UPDATE: Textul de mai jos e scris duminica pe la 5 dupa-amiaza, cand din Romania veneau, pe surse, vesti de groaza: Ponta era declarat deja castigator.
Ma bucur ca romanii mi-au contrazis pesimismul. N-as fi vrut sa raman la Paris, oricat de frumos ar fi orasul.
Mai jos, textul de ieri:
Cand stai o zi intreaga intr-un oras strain, in vreme ce vestile de acasa sunt tot mai proaste, incepi sa te gandesti inevitabil la exil.
Nu e acelasi lucru ca in tinerete. In anii 80 visam sa fug din tara intr-un occident al libertatii: o combinatie intre Madonna (da, inainte de operatii), Coca-Cola si Levis. Azi, intr-o zi ploioasa, cu romani care striga la Paris cum n-au strigat nici in vremea lui Ceausescu la ambasada, orasul imi pare rece si putin imbietor.
Poate sunt cladirile incuiate cu interfon. Poate sunt jandarmii cu privire taioasa si dispretuitoare. Poate sunt chelnerii ingrijorati ca-i furi si-ti aduc nota repede, mai ales cand aud ca vorbesti romaneste.
Nu mai e loc de exil.
Pentru ca nu mai e solidaritatea francezilor cu un popor care sufera. Si nici nu au de ce sa ne inteleaga. Acum putem vota. Acum putem alege. Acum putem gandi. Chiar daca, de multe ori, exact in ordinea asta…
Incepi sa intelegi de ce pentru unii exilul a fost o drama personala. Incepi sa intelegi ca dorul de tara te poate consuma pana cand ajungi sa-ti doresti nefericirea intre ai tai, in locul uitarii imposibile aici, intre straini. Incepi sa-i privesti alfel pe oamenii astia care stau la coada, ca sa-si spuna inainte de toate lor insile, ca sunt romani.
Incepi sa intelegi ca locul tau nu e aici, chiar daca acasa nu mai exista nici un loc pentru oamenii care gandesc ca tine.
Incepi sa intelegi ca urcarea scroafelor in copac nu-i chiar o drama nationala. Incepi sa-ti faci planuri si sa-ti scrii retete pentru ziua de maine. Nu ma mai gandesc. Ma calmez. Nu-mi pasa.
Deocamdata merge greu sa ma mint, dupa o zi intre oamenii care stau la coada pentru… chiar, pentru ce? Oricum Romania lor e o tara imaginara, stearsa cu buretele din istorie de tara reala si de alegerile ei.
Pacat. Incepuse sa-mi placa. Doar ca in amor, ca si in alegeri, problema se pune invers.
There is no ads to display, Please add some
Da, Lucian, acum ai inteles, drama noastra a romanilor care stam cu disperare si speranta totodata sa votam, ca sa schimbam ceva in Romania. Oare cine nu isi doreste sa stea in tara lui, sa munceasca in tara lui, printre romani, fara sa simta in fiecare zi dispretul „compatriotilor” care ne-au adoptat. In orice tara ai merge, fie esti exploatat, ca de esti expat, lasa sa vada ce inseamna sa muncesti in capitalismul dezvoltat, fie esti pus la zid, ca esti o amenintare pentru „bastinasii” mai puturosi si comozi, care te simt ca o amenintare pentru jobul lor. Datorita servicilui, de 6 luni, bantui intre Budapesta si Paris, ca sa transfer niste posturi intr-un centru din Ungraria. In ambele tari simt aceeasi raceala si dispret…oricat de sociabil ai fi, oricat ai incerca sa te deschizi in fata lor, ramai expatul care le ameninta siguranta si confortul personal. Si uite asa, nu iti mai gasesti locul nicaieri: nici in Romania noastra unde ai vrea sa muncesti, dar din pacate nu ai oportunitati si nici in afara ei, unde esti considerat doar un venetic. Oamenii nimanui, plecati dintr-o tara care ii reneaga si ajunsi in alte tari care ii desconsidera….
RESPECT SI COMPASIUNE . TOT CE AI SPUS E PURUL ADEVAR
Imi pare rau ca aveti experienta asta. In US nu am simtit nici raceala si nici dispret. Sentimentele astea le-am cunoscut doar in Romania si Italia (unde suntem considerati tigani). Aici am fost respectati pentru munca noastra si suntem platiti mai bine decat unii „localnici” cu aceeasi pregatire. Pentru mine, Europa e doar un loc in lumea asta pe care vreau sa-l vizitez din cand in cand si atat. Ma bucur ca am avut privilegiul de a emigra in aceasta tara unde m-am simtit intotdeauna acasa, sentimente pe care nu prea le-am avut in Romania.
da, urmatoarea oprire este US si pentru mine sau …cine stie, poate intoarcerea in Romania, daca schimbarea se produce cu adevarat 🙂
Nu salariul este problema, care este clar mai mare decat al „localnicilor”, ci doar atitudinea. Stiu ca francezii sunt o natiune mandra, mai stiu si de nationalismul ungurilor, dar de la un anumit nivel intelectual parca te astepti la o mai mare deschidere. Manageriez o echipa literalmente internationala si ma intereseaza doar cum isi indeplinesc task-urile, nicidecum diferentele culturale. In fine, asa cum alegerile astea au demonstrat-o, cred ca romanii sunt „open mind” si stiu sa valorifice omul, indiferent de apartenenta sau provenienta lui.
Eh, dar revenind la articolul la care comentam, ma bucur ca temerea autorului nu s-a adeverit si ca „revolutia virtuala” a schimbat realitatea pana mai ieri sumbra din Romania 🙂
dupa comentariul dvs, intuiesc ca la sondaje iese Ponta presedinte…trist…foarte trist
52.16% pentru KLAUS, afisat de TVR1!
Foarte trist…dar la fel de adevarat!…Singura speranta ramane -ca in toate disperarile- EL, creatorul nostru! Sa ne rugam ca EL sa ne randuiasca un conducator intelept si bun care sa ne scoata din starea asta de „putrefactie” in care am intrat -ca popor- dupa uciderea lui Ceausescu !
Sa ne rugam, asadar, lui Dumnezeu,caci EL este singurul care ne poate scoate din orice impas,indiferent ca s-ar numi Ponta,Nastase,Hrebengiuc,Dragnea,etc…
Nu este adevărat nu Dumnezeu rezolva problemele,nu tot așteptați cineva sa facă ceva in locul vostru,de mâine tu esti acela care trebui sa faci….
Trist dar adevarat…cum ziceau baietii de la Metallica. Eu sunt deja exilat in Romania dupa niste ani pe afara. Pe de alta parte, daca noi nu facem ceva nu o sa o faca altii pentru noi. Cum ziceau parintii mei odata – mamaliga nu rabufneste.
Ei bine, a rabufnit in ’89. Ca Timisoarean si ca traitor in Romania sunt dezamagit de procentul votantilor din tara – se pare ca Mioritza predata la orele de Romana si-a pus puternic amprenta.
Astept cu speranta un nou moment ’89, astept sa vad oamenii in strada in numar mare; bineinteles speranta mea nu se refera la regiunile de la est si sud de Carpati, acolo lumea se multumeste (si se va multumi) cu plasa electorala si cu rachiul ieftin care sa-i amorteasca pana maine, cand o iau de la capat. In alte parti ramanii au vazut ca se poate si altfel iar rachiul si alte licori sunt consumate in cantitati mai mari in weekend, pentru ca de luni pana vineri trebuie sa muncim.
Ponta a inchis sectiile de votare din Austria, lasând-o deschisa numai pe cea din Viena!
Cel putin sectia din Salzburg (deschisa la tura 1) a fost inchisã astazi la ordinul lui Ponta!!!
Aud acum de la sursa ca ZECI DE MII DE ROMÂNI (nu numai din Salzburg dar si judetele invecinate Salzburgului) nu mai pot sa voteze caci Ponta a anulat sectii de votare, iar Viena e prea departe, NU mai pot ajunge la timp acolo, plus ca nici aia care stau la rând acolo nu vor ajunge toti la rand la Viena, darmai zeci de mii in plus!
Asta E O MÂRSAVIE DE CACAT TIPICÃ CACATULUI HEPATIC PONTA!!
ai inteles ca suntem priviti cu dispret, curiozitate si chiar un pic de ” misto” caci toti se intreaba :
” ce vor astia dupa 25 de ani de libertate ” ?
da! ce mai vrem ? ca tot ce a fost in ’89 a fost minciuna si ca noi am acceptat-o ?
ca de fapt comunismul nu a murit in Romania niciodata ci s-a ”acomodat” si a crescut subteran sau pe fata .. noi multumindu-ne cu exilul benevol, cu gandul ca putem face ”ceva” pt tara, pt ai nostrii ..
ce vrem ? vrem drepturi ? de la cine ? de la ”ei” cei care nu dau doi bani pe noi fie ca suntem in tara fie ca suntem in strainatate ?
ce vrem ? am luptat pt ” binele comun” ?
NU!
fiecare in ”cochilia” lui s-a multumit sa-i fie lui si la a lui bine, a inchis ani de zile ochii la mizerii si incet, incepand cu mass media am ajuns in minciuna si ingradirea drepturilor !
acum ?
acum nici macar dreptul la ” a alege ”, dreptul la vot, nu ne mai apartine ! ” ei” sunt la butoane..
si cred ca ..nu ne-a ramas decat strada !
Ce ii spui unui pacient care te intreaba de ce un medic bun a plecat din Romania? Ce sa le spun? Ca parintii si bunica mea au fost medici buni si dedicati meseriei si ca bunica,atunci cand a iesit la pensie nu avea nici echivalentul a 200 euro pe luna?
Cand preturile sunt cam aceleasi,ba poate, de multe ori mai mici decat acasa?
Nu pot…tac..
Foarte adevarat – Romania este o tara imaginara pentru cei care traiesc in exil. Este un vis care ne hraneste clipele de singuratate.
Dar astazi romanii au dovedit ca pot fi uniti , ca pot face o schimbare reala si ca se trezeste constiinta de neam in acest popor umilit si calcat in picioare in ultimii 25 de ani. Este o zi memorabila. Traiasca Romania!
Poezia lui Labis moartea caprioarei va mai aduce ti aminte. Sentimentul e acelasi Mananc si plang.mananc. Oriunde esti romane plangi aici esti un strain acasa esti un strain
Da, desigur mi-a placut articolul si comentariile. Am plecat in 1985, m-am intors si mi-am luat nevasta si copilul dupa cinci ani. Am muncit, am sperat, am fost tratat ca „tolerat”, cu toate ca aveam cetatenia tarii in care ma stabilisem. Cind ma intorceam in tara in vacante eream considerati, asa cum bine a-ti zis, de straini. Am avut de multe ori sentimentul de a ma afla intr-un „no mens land”, de a fi o cometa care si-a pierdut triectoria si vagabondeaza pe orbite haotice. M-am simtit ca o masea extrasa si imposibil de reimplantat. Copii au crescut, au plecat si ei in cautarea acelui mai bine in cealalta emisfera. Simt un mare gol si nu-mi gasesc locul. Prietenii mei viseaza de o pensie traita la usa sobei in Romania unde preturile li se par mai abordabile (pentru cit timp inca). Am plecat intr-un occident idealisat si am ramas prizonierii visurilor noastre desarte. Noul sistem e pe cale sa cuceresca prin mondializare lumea. Gindire unica ,”ideal” unic. Fiti optimisti!
”Acum putem vota. Acum putem alege. Acum putem gandi.”
Dar cine v-a impiedicat pana ieri sa ganditi, sa alegeti, sa votati ??
Veniti cumva dintr-un univers paralel ??
Si cu ce ne-am ales dupa 89 ?Cu vise faurite in van, cu priviri jinduitoare peste gardul vecinilor la poleiala stralucitoare si amagitoare a prosperitatii lor.
Si cu ce ne vom alege dupa un nou 89 ? Cu aceleasi vise desarte, fiindca cei care tin fraiele si ”cornul abundentei ”, nu vor ceda niciodata ciozvarta apucata , si nu vor pleca precum nu pleaca cainii de la abator, chiar batuti fiind.Nu este decat o singura solutie, anume : sa fie sterilizati pentru a nu mai produce loaze dupa chipul si naravurile lor, iar asta se va intampla numai la vointa unanima a celor multi care odata iesiti in strada, sa nu se mai lase manipulati de mila si compasiune, sa inchida ochii si cu mainile sa manuiasca securea dreptatii, taind raul cu radacini cu tot deoarece acesta are radacinile infipte in generatii intregi, nu doar in tarana superficiala a ceeace unele institutii ale statului ne arata pe la televizor ca pe o izbanda a democratiei prin faptul ca daca au arestat pe cineva, gata, s-a facut dreptate.Aceasta dreptate prezentata, nu este decat o razboiala intre mafiotii conducatori, indiferent de antetul de pe firma lor, care antet este doar pentru a sti cine revendica lovitura.In concluzie, cred ca suferinta va fi in continuare aceeasi, indiferent cine este la butoane, dovada fiind incrancenarea de a ajunge in frunte trecand peste orice principii , poporul fiind doar o ranga manuita abil sau mai putin abil de a rasturna periodic scaunul soferului, si nu va prima niciodata grija fata de adevaratul interes al celor multi cu burta flamanzita in primul rand de dreptatea sociala, apoi de necesitati.
Omul i-si varsa naduful la colt de strada sau ulicioara, trage cateva injuraturi, se descarca si vine apoi acasa la ai sai : ” bai, da le-am zis-o ”, dupa care se linisteste. Nu asta este ce trebuie. Nu s-a inteles pe deplin povata lui MOS ION ROATA.
Lucian, bravo pentru UPDATE . Cand am vazut postul tau (duminica la ora 17:00) m-a suparat foarte tare…si de altfel ti-am spus-o. Eu am privit venirea ta la Paris in felul urmator : erai venit acolo sa ii motivezi pe oameni, sa fi solidar cu ei si sa le dai speranta celor de acasa transmitand cele intamplate pe teren si aratand ca se poate . Insa acest post al tau descuraja…mai mult decat incuraja. Si cred ca nu era momentul potrivit.
Si da, ai vazut si tu, ca nu e atat de „amuzant” „glamour” sa stai la Paris….si asta a fost doar o farama din ceea ce inseamna sa fi roman aici. Dar ne-am batucit si rabdam.
Noi (grupul pe care l-ai cunoscut) eram obositi si storsi de 2 saptamani dar nu ne-am dat batuti asa de usor si nu am aratat oamenilor cat de tare doare. Fiecare dintre noi are dreptul la propria reactie, insa trebuie sa fim constienti ca uneori, aceasta reactie, poate provoca o reactie in lant celor din jur (o stare de spirit).
Chiar daca esti taios si sincer tot timpul…nu ti-ar strica sa fi putin mai optimist cateodata ….parerea mea 😀