Vladimir Bortun si riscul de a te naste in 1986

Am citit azi pe o platforma de stanga ceva ce pare un manifest maoist de secol XX. O pledoarie pasionata si pe alocuri inteligenta pentru stanga politica radicala.

Cel care o scrie e tanar. Nascut in 1986. Am sa-i fac serviciul pe care se presupune ca cei mai in etate trebuie sa-l ofere celor mai tineri. Serviciul aducerii aminte.

Scrie cam asa domnul Vladimir Bortun:

“ în țara asta sunt oameni tratați ca sclavii la locul de muncă”

Domnule Bortun: folositi termenii fara repere istorice. In ultima suta de ani, sclavia adevarata a fost posibila doar in regimuri comuniste si national-socialiste. Gulag si lagarele de concentrare naziste sau asiatice. In ambele, la putere erau elite care se catarasera acolo pe discursuri similare cu al dvs. Dar sa continuam:

“oameni înșelați de bănci”

Cati oameni au fost inselati de banci? Cum se manifesta inselatul? Le-au dat credite si acum bancile vor banii inapoi?” Hai sa dam toata povestea, nu slogane ale avocatilor care incearca sa smulga bani de la ele, in numele – iarasi – celor multi. Si, in plus, avem un mecanism pentru a corecta aceste probleme: se numeste justitie. Nu revolutie.

“oameni cu pensii de nimic după o viață de muncă etc.”

Cine genereaza pensiile, dl. Bortun? Oamenii care muncesc acum? Sau sistemele sociale? Adica daca maine am avea comunism, brusc, pe piata ar fi la fel de brusc o cantitate mai mare de bunuri si servicii care sa acopere REAL o evetuala crestere de pensii? Pentru informarea dvs, pensiile sunt mari in tari in care productivitatea e mare. Alea nu sunt tari comuniste. Sunt cele capitaliste, in care economia functioneaza.

Alte idei de-ale dlui Bortun:

“Unii dintre noi credem că problemele lumii în care trăim, de la sărăcie și șomaj la discriminare și distrugerea mediului, au o sumedenie de factori dar o rădăcină comună – capitalismul. Credem că aceste probleme nu pot fi rezolvate pe termen lung decât dacă le luăm de la rădăcină (căci asta înseamnă să fii radical): altfel spus, doar dacă scăpăm de capitalism.“

Vreau sa fac o marturisire probabil rasuflata: am trait in comunismul romanesc. Un sistem social fara influente externe, caci Ceausescu nu se mai sfatuia cu nimeni. Aveam si poluare, aveam si somaj (ascuns, adica mergeam la slujba, nu faceam nimic, eram platit o mizerie cu care nu aveam ce cumpara, in frumosul an 1988), aveam si discriminare (daca aveai o alta parere decat regimul erai imediat dat afara, trimis la tara, persecutat cu tot felul de mizerii). De fapt, nu cred c-a existat sistem mai stupid ca ala, bazat pe aceleasi linii ideologice in care vad ca o noua generatie de tineri a ajuns sa creada.

Alte ale stangii moderne:

“în capitalism reformele sociale sunt concesii temporare pe care elitele conducătoare le fac din oportunism”

Dle Bortun, suna frumos lozinca. Dar e veche si am trait-o. Sistemul comunist pus in practica e cu mult mai inghetat social decat cel capitalist. Daca ati fi un pic onest si nu orbit de argumentatia asta, ati recunoaste macar ca intreg sistemul capitalist, pe care Marx il condamnase la moarte acum un secol si jumatate, s-a salvat tocmai datorita unor reforme sociale venite din corpul natiunilor care au devenit prospere. Capitalismul a adus muncitori mai bogati si mai puternici, sindicalizati si liberi sa-si vanda munca cui da mai mult. Comunismul l-au facut tarile sarace, pentru ca s-au lasat prostite de o promisiune simpla: mai multa prosperitate, cu aceeasi munca, prin redistribuirea averilor. N-a mers nicaieri mai mult de un an, cat am mancat si-am baut acele averi.

Dar sa reluam:

“De aceea, dacă gândim așa și suntem consecvenți, atunci am vrea mai degrabă un partid radical de stânga, care să-și propună nu reformarea capitalismului – nu doar în mod inevitabil reversibilă, dar și imposibilă, din punctul meu de vedere, în acest stadiu al capitalismului global –, ci înlocuirea lui cu un sistem mai just și mai (autentic) democratic, în care abundența de resurse să fie controlată de toți spre folosul tuturor (o să mă rezum la aceste generalități deocamdată).

Ok. cum anume se va face asta? Recunoasteti ca sunt generalitati. Dar sunt generalitati in care oamenii cred. Sa va dau alte exemple de generalitati:

Stiti ca sunt unii bolnavi de cancer care in loc sa mearga la doctor se duc la vraciul naturist si beau ceai de catina sau mai-stiu-eu-ce pana mor?

De ce credeti ca mor ei? Sa va spun eu: datorita unei pseudo-ideologii toxice, care ii face sa puna stiinta si realitatea (cancerul ucide, exista tratament, ala e la spital) in spatele iluziei (cancerul e doar o dereglare, planta asta are in ea niste principii misterioase care o rezolva).

Asta e stanga pe care o propuneti: o fiertura reincalzita de idei vechi, testate 50 de ani pe poporul roman si care i-au omorat cu zile zeci si zeci de mii de oameni. Destui si de stanga, ca dvs. Unii in inchisori. Altii in inchisoarea care era tara intreaga.

Asta e si comunismul, asta e si stanga: o idee frumoasa – egalitate si sanse pentru fiecare – care nu poate insa pune in miscare pe termen lung o societate, tot asa cum benzina amestecata cu apa sfarseste prin a distruge motorul.

De ce? Pentru ca nu aveti solutii mai bune decat democratia si piata libera. Pentru ca nu-mi spuneti doua lucruri importante, care sunt probleme reale in lumea oamenilor, si pe care socialismul si in general sistemele totalitare nu le pot rezolva:

Cum facem cu cei care muncesc mai putin, dar vor mai mult sau la fel? 

Nu ca-s rai, dar asa e firea umana. Pe multi doar spaima de esec ii duce la succes. Iar comunismul isi propune pur si simplu sa scoata in afara legii succesul economic al individului. In socialismul in care am trait eu, aceasta clasa sociala pusa pe tanjala era de fapt marea problema a Romaniei, responsabila pentru renumele lui “merge si asa!” de care industria noastra si societatea noastra n-au scapat nici acum.

Cum facem cu cei care incearca sa isi exercite puterea asupra altora si nu mai vor sa renunte la ea?

Am trait jumatate de viata intr-o tara in care clasa de la putere ajunsese acolo catarandu-se pe idei ca ale dumneavoastra, dle Bortun.

Daca as avea in mine puterea, m-as ruga ca dumneavoastra sa nu vi se intample. Chiar daca va doriti atat de mult!


There is no ads to display, Please add some

12 comentarii

  1. In legatura cu pensiile. Ipoteza ca „oamenii care muncesc acum genereaza pensiile” este incorecta. In societatea de astazi statul taxeaza munca cu vreo 55% (impozit=16%, contributie pensie=26,3%, contributie sanatate 10,5%, contributie somaj=1% ), consumul (TVA=24) si capitalul (dividende=16%, terenuri, cladiri, masini, avere=de la caz la caz, etc.) Asadar, contributia la pensie de 26,3% este o parte din taxarea muncii, este obligatorie, nivelul ei este marit sau micsorat de stat dupa cum doreste si nu are legatura cu marimea si plata pensiilor.
    De fapt, fiecare om care munceste este obligat sa dea statului o parte din rezultatul muncii sale, pe care statul o foloseste dupa cum doreste.
    Faptul ca din taxarea muncii statul finanteaza si pensiile nu inseamna ca „oamenii care muncesc acum genereaza pensiile”.
    In 35 ani de munca, un angajat cu salariul mediu brut pe economie=2200 RON, este taxat de stat cu aproximativ 290.000 RON drept contributie la pensie, . cu promisiunea ca va primi pensie cand vrea statul si in marimea stabilita de stat, in prezent aceasta este de 790 RON, se primeste de la varsta de 65 ani, timp de vreo 8-10 ani pentru cei norocosi.
    Considerati ca cei 290.000 RON pe care un actual pensionar a fost obligat sa-i dea statului de la varsta de 20 ani, ca taxa pe munca pentru pensie, sunt suficienti ca sa acopere o pensie de 790 RON, timp de vreo 15 ani , daca are noroc ?
    Ar mai fi multe de spus despre munca, consum, capital, taxe, impozite, contributii, salarii, pensii, redistribuirea veniturilor si altele.
    In orice societate exista o corelatie intre aceste elemente. si in functie de importanta acordata fiecaruia poate fi vorba de capitalism (salbatic sau cu fata umana), socialism, comunism sau altceva in viitor.

  2. Nu stiu cine e domnul Vladimir Bortun si ce anume a scris. Insa citind raspunsurile Dvs, am impresia ca oricine care critica ceva in capitalism devine automat „comunist” pentru Dvs.

  3. Tibi, mai sus, a sintetizat cam tot ce e de spus despre acest „articol”.

    Totusi, cateva mici observatii. Domnule Mandruta, pentru cei care s-au sinchisit sa studieze putin, egalitatea de sanse nu este o „idee frumoasa…care nu poate insa pune in miscare pe termen lung o societate”. Este, printre altele, exact ceea ce promite minunatul sistem pe care il aparati. Asadar, avem o problema. Ori capitalismul pe care il descrieti (cam sumar si fara macar a schita vreo impresie ca sunteti bine informat despre ce descrieti, dincolo de propria experienta de zi cu zi) ne promite ceva ce nu ne poate oferi – egalitate de sanse pentru toti – si e perfect constient de asta, ori promite exact ceea ce dumneavoastra reclamati ca o copilarie idealista a „comunismului” generic. As spera ca va deranjeaza si pe dumneavoastra incostistenta asta.

    Ar fi inca multa de comentat despre impresia tulburatoare pe care o lasati facand apelul „copil naiv, ce stii tu, eu am trait in comunism”, printre altele ca sugerati ca orice abordare critica a capitalismului e o imbratisare a echivalentului unei teorii superstitioase de medicina holistica/naturstia. Nu asa se poarta discutii serioase si mature. Iar stanga radicala nu inseamna „comunismul” (adica dictatura autoritarista, nimic altceva) pe care ati trait-o dumneavoastra. Dar cel mai ingrijorator lucru, in opinia mea, este reprezentat de intrebarile pe care le puneti. Inainte sa ne intrebam ce facem cu cei care vor mai mult pentru mai putin, ar trebui sa aflam ce sa facem cu multii care nu vor nici mai mult, nici mai putin decat ce li se cuvine. Iar clasa de putere de care amintiti…va rog, nu incercati sa argumentati ca a plecat din varful piramidei.

    • Danny Copo, daca problema ta e sa rezolvi problemele celor multi care nu vor nimic altceva decat ce li se cuvine atunci solutia ta este chiar capitalismul. Numai capitalismul a creat un mecanism, pieta libera, prin care se poate decide cat i se cuvine fiecaruia.

      Comunismul si socialismul NU au astfel de mecanisme. Ele se bazeaza mai mult pe idealuri si teorii decat pe practica cand vine vorba de determinat valoarea muncii, a serviciilor si a bunurilor in economie. Iar adeptii infocati ai socialismului si comunismului de fapt nu vor ce li se cuvine ci vor mai mult decat li se cuvine. E normal, e in natura umana. Dar ei fac un pas mai departe si-si voteaza partide care sa le tina isonul.

      Aceste partide nu fac altceva decat sa ia de la cei putini care au mai mult si sa dea la cei multi care au mai putin. Si prin asta pervertesc insasi natura libera a capitalismului, dreptul la proprietate si la bunul castigat prin forte proprii. De cativa zeci de ani Europa se zbate in mrejele ideilor social-democratiei care desi a creat aparentele unei bunestari superioare a distrus competitivitatea economica a tarilor ce au practicat-o care acum se bucura si cand au doar 1% crestere economica.

      O stanga si mai radicala ar distruge complet starea aceasta de fapt si ar duce la cel putin doua generatii de sacrificiu in Europa si evident si in Romania. Asa ca pentru mine miza este mult prea mare ca sa permit unor „intelectuali” sa-si dea cu parerea despre ce bine ar fi intr-un neocomunism luminat in care toti ar imparti roadele muncii si ar fi fericiti. Pentru ca aceasta utopie nu e numai de nerealizat dar drumul pana acolo duce intr-un abis unde noi, astia mai batranii am fost deja.

  4. E nevoie de o stanga adevarata, chiar una radicala care sa tempereze abuzurile si esecurile celor 25 de ani de capitalism scapat de sub control in Romania. Adevarata realitate a celor 25 de ani de capitalism salbatic: somaj endemic printre tineri (mai ales printre cei care termina o facultate umanista), peste 2 milioane de romani care au parasit tara, scurgerea de ,,creiere”(dupa medici, probabil ca profesorii din pre-universitar vor incepe sa paraseasca tara), excluderea unor categorii intregi si transformarea acestor categorii – pensionarii, de exemplu – in tapi ispasitori ai problemelor societatii, invatamant si sanatate in cadere libera, dezindustrializare si regiuni intregi devenite polul saraciei din U.E., zona rurala la nivelul anului 1904, coruptia ca mod de viata si defrisarile masive datorate triadei politicieni-afaceristi-companii straine. Problema celor ca Lucian Mindruta este nepasarea lor fata de cei care au fost si sunt marginalizati intr-un capitalism agresiv precum cel din Romania. Vladimir Bortun are perfecta dreptate: nereglementat, capitalismul distruge mediul si produce prosperitate pentru putini, mizerie pentru cei multi. Cel mai bun exemplu este China: cea mai capitalista si poluata tara din lume. Capitalismul nu este un sistem-minune: trebuie criticat continuu si corectat, astfel incat prosperitatea sa nu fie apanajul unei elite de 1% is majoritatea sa traiasca de pe-o zi pe alta. Lucian Mindruta e atat de orbit de miracolele pietei libere – a vedea existenta exclusiv in logica pietei inseamna alienare, dezumanizare si pervertirea oricarui act cultural – incat nu realizeaza ca acea stanga pe care o demonizeaza atata realizeaza critica atat de necesara a capitalismului, – ,,Capitalul” lui Marx este printe cele mai bune radiografii ale sistemului capitalist. Departe de-a fi o ,,pseudo-ideologie toxica” sau o ,,fiertura reincalzita de idei vechi”, ideile de stanga sunt indispensabile oricarei societati pluraliste care se respecta. Altfel e pluralista doar cu numele. ,, N-a mers nicaieri mai mult de un an, cat am mancat si-am baut acele averi.” – asta e tot ce-a inteles Lucian Mindruta din experienta comunista a secolului XX. Ii reamintesc ca doua treimi din romani au beneficiat de beneficiile vietii urbane, acces la educatie si sanatate in anii ’60-’70, ca sa nu mai spun ca tari ca Rusia si China au fost impinse in modernitate abia dupa instalarea regimurilor comuniste.

      • Sa dati ca exemplu Brazilia si Argentina mi se pare cea mai mare tampenie. Oricat de mare a fost crestere economica a Braziliei in ultimul timp, modelul propus de ei e putred tinand cont de nivelul ridicat al criminalitatii din aceasta tara, iar Argentina a intrat in vara care tocmai a trecut in incapacitate de plata.

  5. Brazilia – tara concentratiilor urbane aflate sub asediul mahalalelor – favelas – unde saracia abjecta, bandele de traficanti, crimele si nepasarea autoritatilor reprezinta viata de zi cu zi. In orice discutie despre capitalism, Brazilia e tara care nu ar trebui ever data ca exemplu pozitiv – este simbolul inegalitatilor sociale. Argentina: tara tangoului, a cowboy-ilor din pampas, a lui Borges si a unei junte militare de dreapta interesata nu de cresterea nivelului de trai, ci de suprimarea oricarei opozitii. Peste patruzeci de mii de victime, mai ales din randul celor de stanga – multi elevi, studenti, sindicalisti, dar si straini si clerici catolici disparuti fara urma. Atata timp cat era anticomunist, un dictator latino-american putea macelari in voie. Nu fac apologia comunismului, sunt perfect constient ca totalitarismele secolului trecut – atat comuniste cat si fasciste – au fost criminale si comunismul a ucis peste o suta de milioane de oameni pe toate continentele. Dar subliniez ca un sistem economic precum capitalismul nu este perfect si nu ne putem permite sa renuntam la examinarea sa critica. In caz contrar ne vom trezi nu intr-o democratie, ci intr-o plutocratie in care exprimarea libera, libertatea constiintei si egalitatea de sanse vor fi doar vorbe.

  6. China s-a dezvoltat dupa ce s-a deschis spre investitiile straine capitaliste, inainte a avut Marele Salt Inainte, acuma are capitalism de stat controlat de tovarasii de la putere.
    Cat despre Rusia: Oare cum ar fi arata acum daca nu era revolutia lui Lenin? Cum ar fi aratat in 1940 dupa 20 de ani de crestere economica? Fara Gulag,fara deportari,fara foametea din Ucraina?
    Captalismul nu e perfect, e perfectibil, si e normal sa dorim sa-l schimbam. In schimb comunismul aduce inevitabil la putere o birocratie care decide cum se impart resursele. Iar birocratia in mod natural nu vrea schimbare si se cramponeaza de putere.

  7. Lucian Mândruţă: „Vreau sa fac o marturisire probabil rasuflata: am trait in comunismul romanesc”. O astfel de mărturisire anulează orice autoritate auctorială la care ar putea spira domnul Mândruţă. Zău aşa, ca să crezi că ce ai trăit în România a fost comunism trebuie să fii de o ignoranţă crasă, să ai o vastă… incultură politică. În articol sunt multe confuzii, dar confuzia asta este fundamentală, pe ea se bazează toată „analiza de text”. O simplă „mărturisire” anulează un întreg demers „analitic”. Doamne, câtă confuzie!

Dă-i un răspuns lui EpistemologulAnulează răspunsul