageriezi o companie în care CEO și tot ”boardul” are lefuri cu 5 zerouri, exprimate în Euro, dar toți ceilalți, de la paznicul de la poartă, până la șefii de departemente, au maximum 1500 de lei românești și în cazurile cele mai fericite și tichete de masă!. Dacă ferma aia din top 100 e pe retail, bagăm adaosuri duble sau triple la marfă, taxe de raft, taxe de implementare, taxe de expunere suplimentară, taxe de deschidere magazin nou, taxe de catalog, și-i plătim pe sclaveți cu 1000-1500 maximum, și iată profitul, distinse conferențiar! Și dacă e în alt domeniu firma, cam tot sistemul ăsta se practică, prețuri mari (ca afară, că doar suntem în UE și tre să ne aliniem), sclaveții plătiți cât să nu moară de foame (”unde pi… mamii lor să se ducă, că toți plătim la fel!”) Păi așa știu și eu să fac o firmă să meargă pe profit mare, barosane, mă angajezi și pe mine, nu cu 20000, cu 5000 pe lună? Îmi povestea o prietenă mai deunăzi, sociolog, absolvent de sociologie deci, că l-a întrebat pe profesorul ei din facultate, la un moment dat, ”ce-o să facem noi în viața de zi cu zi cu meseria asta, că noi suntem ”pielea p…lii” Răspunsul profesorului a fost ”da, dar puteți să fiți ONEȘTI!” Și nu cred că se referea la orașul din județul Bacău… De-aia suntem săraci și din când în când ne mai revoltăm, domnule, că nu se plătește munca, și se preferă situațiile pe care ți le-am expus mai mult. Am da mai mult, Luciane, ca să facă mai mult, dar de unde, dacă voi ăștia ”de dreapta” vă bateți joc de angajați și-i plătiți așa cum îi plătiți? Pentru că din păcate nu putem lucra toți la Corporații, sau să fim CEO sau alte bazaconii… Cam asta e…
Citind comentariul îmi dau seama că nu sunteți CEO. Nu așa face firma profit mare și pentru că nu știi asta nu primești 5000 EUR pe lună.
Toți putem lucra la corporații, numai să vrem. Nu e simplu, se muncește mult, e greu, e stresant, etc. Cine e suficient de bun poate să câștige foarte ușor 5000 EUR pe lună la 30 ani. Cine a vrut un stil de viață mai relaxat, nu se poate plânge că e sclavet cu 1500 lei pe lună. El are luxul de a-și pierde timpul la slujbă, ceilalți au o carieră.
Citind comentariul tău la comentariul meu îmi dau seama că eşti corporatist, „tânăr frumos şi liber”, adeptul lui „uniţi salvăm pe dracu să ne ia, sau dracu ştie ce”… Chiar aşa, avem cu toţii loc la corporaţii? Au scos ăştia 5 milioane de locuri de muncă la târgul de joburi şi n-am aflat eu? „Que ta mere meure?”, cum ar zice franţutul dac-ar fi p-acilea cu noi…Ce angajator privat cunoşti tu care-şi lasă angajaţii să-şi piardă timpul la slujbe? Gândeşti la fel ca prostul ăsta, gen „săracii sunt săraci pentru că sunt leneşi, beţivi şi asistaţi social de noi, corporatiştii care lucrăm 12-14 ore pe zi”. Dacă tu ai avut norocul să ai o slujbă care să-şi permită să câştigi mai mult, nu înseamnă că toţi ceilalţi au refuzat şansa asta din comoditate şi din dorinţa de a-şi permite luxul de a nu avea o „carieră” şi de a-şi pierde timpul la serviciu.. Vă ştiu pe cei ca tine, nu sunteţi foarte mulţi,stai liniştit, că nu toţi putem fi transformaţi în toboţi andriozi, să mergem cu cartelă magnetică să ne pişăm sau să fumăm, să lucrăm 12-14 ore pe zi că avem „dead-line”-uri… Apropos, cînd mai aveţi timp să cheltuiţi sau să vă bucuraţi de banii ăia mulţi pe care-i câştigaţi, mă, dacă staţi 14 ore la serviciu_ Sau nici nu trebuie, că din ăia 5000 de coco ai rate de 4500, ca să meargă economia înainte!:)) Şi crede-mă că-s bine plasat când îţi povestesc cum se face profitul la o corporaţie de retail. Sau Carefour, Auchan, Cora, Metro, Praktiker, ăştia, nu se califică la categoria „corporaţii”?
Nu sunt de acord cu ideea. Lucian Mândruță îți propun să renunți temporar la veniturile tale mari și să vezi concret cum este în administrația publică, de la concurs de admitere până la execuție.
Uite un link care cred că ți se potrivește.
http://posturi.gov.ro/post/director-generalministerul-fondurilor-europene/
Succes!
Ideea suna bine teoretic.
Dar din păcate nu e adevărată. În nici o țară, indiferent de nivelul de corupție sau competență.
Porniți de la o premisă falsă.
Sa ne uitam putin in tarile calde 🙂 Eu am fost impresionata de ce a reusit Obama sa faca, si recunosc faptul ca initial am fost sceptica pentru ca nu intelegeam cum i-a convins. Care a fost triggerul acestei geek-izari a administratiei? Esecul initial al obamacare a scos la suprafata niste probleme mult mai mari, sistemice, in implementarea unor astfel de modernizari. Si ei au nevoie sa ajunga in mileniul 3 cu administratia, nu doar noi.
http://www.fastcompany.com/3046756/obama-and-his-geeks
„They need to come work for him. They will need to take a pay cut, the president announces. But he doesn’t care what it takes—he will personally call their bosses, their spouses, their kids to convince them. The crowd laughs. But he gravely responds: I am completely serious. He needs them to overhaul the government’s digital infrastructure now.”
Dupa ce ajungi la un anumit nivel profesional, discutia se pune in principal pe provocare, si nu pe nivelul salarial. Cred ca si noi avem nevoie de oameni deschisi la a face reforma folosind tehnicile din privat. Asa cum in cea mai puternica tara din lume acesti oameni care activau intr-una din cele mai banoase industrii ale lumii au gasit resurse de patriotism, sunt convinsa ca si noi avem astfel de oameni. Sunt aceia care nu mai au neaparat grija presanta a zilei de maine, pentru ca au rezolvat-o pana acum in linii mari.
Lucian are dreptate. Nu poți să ai angajați buni sau șefi buni dacă nu vrei sa plătești, atât cât e nevoie, în funcție de piața muncii.
Și eu cred că un ministru ar trebui sa aibă cel puțin 5 – 6000 Euro net pe lună.
Atunci job-urile astea ar deveni interesante pentru cei care chiar se pricep la management.
Bineînțeles că trebuie selectați după criterii clare și trebuie să producă rezultate.
În Romania, munca se plătește destul de corect.
Sunt multe salarii mici în Romania, dar astea sunt pentru persoane necalificate sau cu calificare redusă.
Și dacă nu-ți convine un loc de muncă, nu ai decât să pleci la altă firmă sau în altă țară.
Normal că decât să cauți un job e mai ușor să spui că patronul te exploatează, etc.
E mișto să te duci la cârciumă să-ți bei banii și să te vaiți că nu ai un loc de muncă bun.
Corporațiile au avantaje și dezavantaje. ca orice pe lumea asta.
Dar te angajează cu carte de muncă și plătesc taxe.
Eu cred că acum în Romania dacă vrei poți să ai un job bun și să trăiești cât de cât decent.
Dar …TREBUIE SĂ VREI!!!
xcelenţa sa Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a părăsit pentru un moment turnul de fildeş al înţelepciunii monetare a ţării şi a trântit telefonul contabilului său, când acesta i-a spus sumele pe care le are de achitat Fiscului. Prin urmare a luat poziţia de Robin Hood şi a mărturisit că nu ar plăti nici un sfanţ.
Probabil că, în scurt timp, academicianul Isărescu va cita chiar din (t)ratatele navale economice ale domnului Băsescu, promovând statul minimal şi impozite mici. Este posibil ca atât argumente liberale de doi sfanţi din categoria „huo impozite”, cât şi vocabularul Domniei sale adaptat plebei, adresându-se publicului potentat cu „măi sa fie” şi trântit de telefoane, să fie debutul de campanie liberală în cursa pentru Cotroceni.
Spre deosebire de alţi candidaţi la funcţiile de conducere a statului, domnul Isărescu face parte de din acea categorie de oameni modeşti care nu ar trebui doar ştampilaţi la urnă, ci şi imploraţi de alegători să accepte votul.
Fideli raţionamentului că, în ţara orbilor, chiorul e împărat, trebuie să ne întrebăm de fapt de ce să nu facă şi domnul Isărescu puţină campanie electorală pe barba proştilor dacă atâţia neinspiraţi deja o fac?
Acuzat de modestie (onorată instanţa, sunt vinovat!), este firesc că nu a sărit în tandem nici cu paraşutista populară a mişcării cu acelaşi nume şi nici nu şi-a navigat iahtul pe Dâmboviţa într-o procesiune similară cu aceea care a avut loc pe Tamisa cu ocazia împlinirii a şaizeci de ani de la urcarea pe tron a reginei Angliei. Păcat că după o astfel de cermeonie nu ar putea scanda o lozincă neoliberală care ar putea să fie îmbrăţişată şi de primul preşedinte democrat-liberal al ţării, Traian Băsescu, „nu vrem taxe şi nu vrem flotă”.
Similar privilegiilor fiscale ale reginei Angliei, fiscalitatea românească a creat şi ea privilegii pentru pătura sfidătoare a ţării: impozitarea unui litru de combustibil îi costă pe amărăşteni mai mult din portofel decât l-ar costa din venitul său pe domnul guvernator impozitarea carburantului de iaht. Supraimpozitarea consumului prin accize şi TVA este mai ales pentru oamenii cu venituri mici şi mijlocii mult mai dureroasă decât impozitarea pe venit. Oamenii cu o leafă mică, adică majoritatea românilor, plătesc în raport cu venitul lor prin facturile pentru utilităţi etc. cea mai mare parte a salariului la stat. O cotă unică de numai 16% pe venit este oarecum moderată la nivel european şi cu efecte de oază fiscală pentru cei cu venituri şi averi mari. I-aş crede plătitori de taxe mari dacă şi-ar impozita averile după model elveţian şi ar fi mai puţin populişti vorbind românilor despre supraimpozitarea omului de rând.
După cele mai toxice şi păguboase experimente monetare din ultimii douăzeci de ani ale ţării, Mugur Isărescu din laboratorul de particule monetare otrăvite ar putea, dintr-un atac de modestie, să schimbe denumirea instituţiei pe care o conduce din Bancă Naţională în Mugurele. Acest nume ar reflecta ştiinţa la nivelul înalt al unui centru de cercetare şi totodată performanţa în domeniul înrobirii neamului.
Să nu ne pară rău; „naţională” banca oricum nu mai este de mult şi un astfel de nume măcar reflectă experimentele de austeritate făcute pe români, faţă de care Domnia sa dă din nou dovadă de insensibilitate. Nimerind mai mereu cu bâta în baltă în faţa microfoanelor, probabil a renunţat la început de campanie la strategia de prezumţie a inteligenţei pe seama căreia avea cote de încredere maximă a românilor atunci când tăcea. Românii, susţine Domnia sa, au plătit o parte din datoria către FMI „fără lacrimi” şi fără să fi simţit povara plăţii precum a simţit-o generaţia sa în anii optzeci.
Domnia sa înclin să cred că nu are putere de discernământ şi de vreme ce confundă mereu realitatea tristă românească a celei mai sărace ţări din UE cu viaţa petrecăreţilor din Lipscani, unde mai aruncă probabil o privire din biroul său de la BNR. Nu este exclus să tranzităm şi o anume conjunctură astolă, bine interpretată de şamanul finanţelor româneşti şi aşa să se explice de ce tot laudă slugărniceşte începând cu epoca de aur până în prezent regimul datoriilor externe în funcţie de aşteptările politice.
Citind publicaţii de-ale sale, nu am înţeles până astăzi dacă este bine sau nu să ai datorii. La începutul anului, România a atins cea mai mare datorie externă a ţării din istorie. 96,64 miliarde euro, după două decenii de guvernare a Băncii Naţionale de către domnul Isărescu, sunt, cu toată modestia, un prilej de a numi epoca actuală a sărăciei oarbe, după cea de aur a anilor optzeci, „epoca I-sărăcescu”. Dacă acea epocă a fost prin definiţie una de aur şi în realitate una a lacrimilor, această epocă îi merită, legitimată printr-un act electoral, pe deplin numele.
In primul rand e nevoie de oameni corecti si competenti si amandoua aceste atribute trebuiesc sa stea una langa cealalta.
Sa presupunem ca un ministru (sau un demnitar) are un salariu de 20000 Euro/luna si poate tranti o licitatie de cca 10 milioane de euro, pentru 1 milon de euro. Credeti ca e foarte important un salariu de 20000 euro /luna? Deci este foarte important sa aiba moralitate.
Claudiu, salariul e foarte important. Dacă ai un salariu din care poți trăi decent, atunci prioritățile tale se schimbă. La manageri, la fel ca la ingineri sau la paznici, salariul e dat de piața muncii. Nu poți să ceri cuiva performanță fără să-l plătești. Daca plătești căt trebuie și selectezi oamenii cum trebuie …se poate face ceva.
Exact cum spunea bunicul lui Lucian : cât dai, atâta face!
[…] Și poftim și ceva lectură de la Lucian Mindruță la cam același subiect. […]
Auzi dar de unde știi cat merita munca unui om.? Te uiți la cat cer alții,nu?Si dacă unul disperat sau nepriceput cere puțin îl dai etalon. Asta pentru ca tu plătești. Dar dacă vrei sa fi plătit te uiți peste hotare cat se da. Și ce?Vorbeam și eu cat de ușor îți iei teapa, dar nu de la Țepeș. Ca nu te. ai orientat bine. Maine dacă se poate guvernanții pot cere mai mult ca nu e nimeni mai sus de ei, dar învățătorii nu. Economia de stat, adică fără tepe, nu se putea mai mult.
Cizmar smecher noul film de Oscar romanesc, nu Oscar original. Blugii?Ce e cu Blugii, sunt chinezești. Pa.