Munchen. Cald. Soare. In piata centrala, 500 de ani de istorie (cladirea din spate) se uita ingrijorate la nici o zi de baterie. Si se pregatesc sa depuna armele: e mai putina lume in muzeul dominat de arcadele gotice decat in templul de sticla si otel al lui Apple. Nu mai zic de bani!

Banii sunt ai nostri si, dupa toate probabilitatile, ne pregatim sa-i dam, indiferent de cat tine bateria, fara sa conteze daca putem zari ecranul sau daca, cu adevarat, ne trebuie inca un ceas cand avem deja 3 Swatch-uri in perfecta stare de functionare, daca am sti pe sub ce canapea au cazut.

Dar, poate sunteti curiosi sa aflati de la un roman care s-a jucat o jumatate de ora (masurata exact pe Suunto, ceasul meu actual) cu Apple Watch. Merita? Pardon, se merita?

Inainte sa va spun asta, cateva observatii:

Ceasul e mai mic decat pare in toate pozele. Chiar si versiunea de barbati, de 42 de milimetri imi pare mica, mai ales in comparatie cu Moto 360 sau Samsung Gear S. Stiu si ei, odata ce rotita (coroana) de pe lateral are ca principala functie sa faca zoom in meniu. Nu sunt singurul care si-a stricat ochii la calculator, deci.

Meniul e senzational de frumos si intuitiv. Pur si simplu te trage la butonat. Ajungi usor la orice functie, ajungi acolo cu placere si nu obosit si enervat, ca in actualele device-uri bazate pe Google Wear. Care, apropos, poate sa se impuste in piciorul ramas intreg, caci pe celalalt l-a rupt nea Tim Cook.

Features si parerea mea. Pe puncte: 

Butonul de „contacts” e insa inutil si mult mai bine era sa fie mapat ca „back”. Cel putin eu asta am asteptat de la el, din prima.

Rotita de zoom si alte functii e o minune inginereasca: se roteste cu placerea uleioasa a scrumbiei in conserva. Mi-a placut.

Functii: Maps? Inutil. nu pot citi. Sper sa-mi povesteasca Siri.

Ecranul e prea mic pentru mine. Clar. Astept Apple Watch 2S!

Facebook notifications: da, foarte bun.

Mail? Excelent implementat, citesti doar mesajul si de la cine vine. Doar aici fontul e lizibil.

Ceasul? Cam urate fetete. Dar probabil ca vom gasi unele mai frumoase cu 3,99 euro pe Itunes.

Bursa? Doar pentru chibiti ca mine. Sper s-o poti sterge.

Vremea? Era deja buna in Iphone. Dar, totusi, cam putine detalii aici.

Contacts? Aici au dat-o in bara. Eu am 3000 de numere de telefon. Ceasul accepta (cred) un numar prestabilit de contacte favorite. Nu e de mine.

Aplicatia de sport? Arata bine, nerelevanta dupa o saptamana, pot sa jur. Era mai buna una de mici si bere. Glumesc, una de seminte de quinoa si suc de masline verzi. Asta e genul Apple.

As putea sa continui asa inca vreo cateva zeci de features, doar ca sa va pierd timpul. Dar n-am de gand.

Voi vreti sa stiti ce e de capul acestui ceas, cat ma duce pe mine capul. 

Ei bine, nu e un ceas. Este o solutie pentru ca Apple sa mai vanda si anul asta ceva celor care au cumparat deja Iphone 6 si n-au nimic nou la care sa-si asmuta cartea de credit pana in toamna.

Si mai e un lucru, pe care desigur ca il veti realiza pana la urma: e o unealta despre care sa vorbesti, nu pe care s-o folosesti. Un declic de conversatie. Un statement de conformitate (da, sunt in regula, nu-s nebun, mi-am luat si eu ca toata lumea Apple Watch). Un rit de initiere in lumea celor care nu cuvanta, dar cheltuie. Si spera ca portofelul lor va vorbi mai frumos cu ajutorul acestii obiect.

De-asta Apple nici nu vinde ceasul inca. Acum doar poti sa-l probezi. Sa faci incalzirea. Sa vorbesti despre el. Sa-l introduci in conversatie asa cum introduci un sfant nou intr-o religie veche. 

Asta se si intampla in magazin (dar n-am vrut sa-i pozez pe oameni si sa-i fac sa se simta prost): o multime de cetateni in toata firea stateau la taclale cu baietii aia model „genius”. Apropos, trebuie sa ne lasam barba, totul e pierdut pentru barbatii barbieriti!

Si, de fapt, nici nu stateau de vorba. Ci faceau ce fac oamenii de mii de ani: deveneau parte a unui trib. Intr-un rit de initiere care altadata folosea o ghirlanda de scoici. Acum scoica se poarta la mana. Si poti s-o duci la cap si, daca ciulesti bine urechea, sa auzi marea.

Marea de oameni independenti, sofisticati, diferiti, care se recunosc unii pe altii dupa faptul ca au la mana fix acelasi lucru.

Asta e marketingul adevarat. Nu-l poti deosebi de o ideologie.

Bravo, Applle, l-ai batut pe Marx cu armele lui: egalitatea si proprietatea poporului asupra mijloacelor de pierdut… da, de pierdut timpul!

Frumoasa ironie ca obiectul asta, care te ajuta sa pierzi vremea se numeste ceas!

There is no ads to display, Please add some